200 likes | 381 Views
RELAȚIA : Autor-Narator-Personaj. Genul epic cuprinde totalitatea operelor î n care autorul își exprimă sentimentele în mod indirect,prin intermediul naratorului,al acțiunii și al personajelor, principalul mod de expunere fiind narațiunea. Aceste opere se numesc texte narative.
E N D
Genul epic cuprindetotalitateaoperelorîn care autorulîși exprimă sentimentele în mod indirect,prin intermediul naratorului,al acțiunii și al personajelor, principalul mod de expunere fiind narațiunea. Aceste opere se numesc texte narative.
În textul narativ comunicarea se realizează prin intermediul instanțelor comunicării narative:AUTOR, NARATOR, PERSONAJ.
Ce sunt instanțele comunicării? Sunt principalele componente care contribuie la: -elaborarea (AUTORUL) -comunicarea (NARATORUL, PERSONAJUL) -receptarea (CITITORUL) unei narațiuni
AUTORUL Definițieștiințifică:Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică sau publicistică. Definiție artistică: Un autorestecineva care-şipetreceaniîntregiîncercînd cu răbadaresădescopere o a douafiinţăîninteriorulsău, şilumea care-l face să fie ceeaceeste.
NARATORUL Este persoana care povesteste o anumitaintamplarefiindinventat o data cu textul de autor . El este o "voce" careiaautorul ii incredinteazamisiunea de a povestifaptele, de a descrielocurilesipersonajele.
Naratorul se definește prin cateva atribuții specifice: -stabilește o relație de comunicare cu lumea creata de autor -este mediator între autor și narațiunea literară -este o prezență independentă,care povestește întâmplarile unui cititor fictiv și se deosebește de autor prin faptul ca acesta este cel care a creat universul epic al operei.
În functie de perspectivanarativa, naratorulpoatefi de 3 tipuri:■ narator omniscient, candrelatareaevenimentelor se face la persoana a III-a iar "vocea" pare sacunoasca tot ce se intamplapersonajelor■ narator-personaj, candrelatarea se face la persoana I, naratoruldevenindpersonaj in text, exprimandu-siparerea cu privire la fapte, locurisaupersonaje. Acestfaptpoateinterveni in veridicitateafaptelorrelatate, naratiuneadevenindsubiectiva.■ narator “martor” in care relatareafaptelor se face prinpunctul de vedere al naratorului.
PERSONAJUL Este principalul element al unei opere epice sau dramatice(niciodata lirice),care determină acțiunea,se află in centrul evenimentelor și întâmplărilor ori poate fi o puternică personalitate umană in jurul căreia se construiește esența ideatică a creației literare. Personajele pot fi nu numai ființe umane,ci și animale,păsări,plante,făpturi închipuite sau obiecte.
Personajul ia naştere prin portret, făcut de narator sau de către alte personaje şi prin evoluţia sa de-a lungul operei.
Portretul Portretul– reprezintă concretizarea unui personaj, defineşte trăsăturile care permit identificarea şi analizarea acestuia. Tipuri de portret: -exterior- trasaturile fetei, imbracamintea, vocea; -interior (psihologic, moral) - trasaturile de caracter ale personajului, calitatile §i defectele, aptitudinile, gesturile; -mixt (flzico-psihologic).
Tipuri de personaje *după gradul de implicare şi locul ocupat în economia operei:principal, secundar, episodic, central, periferic, titular (eponim); *dupăînsuşirile evidente: pozitiv/negativ, erou central (protagonist)/antagonist; *dupăcomplexitateacaracterului: • Personajahileiclinear, previzibil, sângeros, inflexibil, îşi acceptă cu demnitatedestinul, vertical, solar, apolinic (seninatateă): LeonidaPascolopol (G. Călinescu, Enigma Otiliei), • Personajodiseic(Ulise) - complex, labirintic, imprevizibil, dionisiac: Dan-Dionis (M. Eminescu, SarmanulDionis). *în funcţie de apartenenţa la o clasa socialăanumită(asupra căreia se puneamprentaepocii) sau la o categorie general umană (indiferent de piramida socială specificăvremii): • personaj tip: ciocoiul, miculburghez; • personajcaracter: avar, demagog, arivist, slugarnic.
*dupăfelulîn care acţionează: • personaj individual (Alexandru Lăpuşneanul); • personajcolectiv(mulţimea, armata etc.). * din punct de vederenaratologic: • personajul-reflector - purtătorul de cuvant al autorului, acţionează ca un liantîntreplanurilenaraţiunii, filtreazăşiinterpreteazăaspectelerealităţii, poateocupa o poziţie centrală (personaj principal) sau marginală (personajsecundar, episodic). Ex: Mini siNory in “Concert din muzica de Bach”, H. Papadat-Bengescu; • personajul-narator(narează) esteîn acelaşitimpşinaratorşipersonaj-actor, joacă un rolesenţialîn evenimentelenarate, fiind de obiceiprotagonistul acţiunii. Ex: Fred Vasilescu, ŞtefanGheorghidiu.
Modalităţi de caracterizare *caracterizarea directă: - realizată de narator (portretfizic, moral, comentariiexplicite, aluzii); - autocaracterizare (mărturisiri, autoanalize); - realizată de altepersonaje (mărturii, descrieri). *caracterizare indirectă: - rezultă din acţiuni, atitudini, opinii; - mediulîn care trăieşte, familia, casa, grupul social; - limbajulfolosit (registru, particularităţi).
BIBLIOGRAFIE www.didactic.ro www.dexonline.ro www.google.ro Limbași literatura română pentru elevii de liceu-clasa a-X-a,manuale alternative-M.Badea
Made by: *Iulia Centea*Piţ Doris *Chişe Bogdan *Vereş Andrei