Chimia

1. Chimia Prieten sau dusman ???

2. Ce este ea??? Chimia (din egipteană kēme (chem), însemnând „pământ”) este una din științele fundamentale, care studiază substanțele cu structura și proprietățile lor, urmărind în același timp modificările produse asupra acestora de reacțiile chimice.Întrucât toate substanțele sunt compuse din atomi, capabili să formeze molecule, studiul chimiei se axează în general pe interdependența dintre atomi și molecule. Chimia modernă a evoluat din alchimie, urmând revoluția chimică . Disciplinele cuprinse în chimie sunt grupate tradițional după tipul de materie studiată sau tipul de studiu. Acestea includ chimia anorganică (studiul materiei anorganice), chimia organică (studiul materiei organice, vii), biochimia (studiul substanțelor găsite în organismele biologice), chimie fizică (studiile legate de energie despre sistemele chimice la scală macro-, moleculară și submoleculară), electrochimie, chimia analitică (analiza mostrelor de material pentru a dobândi o înțelegere a compoziției chimice și structurii acestuia), etc. Multe alte discipline specializate au ieșit la suprafață în anii recenți, ex. neurochimia - studiul sistemului nervos

3. Prezentare generala Chimia este știința care studiază substanțele chimice care sunt constituite din atomi sau particulele subatomice, precum protonii, electronii și neutronii. Atomii se combină pentru producerea moleculelor și a cristalelor. Nașterea chimiei poate fi atribuită anumitor practici, numite alchimie, care sunt efectuate de mai multe milenii în multe părți din lume, în mod special în Orientul Mijlociu. Structura obiectelor pe care le folosim de zi cu zi și proprietățile materiei cu care interacționăm sunt consecințe ale proprietăților substanțelor chimice și ale interacțiunilor lor. Spre exemplu, oțelul este mai dur decât fierul pentru că atomii din el sunt mai strâns legați, formând o structură cristalină mai rigidă. Lemnul arde sau este supus oxidării rapide pentru că poate reacționa în mod spontan cu oxigenul în cadrul unei reacții chimice deasupra unei anumite temperaturi. Zahărul și sarea se dizolvă în apă deoarece proprietățile lor moleculare/ionice permit dizolvarea în condiții ambientale. Transformările care sunt studiate în cadrul chimiei sunt rezultatul interacțiunii fie dintre substanțe chimice diferite fie dintre materie și energie. Chimia tradițională implică studiile interacțiunilor dintre substanțe într-un laborator specializat folosind diverse vase de laborator. O reacție chimică este transformarea unor substanțe în una sau mai multe alte substanțe. Poate fi reprezentată simbolic printr-o ecuație chimică. Numărul atomilor de pe partea stângă și dreaptă a acestor ecuații chimice trebuie sa fie egal. Natura reacțiilor chimice pe care o substanță le poate suferi și descărcările de energie ce pot surveni sunt definite prin anumite legi de bază, numite și legi chimice.Substanțele chimice sunt clasificate în funcție de structura lor dar și de compoziția lor chimică. Oamenii de știință care se ocupă cu cercetarea în domeniul chimiei se numesc chimiști. Majoritatea se specializeză pe una sau câteva din disciplinele acestei științe

4. Partea buna a chimiei • Aliajele • Elementele galvanice • Biochimia • Substantele nutritive

5. Aliajele Majoritatea metalelor pe care le folosim sunt aliaje, amestecuri în care cel puţin o substanţă este un metal. Acesta deoarece metalele pure au rareori proprietăţile ideale pentru o anumită sarcină, dar pot fi îmbunătăţite prin adăugarea altor metale. Proprietăţile fizice ale unui metal, precum rezistenţa, duritatea, punctul de topire şi conductivitatea electrică, depind de structura sa cristalină. Acesta se modifică atunci când metalul este amestecat cu o altă substanţă. Aliajul rezultat are o structură diferită de a componentelor sale, astfel încât şi proprietăţile sale sunt diferite 1.Oţeluri aliate O gamă largă de oţeluri aliate poate fi produsă prin utilizarea diferitelor combinaţii de elemente de aliere şi formelor potrivite de tratare termică. 2. Bronzul Pentru fabricarea lagărelor care trebuie să reziste la viteze şi presiuni mari, este mai potrivit bronzul fosforos de plumb. Acesta se obţine prin includerea a 3,5% plumb în bronzul fosforos. Plumbul este folosit şi pentru obţinerea bronzurilor de plumb cu staniu. Bronzul cu aluminiu este un aliaj de cupru şi aluminiu, adesea cu cantităţi mici de alte metale, precum nichel, fier sau mangan. Deşi se numeşte bronz, adesea nu conţine deloc staniu. Acest bronz este folosit la fabricarea elicelor navelor, a unor piese pentru utilaje hidraulice. 3. Structuri de aliaje Există trei moduri în care pot să se combine elemente între ele pentru a forma un aliaj, dar şi elementele componente se pot combina în mai multe feluri. În „soluţia substituţională” elementele sunt efectiv dizolvate unele în altele. În cel de-al doilea mod de formarea unui aliaj este atunci când elementele sunt dizolvate unele în altele într-o „soluţie interstiţială”. Cel de-al treilea mod în care se aliază elementele este prin formarea unor „compuşi intermetalici”. La unele aliaje, structura se schimbă de la o formă la alta după fabricare, determinând şi schimbarea proprietăţilor metalului

