Chimia

1. Chimia Prieten, sau dusman?

2. Chimia Introducere Chimia (din egipteană kēme (chem), însemnând „pământ”) este una din științele fundamentale, care studiază substanțele cu structura și proprietățile lor, urmărind în același timp modificările produse asupra acestora de reacțiile chimice. Întrucât toate substanțele sunt compuse din atomi, capabili să formeze molecule, studiul chimiei se axează în general pe interdependența dintre atomi și molecule. Chimia modernă a evoluat din alchimie, urmândrevoluția chimică (1973). Chimia este știința care studiază substanțele chimice care sunt constituite din atomi sau particulele subatomice, precum protonii, electronii și neutronii.  Atomii se combină pentru producerea moleculelor și a cristalelor. Chimia mai este numită și știința de mijloc sau știința centrală, întrucât combină toate celelalte științe ale naturii, precum astronomia, fizica, biologia și geologia.

3. Dece este chimia dusman? Exista anumite lucruri care fac chimia sa devina un dusman. De exemplu: • Drogurile • Alimentele contrafacute • Bomba atomica/Armele nucleare • Coroziunea • Radiatiile

4. Drogurile Tentatia de a ajunge la stari de euforie isi are radacina in timpuri de mult apuse, chiar pe vremea dacilor si a romanilor se fumau anumite ierburi cu efecte afrodisiace si halucinogene (canepa indiana).Drogurile sunt substante artificiale create de oamenii de stiinta in anumite situatii limita. Cauzele au fost de regula razboaiele. Efectele drogurilor erau "benefice" pentru armatele diverselor popoare care trebuiau sa reziste in regim de razboi, de multe ori fara hrana si fara apa. Asa au luat nastere substantele excitante - droguri in forma primara. Tot razboaiele au dus la dezastre umane. Astfel, in secolul al XVII-lea s-a descoperit morfina, un medicament care calma durerile provocate de rani. Cu timpul s-a realizat ca morfina administrata in mod repetat duce foarte repede la dependenta fizica si psihica. S-a cautat un inlocuitor si prin derivarea morfinei cu opium-ul s-a descoperit heroina, care intial se credea ca nu da dependenta asa de mare ca morfina. In realitate, dependenta de heroina este de sapte ori mai mare decat cea de morfina.Dupa primul razboi mondial, aceste substante au inceput sa fie consumate in toata lumea. Pana la sfarsitul anilor '30, ele erau legale. Comercializarea lor, in timp, a dus la profituri enorme scoase in afara legii, drogurile au devenit o sursa inestimabila pentru piata neagra. Flagelul comertului ilicit de stupefiante pornit din America de Sud si Orientul Mijlociu a cuprins intreaga planeta.Romania, prin asezarea sa geografica este tara de tranzit dinspre Orientul Mijlociu catre Europa de Vest. Ca orice tara de tranzit, in timp, a devenit si consumatoare. Fenomenul a luat amploare dupa dupa '89. In perioada '90-'96, cuiburile traficantilor si consumatorilor de droguri erau caminele studentesti. Apoi, vanzatorii de iluzii au dus standardul mortii albe si prin baruri, discoteci, case de tigani si chiar la colt de strada. Traficul de stupefiante a devenit cea mai rentabila afacere din Romania, castigandu-se astfel sume fabuloase.

5. Drogurile Impactul a fost foarte mare in randul tinerilor care din curiozitate, teribilism sau solidaritate fata de anturaj, au inceput sa consume.Societatea romaneasca a fost luata prin surprindere de acest flagel al drogurilor, ivindu-se astfel probleme foarte grave atat in justitie, cat si in lumea medicala. Reactiile stangace si intarziate ale autoritatilor au favorizat fenomenul toxicomaniei care a ajuns sa fie devastator. Ce poate fi mai trist si mai ingrijorator decat sa vezi cum un copil de 13-14 ani, alearga innebunit dupa o doza de heroina?; sau, cum o femeie insarcinata intrata in perioada de sevraj ii porunceste violent partenerului de viata sa-i prepare doza?; ce poate fi mai tragic decat sa vezi cum un prunc nevinovat se zbate in pantecele mamei sale, "cerand" portia de drog? Nimic nu poate fi mai deprimant decat locuinta ori cateva haine si un pat cu asternuturi invechite si arse, cateva cuie batute in perete, unde candva erau asezate tablouri (vandute mai apoi), o atmosfera infiorator de apasatoare. Locuinta unui toxicoman este gura iadului - anti-camera mortii totale "unde viermele nu doarme… plansul si crasnirea dintilor".Fenomenul toxicomaniei ia amploare pe zi ce trece. Desi dependentii de droguri sunt considerati niste delicventi, ei sunt in realitate oameni bolnavi, ajunsi in stare de iresponsabilitate pentru faptele lor. Incorsetati de suferinta, dispretuiti si marginalizati, se topesc incet, dar sigur. Se sting neintelesi de nimeni, sufletele lor zdrobite de durere, se zbat intre minciuna si adevar, intre zi si noapte. Pe ei nu-i poate ajuta nimeni. Aceasta stare de fapt ar trebui sa ne ingrijoreze, deoarece consecintele proliferarii drogurilor in Romania sunt multe si dezastruoase.

