“ Ma recomand, Mihai Eminescu”

1. “ Ma recomand, Mihai Eminescu”

2. Mihai Eminescu,poetul iubirii si al naturii

3. “Lacul”“Dorinta”“Craiasa din povesti”“Floare albastra”“Sara pe deal” Poezii reprezentative

4. Ipostazele iubirii • Dorinta arzatoare a poetului de implinire a iubirii, visul ramanand nerealizat • Dragostea vazuta ca ideal - omul implinit prin iubire • Iubita perceputa ca figura legendara, de basm, prin idealizare

5. Dragostea si natura –teme permanente ale creatiei eminesciene Natura devine o stare de spirit prin personificare,reflectand prin infatisarea ei, sentimentele eului liric

6. TITLUL- DERIVAT DE LA CUVANTUL “DOR” • DORINTA EULUI LIRIC REPREZINTA ASPIRATIA SPRE IMPLINIRE PRIN IUBIRE, CA UN IDEAL • ORIENTAREA EXCLUSIVA SPRE VIITOR( verbe la viitor, la conjunctiv)

7. Elementele naturii inconjuratoare Izvorul., codrul, florile de tei supuse personificarii sau metaforizarii. “ Izvorul care tremura pe prund” “ crengi plecate” “prispa cea de brazde” “Flori de tei infiorate”

8. Atmosfera de vibranta emotie Chemarea (vino!) in codru se face intr-o atmosfera de vibranta emotie “ tremura” si de taina “o ascund”. Momentul asteptareii si al intalnirii sunt dominate de sentimentul de nerabdare, sugerat prin verbe de miscare si verbe la conjunctiv

9. Jocul gesturilor tandre • “Pe genunchii mei sedea-vei” • “Sa alergi, pe peipt sa-mi cazi” • “Vom fi singuri singurei” • “Sa-ti desprind din crestet valul” • “Sa-l ridic de pe obraz”

10. Portretul iubitei • Epitetele cromatice “ fata alba-n parul galben” subliniaza puritatea, delicatetea si farmecul fiintei iubite. • Reprezinta idealul de fericire prin iubire

11. Visul ca traire maxima a idealului de iubire “ Vom visa un vis ferice, Ingana-ne-vor c-un cant Singuratece izvoare, Blanda batere de vant”

12. Universalizarea iubirii si accesul spre eternitate prin iubire • Armonia naturii in mijlocul careia poetul imagineaza implinirea fericirii face din iubire un sentiment universal si etern: “Adormind de armonia Codrului batut de ganduri…”

14. LACUL • Lacul codrilor albastruNuferi galbeni îl încarcă;Tresărind în cercuri albeEl cutremură o barcă. • Şi eu trec de-a lung de maluri,Parc-ascult şi parc-aşteptEa din trestii să răsarăŞi să-mi cadă lin pe piept; • Să sărim în luntrea mică,Îngînaţi de glas de ape,Şi să scap din mînă cîrma,Şi lopeţile să-mi scape; • Să plutim cuprinşi de farmecSub lumina blîndei lune -Vîntu-n trestii lin foşnească,Unduioasa apă sune ! • Dar nu vine... SinguraticÎn zadar suspin şi sufărLîngă lacul cel albastruÎncărcat cu flori de nufăr

15. Dorinta • Vino-n codru la izvorulCare tremura pe prund,Unde prispa cea de brazdeCrengi plecate o ascund. • Şi în braţele-mi intinseSă alergi, pe piept să-mi cazi,Să-ţi desprind din creştet valul,Să-l ridic de pe obraz. • Pe genunchii mei sedea-vei,Vom fi singuri-singurei,Iar în păr infiorateOr să-ţi cadă flori de tei. • Fruntea alba-n parul galbenPe-al meu braţ încet s-o culci,Lăsând prada gurii meleAle tale buze dulci... • Vom visa un vis ferice,Ingina-ne-vor c-un cântSinguratice izvoare,Blânda batere de vint; • Adormind de armoniaCodrului batut de ginduri,Flori de tei deasupra noastraOr să cada rinduri-rinduri.

18. ...poate avem dreptul să spunem că în Eminescu natura crease pe cel mai mare liric modern şi că, geloasă de propria-i operă, i-a plăcut să sfarme de timpuriu minunata oglindă în care s-a răsfrânt atât de încântător. - Garabet Ibrăileanu, referitor la sfârşitul tragic al poetului ("Studii literare").

19. “ Si din adanc necunoscut, Un mandru tanar creste”