6. Elementele galvanice Numim element galvanic o sursă de energie electrică în care energia chimică se transformă în energie electrică.În timpul funcţionării unui asemenea element apare şi un fenomen vătămător numit polarizare. El constă în faptul că, în urma reacţiei chimice, în electrolit apar ioni pozitivi de hidrogen, care se mişcă spre electrodul negativ (cupru) şi se depun pe acesta sub formă de băşicuţe de hidrogen. Aceste băşicuţe împiedică apropiereade electrod a noilor ioni şi elementul încetează să mai funcţioneze.Pentru a micşora. fenomenul polarizării electrodul pozitiv se înconjoară cu o substanţă numită depolarizant, care intră uşor în reacţie cu hidrogenul şi-l absoarbe.Industria sovietică producea o mare cantitate de elemente galvanice de diferite tipuri, care după calitatea lor sunt considerabil mai bune decât altele modele din străinătate.În tehnica transmisiunilor ceamai mare răspândire o au elementele galvanice cu mangan.Elementele galvanice cu mangan sunt de două feluri :umede şi uscate.Electrodul negativ al elementului umed îl constituie o cutie de zinc, în interiorul căreia se aşează electrodul pozitiv denumit aglomerat.În compunerea aglomeratului intră un amestec de bioxid de mangan, grafit, negru de fum special şi sare amoniacală (clorură de amoniu).În aglomerat se presează un baston de cărbune al cărui capăt ieşit în afară constituie polul pozitiv al elementului.Înainte de a fi aşezat în cutia de zinc, aglomeratul se usucă.Ca electrolit al elementului serveşte ţipirigul presărat în element sub formă de praf. Deasupra, elementuleste prevăzut cu. două orificii unul cudiametrul mai mare pentru turnarea apei şi al doilea, cu diametrul mai mic, pentru ieşirea gazelor, care se formează în timpul funcţionării elementului.Pentru a pregăti elementul pentru lucru, trebuie să turnăm în orificiul mare apă curată a cărei cantitate este arătată în instrucţiunile pentru încărcarea elementului.În comparaţie cu elementele umede, elementele uscate au avantajul că sunt gata pentru funcţionare imediat după fabricarea lor.Însă, durata de păstrare a elementelor uscate este mai mică decât a celor umede.Elementul umed poate fi păstrat în stare neîncărcată timp de trei ani, pe când cel uscat — numai un an şi jumătate, pentru că în el începe autodescărcarea imediat după fabricare.

7. Elemente galvanice

8. Biochimia Chimia vieţii sau biochimia, studiază reacţiile chimice care au loc în organismele vii. Aceştia respectă aceleaşi legi ca şi celelalte reacţii chimice, dar sunt mai complexe.Chimia vieţii studiază ansablul reacţiilor care au loc în organismele vii, mai ales în unităţile lor de bază, celulele. Fiinţele vii au nevoie de energie.Oamenii şi animalele îşi iau energia din alimentele pe care le consumă. Alimentele sunt transformate printr-un ansablu de reacţii chimice, care au loc mai întâi la nivelul aparatului digestivşi apoi la nivelul celulelor.Anumite plante şi microorganismeîşi găsesc altfel energia de care au nevoie. Pentru a se hrănii, ele transformă energia luminii solare printr-un proces complex de reacţii chimice numit fotosinteză. O reacţie chimică: digestia Digestia este un proces chimic. Alimentele sunt descompuse în mici molecule numite substanţe nutritive. Aceste substanţe nutritive sunt apoi transportate de sânge până la celule, unde suferă alte transformări.Principalele substanţe nutritive sunt lipidele şi glucidele. Lipideleprovin din materiile grase ele aduc organismului carbon şi hidrogen. Glucidele, numite şi “zaharuri”, se divizează în zaharuri rapide şi zaharuri lente.Asimilate direct de organism, ele aduc organismului energia necesară unui efort fizic solicitant şi rapid. Cel de-al doilea tip se găseşte în cereale. Ele nu sunt direct asimilate de organism şi constituie o sursă de energie de mai lungă durată. Toate glucidele sunt bogate în carbon, hidrogen şi oxigen. Respiraţia celulară Vegetale sau animale, toate celulele respiră: aceasta este respiraţia celulară. Ele absorb dioxigen (O2) şi elimină dioxid de carbon (CO2).Această reacţie se derulează în mai multe etape. Glucoza de pildă, este mai întâi transformată într-o moleculă mai simplă, acidul piruvic. Mitocondriile, elementele celulei responsabilă de respiraţia celulară, descompun acest acid în dioxid de carbon şi hidrogen. Dioxidul de carbon este eliminat de celulă: hidrogenul se combină cu oxigenul care intră în organism atunci când respirăm, dând apă.Ansamblul acestor reacţii degajă o mare cantitate de energie. Aceasta este stocată în mici molecule specializate, care o eliberează în funcţie de nevoile celulei. Chimia medicamentelor Un medicament este o substanţă sau un compus administrat omului ca tratament împotriva unei boli, pentru a preveni o îmbolnăvire sau pentru a stabili un diagnostic.Astăzi, cercetarea în domeniul medicamentelor revine, înainte de toate, chimiştilor. Aceştia lucrează în strânsă colaborare cu medicii şi farmaciştii. Împreună, ei ajută la progresulfarmacologiei, ştiinţa medicamentelor.