6. Alimentele contrafacute • De multe ori există o diferenţă enormă între ceea ce credeaţi că aţi cumpărat de la magazin şi ceea ce aveţi, de fapt, în farfurie. Ei bine, alimentele contrafăcute sunt foarte des întâlnite şi necesită o doză de atenţie pentru a fi depistate la raft. • Din această categorie nu scapă nici măcar carnea, lactatele, ouăle şi derivatele din ouă, mierea de albine şi cerealele, sucurile, alcoolul sau pâinea! Iată cum funcţionează "falsificarea": adaos de făină, gelatină, lapte bătut, cretă sau gips - astfel poate fi falsificată smântâna obţinută prin extragerea grăsimii din lapte. • Un alt aliment natural ce poate fi falsificat este mierea de albine, fie printr-un adaos de substanţe îndulcitoare naturale , precum siropurile de porumb sau melasă, ori prin adaosul unor îndulcitori de sinteză, coloranţi, neutralizanţi, ori adaos de polen.

7. Bomba Atomica Este o armă tehnicizată extrem de distrugătoare care se bazează pe energia eliberată prin următoarele procese fizice: • la prima generație: bomba atomică: prin fisiune nucleară • la a doua generație: bomba cu hidrogen: prin fisiune, urmată de fuziune nucleară. Efectele bombei atomice: Consecințele imediate, directe ale unei explozii nucleare sunt: șoc mecanic, dizlocări mari de teren și crater; șoc de căldură imens și incendii; radioactivitate mortală în zona centrală; otrăvire și contaminare radioactivă a mediului, pe mari suprafețe și de lungă durată. Într-o bombă atomică, o bucățică de uraniu de mărimea unui cubuleț de zahăr are aceeași putere de distrugere ca și un bloc de exploziv convențional de mărimea unei case.

8. Coroziunea Coroziunea consta in distrugerea partiala sau totala a materialelor in general si a metalelor in special,in urma unor reactii cu agentii economici din mediul inconjurator. Coroziunea metalelor este un fenomen inevitabil care produce pierderi industriale ce se estimeaza la o treime din totalul de pierderi din economia mondiala. De aceea,acest fenomen a fost studiat pe baza a numeroase observatii experimentale,luandu-se astfel masuri de prevenire sau de incetinire a distrugerii pieselor si instalatiilor metalice. Datorita activitati chimice mari,metalele care vine in contact cu mediu coroziv uscat,umed sau microbiologic se distrug,se corodeza. Ele nu dispar,se transforma fie in compusi solizi, care se depun, fie in compusi solubili in mediu coroziv.Metalele cu o mare reactivitate chimica se corodeaza cel mai usor. Coroziunea se poate produce chimic si electrochimic. Metalele pure nu sunt supuse coroziuni. Impuritatile continute in metale creeaza conditi favorabile acestui fenomen.

9. Coroziunea Dupa mecanismul de desfasurare se pot distinge doua tipuri de corpziune:- coroziunea chimica- coroziunea electrochimica Coroziunea chimica consta in distrugerea metalelor prin reactii care au loc intre acestea si mediul inconjurator. Produsele coroziunii chimice pot micsora viteza procesului de coroziune daca raman pe suprafata metalului. Ele formeaza un strat protector care izoleaza metalul de mediul agresiv. Al, Mg, Pb, etc. se acopera in aer uscat cu un strat protector de oxid. Substantele care contribuie la formarea unei peliculeprotectoare se numesc agenti de pasivare. Multe metale devin pasive prin tratarea cu acid azotic concentrat,datorita formarii pe suprafata lor a unui strat foarte fin de oxid. Foarte pagubitoare pentru economie este rugina fierului. Pentru ca fierul sa rugineasca este necesara actiunea aerului si a apei. In aer uscat fierul nu rugineste. prezenta unor acizi sau a unor saruri (apa de mare) favorizeaza ruginirea. Rugina se constituie intr-un strat nerezistent si buretos la suprafata metalului care permite distrugerea completa a acestuia. In functie de culoare se pot deosebi 3 feluri de rugina si anume:1)Rugina alba Fe(OH)2.2)Rugina bruna.3)Rugina neagra.

