Inechități în sistemul de sănătate din România

1. Inechități în sistemul de sănătate din România Prof. Dr. Vasile Astărăstoae Dr. Aurora Dragomirişteanu Universitatea de Medicinăşi Farmacie “Gr.T.Popa” Iaşi

2. Respectarea dreptului la sănătate, ca drept recunoscut în convențiile şi tratatele internaționale este o obligație a statelor semnatare!

3. Protejarea și îngrijirea sănătăţii este un obiectiv important al politicilor publice. Justiţia socială și umanitarismul sunt valoari de bază pentru politicile de sănătate publică.  Dreptul de a beneficia de cel mai înalt standard de sănătate este o obligație prevăzută de legislaţia privind drepturile omului. Derivat din dreptul la sănătate, accesul la serviciile de sănătate în funcție de nevoile pacienților este un drept fundamental.

4. Nu toate inegalitățile in sănătatesunt inechități! Inegalitate Inechitate • este un termen descriptiv care nu trebuie să implice judecata morală • semnifică diferenţe, variaţii, şi disparităţi în rezultatele de sănătate ale persoanelor şi grupurilor • acele inegalităţi în sănătate care sunt considerate a fi abuzive sau care rezultă de la o formă de nedreptate • protecțiea inegală a dreptului la servicii de sănătate în funcție de nevoi constituie o injustiție

5. Când este un sistem de sănătate este echitabil? Dreptul la sănătate este un drept esenţial pentru crearea de sisteme de sănătate echitabile • absenţa disparităţilor în starea de sănătate dintre indivizii sau dintre grupurile sociale dezavantajate şi cei favorizaţi sau aflaţi în bunăstare materială şi socială • capacitatea de a face disponibil un set minim de intervenţii echitabile şi eficiente sistemele serviciilor de sănătate

6. Aplicarea dreptului la sănătate și reforma sistemelor de servicii de sănătate Obiectivele OMS pentru sistemele de sănătate: • îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei şi îmbunătăţirea echităţii în starea de sănătate în cadrul populaţiei • protejarea populaţiei de riscul financiar datorat costurilor crescute ale serviciilor de sănătate prin distribuiriea corectă a poverii financiare • îmbunătăţirea capacităţii de răspuns a sistemului de sănătate la nevoile populaţiei, exprimată prin ceea ce se întâmplă atunci când o persoană interacţionează cu sistemul de sănătate: respectul pentru individ (demnitate, confidenţialitate, autonomie), orientarea către client (atenţie promptă, posibilitatea de alegere, servicii de bază).

7. Aplicarea dreptului la sănătate și reforma sistemelor de servicii de sănătate (2) Obiectivele strategiei UE - ”Împreună pentru sănătate” • acoperire echitabilă și universală a asistenței medicale de calitate. • Sistemele de sănătate reprezintă o componentă centrală a nivelurilor ridicate de protecţie socială ale Uniunii şi contribuie atât la coeziunea socială şi la justiţia socială, cât şi la dezvoltarea durabilă. • Sistemele serviciilor de sănătate fac parte din cadrul mai larg al serviciilor de interes general.

8. Inegalități în starea de sănătate și determinanții stării de sănătate

9. Starea de sănătate a unei populații, alături de educație și venituri, reflectă nivelul de dezvoltare umană! • Raportul Dezvoltării Umane, publicat în noiembrie 2010, poziționează România pe locul 50 din 169 de țări, cu un Indice al Dezvoltării Umane de 0,767. • România este clasată alături de Bulgaria (58) Serbia (60) și Ucraina (69), în al doilea sfert HDI de “grad de dezvoltare umană”, celelate țări membre UE fiind clasate în prima categorie HDI cu ”grad foarte înalt de dezvoltare umană”.

10. PIB/Locuitor în PPP EUR, pe regiuni de dezvoltare, 2007 În 2010, în topul celor mai sărace 20 de regiuni din UE se află șase din cele opt regiuni ale României (Nord-Est cu 29% din media UE27, Sud-Vest Oltenia - 36%, Sud-Est – 39%, Sud Muntenia - 39%, Nord-Vest - 41% și Centru - 45%)

11. Determinanţii sănătății • Raportul de dependenţă pentru vârstnici este de 21 de persoane peste 65 ani care revin la 100 persoane în vârstă 15-64 ani (prognoză: 26% în 2020 şi chiar peste 30% după 2030). • Educația – pentru gradul de cuprindere în învățământ sunt inechități accentuate între rural și urban, între București și restul țării • Sărăcia – deși ponderea regiunile sudice și Nord Est în populaţia totală este de 56,5%, acestea însumează 73,6% din populaţia săracă. • Rata şomajului a avut valori oscilante, situându-se în 2008 la 5,8%, sub media UE27 de 7,23%. • Cheltuielile totale guvernamentale, ca procent din PIB au fost în 2008 de 36,6% sub media UE27 de 45,77%.