9. Substantele nutritive Celulele au nevoie de substanţe nutritive pentru a creşte şi a sa înmulţi, iar aceste substanţe sunt preluate din mâncare.Grăsimile sunt substanţe organice sintetizate de organismele animale şi vegetalefăcând parte din clasa lipidelor.Grăsimile sunt o sursă de energie şi în general, furnizarea enegiei este mai constantă. În plus, o dată supuse procesului de digesie, o anumită cantitate de grăsimi va fi depozitată în “depozitele de grăsimi” din organism, situate sub piele şi în jurul câtorva organe importante, cum ar fi rinichii, inima şi ficatul. Aceste depozite apără organismul împotrivba frigului şiprotejată oasele şi organele interne împotriva rănilor. Contrar unor teorii la modă, o anumită cantitate de grăsime este esenţială pentru păstrarea sănătăţii.Aproape toate alimentele conţin grăsimi, cu excepţia majorităţii fructelor şi legumelor.Produsele animale carne, untură, produse lactate conţin aşa-numitele grăsimi saturate. Nucile, peştele gras, uleiurilr vegetale şi unele margarini uşoare conţin grăsimi nesaturate. Dieticienii recomandă un consum mai mare de grăsimi nesaturate decât de grâsimi saturate. Grăsimile saturate ţncurajează colesterolului, substanţă produsă pe cale naturală în ficat, dar prezentă şi în unele alimente.Un anumit nivel al colesterolului este esenţial sănătăţii organismului; dar se pare că ficatul este capabil să producă întreaga cantitate de colesterol necesară, fără să fie nevoie să includem în alimentaţie această substanţă.Aceasta nu înseamnă că alimentele cu un conţinut ridicat de colesterol trebuie evitate, deşi persoanele care au un nivel ridicat de colesterol în organism sunt sfătuite sş reducă consumul acestuia.Deoarece grăsimile furnizează o energie mai consistentă decăt carbohidraţii, procentajul lor în alimentaţia zilnică trbuie să fie mai mic. De asemenea, acestea sunt mai săţioase decât alte alimente. Nu se poate spune care este cantitatea ideală de grăsime din alimentaţie: clima rece sau activitatea intensă accentueaza nevoia de grăsimi. În general, cel puţin 15% din caloriile zilnice trebuie să provină dsin grăsimi, iar media ar fi 20-30%.Asemenea carbohidraţilor, dacă consumăm mai mult decât este nevoie organismul, excesul se depune sub formă de grăsime.

10. Partea rea a chimiei • Bombele atomice • Drogurile • Coroziunea etalelor • Iradiatiile

11. Bomba atomica Efecte Consecințele imediate, directe ale unei explozii nucleare sunt: șoc mecanic, dizlocări mari de teren și crater; șoc de căldură imens și incendii; radioactivitate mortală în zona centrală; otrăvire și contaminare radioactivă a mediului, pe mari suprafețe și de lungă durată. Într-o bombă atomică, o bucățică de uraniu de mărimea unui cubuleț de zahăr are aceeași putere de distrugere ca și un bloc de exploziv convențional de mărimea unei case. Prezent Singurele țări recunoscute oficial ca puteri nucleare sunt Statele Unite ale Americii, Rusia, Marea Britanie, Franța, China, India și Pakistan. Rusia a moștenit armele de la Uniunea Sovietică. Este posibil ca și alte țări să dețină arme nucleare, dar ori nu au recunoscut aceasta în public, ori posesia lor nu este confirmată.