10. Radiatiile Radioactivitatea • Materia se compune din elemente, iar elementele se compun din atomi. Atomii contin un nucleu si un numar oarecare de electroni care au sarcina electrica negativa. Nucleul contine protoni, cu sarcina electrica pozitiva, si neutroni, fara sarcina electrica. Numarul protonilor este egal cu numarul electronilor si este numit numar atomic (de exemplu, oxigenul are numarul atomic 8). Masa atomului este practic concentrata in nucleu, numarul de protoni plus neutroni din acesta se numeste numar de masa. In aceste conditii, speciile de atomi sunt diferentiate dupa numarul atomic si numarul de masa, sau mai simplu, dupa numele elementului si numarul de masa. Astfel caracterizati, atomii se numesc nuclizi. De exemplu, carbonul-12 este un nuclid cu 6 protoni si 6 neutroni, plumbul-208 este un nuclid cu 82 protoni si 126 neutroni. • Nuclizii unui element care au numere diferite de neutroni se numesc izotopi (deci izotopul nu este un sinonim al nuclidului). Hidrogenul, de exemplu, are trei izotopi: hidrogen-1, hidrogen-2 numit si deuteriu, si hidrogen-3, numit si tritiu. Nuclizii pot fi stabili sau instabili. Din cei circa 1700 nuclizi cunoscuti, aproximativ 280 sunt stabili, restul se transforma in mod spontan in nuclizii altui element, iar in timpul transformarii emit radiatie. Aceasta proprietate se numeste radioactivitate, transformarea se numeste dezintegrare, iar nuclidul spunem ca este un radionuclid.

11. dece este chimia prieten? Pentru ca exista: • Substante nutritive • Biochimia • Aliajele • Elemente galvanice

12. Substantele nutritive Celulele au nevoie de substanţe nutritive pentru a creşte şi a sa înmulţi, iar aceste substanţe sunt preluate din mâncare.Grăsimile sunt substanţe organice sintetizate de organismele animale şi vegetalefăcând parte din clasa lipidelor.Grăsimile sunt o sursă de energie şi în general, furnizarea enegiei este mai constantă. În plus, o dată supuse procesului de digesie, o anumită cantitate de grăsimi va fi depozitată în “depozitele de grăsimi” din organism, situate sub piele şi în jurul câtorva organe importante, cum ar fi rinichii, inima şi ficatul. Aceste depozite apără organismul împotrivba frigului şiprotejată oasele şi organele interne împotriva rănilor. Contrar unor teorii la modă, o anumită cantitate de grăsime este esenţială pentru păstrarea sănătăţii.Aproape toate alimentele conţin grăsimi, cu excepţia majorităţii fructelor şi legumelor.Produsele animale carne, untură, produse lactate conţin aşa-numitele grăsimi saturate. Nucile, peştele gras, uleiurilr vegetale şi unele margarini uşoare conţin grăsimi nesaturate. Dieticienii recomandă un consum mai mare de grăsimi nesaturate decât de grâsimi saturate. Grăsimile saturate ţncurajează colesterolului, substanţă produsă pe cale naturală în ficat, dar prezentă şi în unele alimente.Un anumit nivel al colesterolului este esenţial sănătăţii organismului; dar se pare că ficatul este capabil să producă întreaga cantitate de colesterol necesară, fără să fie nevoie să includem în alimentaţie această substanţă.Aceasta nu înseamnă că alimentele cu un conţinut ridicat de colesterol trebuie evitate, deşi persoanele care au un nivel ridicat de colesterol în organism sunt sfătuite sş reducă consumul acestuia.Deoarece grăsimile furnizează o energie mai consistentă decăt carbohidraţii, procentajul lor în alimentaţia zilnică trbuie să fie mai mic. De asemenea, acestea sunt mai săţioase decât alte alimente. Nu se poate spune care este cantitatea ideală de grăsime din alimentaţie: clima rece sau activitatea intensă accentueaza nevoia de grăsimi. În general, cel puţin 15% din caloriile zilnice trebuie să provină dsin grăsimi, iar media ar fi 20-30%.Asemenea carbohidraţilor, dacă consumăm mai mult decât este nevoie organismul, excesul se depune sub formă de grăsime.

13. Biochimia • Chimia vieţii sau biochimia, studiază reacţiile chimice care au loc în organismele vii. Aceştia respectă aceleaşi legi ca şi celelalte reacţii chimice, dar sunt mai complexe.Chimia vieţii studiază ansablul reacţiilor care au loc în organismele vii, mai ales în unităţile lor de bază, celulele. Fiinţele vii au nevoie de energie.Oamenii şi animalele îşi iau energia din alimentele pe care le consumă (energie chimică). Alimentele sunt transformate printr-un ansablu de reacţii chimice, care au loc mai întâi la nivelul aparatului digestiv(digestie) şi apoi la nivelul celulelor(respiraţia celulară).Anumite plante şi microorganisme(fiinţe vii microscopice) îşi găsesc altfel energia de care au nevoie. Pentru a se hrănii, ele transformă energia luminii solare printr-un proces complex de reacţii chimice numit fotosinteză.