12. Speranța de viață • În 2010 speranţa medie de viaţă la naştere a fost de 73,47ani, cu valori de 69,77 ani pentru bărbaţi şi 77,29 ani pentru femei; • se menţine decalajul faţă de media UE27 cu o diferenţă de 6,57 ani pentru bărbaţi (76,34) şi 5,14 ani pentru femei (82,43). • pentru ambele sexe, sunt diferențe de 2,8 ani între regiunea București (73,8 ani) și regiunile Vest și Nord-Vest (71 ani), ale căror valori sunt cu aproape un an sub media națională

13. Rata mortalității infantile, pe regiuni, în anul 2007 (la 1000 născuți vii) La nivel național mortalitatea infantilă a prezentat o evoluţie descendentă pe parcursul ultimelor două decenii, de la 29,8%0 în 1990 la 18,6%0 în 2000, ajungând la 10,97%0 în 2008.

14. Rata standardizată a mortalităţii generale Primele 5 cauze de deces sunt: ►bolile aparatului circulator (558,3), ► tumorile (181,3), ►bolile aparatului respirator (49,5), ►accidentele (55,7) ►bolile aparatului digestiv (62,6)

15. Unele cauze importante de mortalitate sub vârsta de 65 de ani,pot fi evitate prin măsuri eficiente bazate pe dovezi de sănătate publică. • În România cele mai frecvente cauze ale deceselor premature, pentru care există dovezi că pot fi prevenite sau tratate, sunt bolile ischemice cardiace, accidentele, cancerul de col uterin , SIDA și TB, pneumoniile (în special cele survenite la copii sub 5 ani).

16. RSM prin cancer RSM datorată cancerului este în ușoară creștere, de la 178,1 în 2007, la 181,42 decese prin cancer la 100.000 locuitori în 2009). În regiunea București-Ilfov valoarea este cu peste 25% mai mare decât media Regiunii OMS Europa (167,21) și cu 17% peste media națională (181,42).

17. Inegalități în alocarea resurselor din sistemul de sănătateși servicii de sănătate

18. Inechități în acoperirea cu resurse umane În România, nu există o strategie clară pentru o planificare a forţei de muncă pentru sectorul serviciilor sănătate. • Accesul la servicii de înaltă calitate depinde în mod crucial de: • numărul specialiștilor din domeniul sănătății • distribuţia pe specialităţi • distribuţia geografică  • productivitatea muncii în domeniul sănătăţii. • Medicii şi asistentele medicale, sunt cele mai importante resurse pentru sistemele de sănătate.

19. Acoperirea cu medici practicieni la 1000 locuitori, 2008

20. Distribuția personalului medico-sanitar, pe medii de distribuție, 2009

21. Inechități în acoperirea cu paturi În România, nu există o strategie  pentru o planificare a unităților sanitare • În perioada 1997-2007, la nivelul UE27, rata medie a acoperirii cu paturi a scăzut cu 19% (de la 6,931 paturi la 1000 locuitori în 1997, la 5,669 paturi la 1000 locuitori în 2007) • Scăderea înregistrată pentru România este de 13% (de la 7,387 la 6,411) și se datorează în primul rând transformării unui număr de 117 spitale în unități de asistență medico-socială, precum și a reducerii excesului de paturi din preventorii și sanatorii TBC.

22. Acoperirea cu paturi de spital, pe regiuni de dezvoltare, 2009 Numărul de paturi raportat la 1000 locuitori pentru populația regiunii, este 10,03 pentru regiunea București-Ilfov față de numai 4,86 pentru Regiunea Nord-Est.