12. Coroziunea metalelor COROZIUNEA consta in distrugerea partiala sau totala a materialelor in general si a metalelor in special,in urma unor reactii cu agentii economici din mediul inconjurator. Coroziunea metalelor este un fenomen inevitabil care produce pierderi industriale ce se estimeaza la o treime din totalul de pierderi din economia mondiala. De aceea,acest fenomen a fost studiat pe baza a numeroase observatii experimentale,luandu-se astfel masuri de prevenire sau de incetinire a distrugerii pieselor si instalatiilor metalice. Datorita activitati chimice mari,metalele care vine in contact cu mediu coroziv uscat,umed sau microbiologic se distrug,se corodeza. Ele nu dispar,se transforma fie in compusi solizi, care se depun, fie in compusi solubili in mediu coroziv.Metalele cu o mare reactivitate chimica se corodeaza cel mai usor. Coroziunea se poate produce chimic si electrochimic. Metalele pure nu sunt supuse coroziuni. Impuritatile continute in metale creeaza conditi favorabile acestui fenomen.

13. TIPURI DE COROZIUNE Dupa mecanismul de desfasurare se pot distinge doua tipuri de corpziune:- coroziunea chimica- coroziunea electrochimicaCoroziunea chimica consta in distrugerea metalelor prin reactii care au loc intre acestea si mediul inconjurator. Produsele coroziunii chimice pot micsora viteza procesului de coroziune daca raman pe suprafata metalului. Ele formeaza un strat protector care izoleaza metalul de mediul agresiv. Al, Mg, Pb, etc. se acopera in aer uscat cu un strat protector de oxid. Substantele care contribuie la formarea unei peliculeprotectoare se numesc agenti de pasivare.Coroziunea electrochimica se explica prin aparitia unor curenti electrici locali intre diferite metale sau intre un metal si impuritatile continute de acesta. Procesul are loc in prezenta unor solutii.Din observatiile acumulate s-au constatat urmatoarele:dintre mediile naturale,cele mai periculoase sunt:-atmosfera umeda (pentru instalatii suspendate).- apa marina (pentru nave).- solul afanat (pentru instalatii ingropate).atacul coroziv al solului este mai accentuat in zonele de sub sinele de tramvai.cele mai periculoase medii artificiale sunt cele puternic acide si puternic bazice.

14. Iradiatiile Radioactivitatea Materia se compune din elemente, iar elementele se compun din atomi. Atomii contin un nucleu si un numar oarecare de electroni care au sarcina electrica negativa. Nucleul contine protoni, cu sarcina electrica pozitiva, si neutroni, fara sarcina electrica. Numarul protonilor este egal cu numarul electronilor si este numit numar atomic (de exemplu, oxigenul are numarul atomic 8). Masa atomului este practic concentrata in nucleu, numarul de protoni plus neutroni din acesta se numeste numar de masa. In aceste conditii, speciile de atomi sunt diferentiate dupa numarul atomic si numarul de masa, sau mai simplu, dupa numele elementului si numarul de masa. Astfel caracterizati, atomii se numesc nuclizi. De exemplu, carbonul-12 este un nuclid cu 6 protoni si 6 neutroni, plumbul-208 este un nuclid cu 82 protoni si 126 neutroni. Nuclizii unui element care au numere diferite de neutroni se numesc izotopi (deci izotopul nu este un sinonim al nuclidului). Hidrogenul, de exemplu, are trei izotopi: hidrogen-1, hidrogen-2 numit si deuteriu, si hidrogen-3, numit si tritiu. Nuclizii pot fi stabili sau instabili. Din cei circa 1700 nuclizi cunoscuti, aproximativ 280 sunt stabili, restul se transforma in mod spontan in nuclizii altui element, iar in timpul transformarii emit radiatie. Aceasta proprietate se numeste radioactivitate, transformarea se numeste dezintegrare, iar nuclidul spunem ca este un radionuclid.

15. In concluzie, chimia ne poate fi si prieten si dusman depinde cum omul o foloseste (in scopuri bune sau rele). De-alungul secolelor ne-a ajutat mult si datorita ei am facut noi descoperiri mai ales in fizica si medicina si ne-a ajutat sa avansam, cu toate ca in trecut a fost folosita si cu scopuri gresite. Aceste descoperiri trebuie sa le datoram marilor chimisti care si-au dedicat vietile studiului acestei minunate si asa de importante stiinte: CHIMIA

16. Stan Amalia Andreea Clasa a VIII-a B