14. Aliajele • Majoritatea metalelor pe care le folosim sunt aliaje, amestecuri în care cel puţin o substanţă este un metal. Acesta deoarece metalele pure au rareori proprietăţile ideale pentru o anumită sarcină, dar pot fi îmbunătăţite prin adăugarea altor metale. • Proprietăţile fizice ale unui metal, precum rezistenţa, duritatea, punctul de topire şi conductivitatea electrică, depind de structura sa cristalină. Acesta se modifică atunci când metalul este amestecat cu o altă substanţă. Aliajul rezultat are o structură diferită de a componentelor sale, astfel încât şi proprietăţile sale sunt diferite • 1.Oţeluri aliate • O gamă largă de oţeluri aliate poate fi produsă prin utilizarea diferitelor combinaţii de elemente de aliere şi formelor potrivite de tratare termică. • 2. Bronzul • Pentru fabricarea lagărelor care trebuie să reziste la viteze şi presiuni mari, este mai potrivit bronzul fosforos de plumb. Acesta se obţine prin includerea a 3,5% plumb în bronzul fosforos. • Plumbul este folosit şi pentru obţinerea bronzurilor de plumb cu staniu. Bronzul cu aluminiu este un aliaj de cupru şi aluminiu, adesea cu cantităţi mici de alte metale, precum nichel, fier sau mangan. Deşi se numeşte bronz, adesea nu conţine deloc staniu. Acest bronz este folosit la fabricarea elicelor navelor, a unor piese pentru utilaje hidraulice. • 3. Structuri de aliaje • Există trei moduri în care pot să se combine elemente între ele pentru a forma un aliaj, dar şi elementele componente se pot combina în mai multe feluri. • În „soluţia substituţională” elementele sunt efectiv dizolvate unele în altele. • În cel de-al doilea mod de formarea unui aliaj este atunci când elementele sunt dizolvate unele în altele într-o „soluţie interstiţială”. • Cel de-al treilea mod în care se aliază elementele este prin formarea unor „compuşi intermetalici”. • La unele aliaje, structura se schimbă de la o formă la alta după fabricare, determinând şi schimbarea proprietăţilor metalului

15. Elementele Galvanice Numim element galvanic o sursă de energie electrică în care energia chimică se transformă în energie electrică.În timpul funcţionării unui asemenea element apare şi un fenomen vătămător numit polarizare. El constă în faptul că, în urma reacţiei chimice, în electrolit apar ioni pozitivi de hidrogen, care se mişcă spre electrodul negativ (cupru) şi se depun pe acesta sub formă de băşicuţe de hidrogen. Aceste băşicuţe împiedică apropiereade electrod a noilor ioni şi elementul încetează să mai funcţioneze.Pentru a micşora. fenomenul polarizării electrodul pozitiv se înconjoară cu o substanţă numită depolarizant, care intră uşor în reacţie cu hidrogenul şi-l absoarbe.Industria sovietică producea o mare cantitate de elemente galvanice de diferite tipuri, care după calitatea lor sunt considerabil mai bune decât altele modele din străinătate.În tehnica transmisiunilor ceamai mare răspândire o au elementele galvanice cu mangan.Elementele galvanice cu mangan sunt de două feluri :umede şi uscate.Electrodul negativ al elementului umed îl constituie o cutie de zinc, în interiorul căreia se aşează electrodul pozitiv denumit aglomerat.În compunerea aglomeratului intră un amestec de bioxid de mangan, grafit, negru de fum special şi sare amoniacală (clorură de amoniu).În aglomerat se presează un baston de cărbune al cărui capăt ieşit în afară constituie polul pozitiv al elementului.Înainte de a fi aşezat în cutia de zinc, aglomeratul se usucă.Ca electrolit al elementului serveşte ţipirigul presărat în element sub formă de praf. Deasupra, elementuleste prevăzut cu. două orificii unul cudiametrul mai mare pentru turnarea apei şi al doilea, cu diametrul mai mic, pentru ieşirea gazelor, care se formează în timpul funcţionării elementului.Pentru a pregăti elementul pentru lucru, trebuie să turnăm în orificiul mare apă curată a cărei cantitate este arătată în instrucţiunile pentru încărcarea elementului.În comparaţie cu elementele umede, elementele uscate au avantajul că sunt gata pentru funcţionare imediat după fabricarea lor.Însă, durata de păstrare a elementelor uscate este mai mică decât a celor umede.Elementul umed poate fi păstrat în stare neîncărcată timp de trei ani, pe când cel uscat numai un an şi jumătate, pentru că în el începe autodescărcarea imediat după fabricare.

16. Imagini : Chimia-Dusman

17. Imagini : Chimia-Prieten