23. Echipamente de înaltă performanță la 1milion locuitori

24. Inechități în alocarea resurselor financiare • Cheltuielile totale pentru sănătate per capita au fost de 687 PPP EUR, situând România pe ultimul loc în rândul ţărilor membre ale Uniunii Europeane • În medie, la nivelul țărilor membre UE27 se cheltuiește pentru sănătate de mai mult de trei ori decât se cheltuiește în România. • Pentru România, din totalul cheltuielilor pentru sănătate ponderea cheltuielilor publice este de 82,3%.

25. Cheltuielile cu sănătatea pe locuitor (PPP EUR pe locuitor), 2008

26. Evoluția cheltuielilor publice și private pentru sănătate, comparativ cu % cheltuielilor pentru sănătate din PIB, perioada 2000-2008

27. Health Budget $ / capita WHO Regional office for Europe 2010

28. Distribuția asiguraților și a cheltuielilor totale medii pe asigurat, pe regiuni, 2009 Regiunea București-Ilfov sunt 10,6% dintre asigurați și a cheltuit, 18,2% din bugetul total pentru servicii de sănătate, în același timp regiunea Sud are 14,9% dintre asigurați, dar ia fost alocat 10,6% din bugetul total.

29. Disparități între rural și urban Decalajul dintre urban și rural este materializat în condiţii de trai mai precare și acces limitat la educaţie şi îngrijire medicală • rata brută de înrolare în învățământ pentru toate nivelurile de învăţământ, care este de doar 44,5% în mediul rural şi 96,7% în mediul urban (2005/2006) • rata sărăciei în mediul rural a crescut de la 9,4% în 2005, la 23,2% în 2007 • își desfășoară activitatea în mediul rural, 37,0% din totalul medicilor de familie, 12,5% din totalul medicilor dentişti și 13,2% dintre farmacişti.

30. Evoluția speranței de viață la naștere, pe medii de rezidență, 2000-2007

31. Evoluția mortalității infantile, pe medii de rezidență, 2000-2007

32. Concluzii

33. Prin reducerea inechităților în sănătate și îmbunătățirea stării de sănătate a populației se aduce un beneficiu imens dezvoltării socio-economice, dezvoltării umane în general și respectării dreptului la sănătate, care este un drept uman fundamental. • O abordare integrată şi participativă este necesară pentru a reduce inegalităţile din domeniul sănătăţii. Acest lucru necesită un plan cuprinzător naţional de sănătate, bazat pe dovezi  şi care să răspundă la priorităţile naţionale şi locale de sănătate.

34. Este necesar un Plan național pentru combaterea inechităților în sănătate • Prin reducerea inechităților în sănătate și îmbunătățirea stării de sănătate a populației se aduce un beneficiu imens dezvoltării socio-economice, dezvoltării umane în general și respectării dreptului la sănătate, care este un drept uman fundamental. • O abordare integrată şi participativă este necesară pentru a reduce inegalităţile din domeniul sănătăţii. Acest lucru necesită un plan cuprinzător naţional de sănătate, bazat pe dovezi  şi care să răspundă la priorităţile naţionale şi locale de sănătate.

35. Recomandări pentru Planul național de combatere a inechităților • crearea unui parteneriat intersectorial, coordonat de Ministerul Sănătății, care să să aibă drept scop acțiuni comune asupra determinanților socio-economici ai sănătății și abordarea comună a inegalităţilor în domeniul sănătăţii. • crearea unui grup de experţi care să elaboreze un raport tehnic privind monitorizarea  determinanţilor sociali ai sănătăţii şi reducerea inegalităţilor în domeniul sănătăţii.  • Implementarea unui sistem funcțional de monitorizare a sănătății publice care să includă nu doar indicatori ai stării de sănătate, dar și indicatori ai determinanților socio-economici ai sănătății.

36. Model alocare a resurselor din sănătate pe principii etice • Criterii transparente pentru alocarea resurselor financiare din sistemul serviciilor de sănătate, pe baza principiilor ”banii urmează pacientul” și ”valoare pentru banii cheltuiți” • Planificarea serviciilor în funcție de nevoile de sănătate, cu obiective clare de politică sanitară, cu respectarea principiului ”servicii de sănătate centrate pe pacient” • Accesul universal la servicii de sănătate şi de înaltă calitate pentru toți copii • Evaluarea și monitorizarea documentată a inechităților în sănătate și a determinanților sociali ai sănătății, pe baza unui set minim de indicatori.

37. Multumesc pentru atenție!