UNIVERSITATEA ŞTEFAN CEL MARE FACULTATEA DE ISTORIE ŞI GEOGRAFIE SPECIALIZAREA: GEOGRAFIA TURISMULUI

1. UNIVERSITATEA ŞTEFAN CEL MARE FACULTATEA DE ISTORIE ŞI GEOGRAFIE SPECIALIZAREA: GEOGRAFIA TURISMULUI Particularităţile geografice ale peisajelor culturale din comuna Volovăţ - judeţul Suceava Student: Ungurean Mihai Silviu GT ID Anul V Îndrumător ştiinţific: Conf. univ. dr. Viorel CHIRITA Suceava 2008

2. Cuprins Capitolul I-Introducere 1.1.Scopul şi importanţa lucrării 1.2.Istoricul cercetărilor 1.3.Personalitatea istorică a localităţii Volovăţ Capitolul II-Personalitatea geografică a cadrului natural a comunei Volovăţ 2.1 Cadrul natural 2.2.Raporturile dintre vegetaţie şi apă Capitolul III – Trăsături ale dinamicii naturale a populaţiei 3.1. Evoluţia numerică a populaţiei 3.2. Repartiţia teritorială a populaţiei 3.3. Mişcarea naturală a populaţiei 3.4. Mobilitatea teritorială a populaţiei 3.5. Structura populaţiei pe sexe şi grupe de vârstă 3.6. Structura etnică a populaţiei 3.7. Structura confesională a populaţiei 3.8. Structura social-economică a populaţiei 3.9. Rolul dinamicii naturale a populaţiei în formarea anumitor trupuri de sat Capitolul IV. Evoluţia teritorială a comunei Volovăţ Capitolul V. Tipuri de peisaje culturale ale localităţii Volovăţ

3. Cap. I-Introducere I.1. Scopul şi importanţa lucrării Alegerea ca subiect pentru lucrarea de licenţă a unui studiu de geografie culturală a comunei Volovăţ, judeţul Suceava, are ca scop redarea unei imagini detaliate asupra teritoriului acestei aşezări, precum şi redarea unei imagini de ansamblu asupra populaţiei şi economiei acestei localităţi rurale. Subiectul urmărit în cadrul acestei lucrări se referă la evoluţia teritorială în timpa comunei, tipurile de peisaje culturale ale localităţii Volovăţ precum şi rolul dinamicii naturale a populaţiei în formarea anumitor trupuri de sat. Această lucrare va fi o sinteza a modului şi ritmului de dezvoltare a acestei aşezări, de-a lungul timpului, sub influenţa factorilor naturali, economici şi istorici, precum şi o analiză a datelor privind populaţia comunei Volovăţ în perioada 1992-2007.

4. I.3.Personalitatea istorică a localitatii Volovăţ La cîţiva kilometri de Rădăuţi, acolo unde şi-au zidit sălaş întru asteptarea Învierii celei de obşte cei dintâi voievozi ai Moldovei, înfruntă de 500 de ani vitregia vremurilor şi uitarea oamenilor ctitoria Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt. Biserica ”Înălţarea Sfintei Cruci” ctitorie ştefaniană

5. Îndeobşte se consideră că prima atestare documentară a Volovăţului o avem din 28 iunie 1401, dată la care Alexandru cel Bun dăruia unui boier satul Plotuneşti de la Strungă, actul fiind întărit şi de „credinţa" „panului Giurgiu de la Vălhoveţ". Odată cu domnia lui Alexandru cel Bun, ştirile documentare se înmulţesc. In documentele din 28 iunie 1401, 7 ianuarie 1403, 1 august 1403, 13 decembrie 1421 numele satului acestuia apare sub următoarele forme fonetice: „Giurg Volhovscovo, Zurza Wolchowskoho, Gurja Bolhovetcovo şi Volhovet. Deci, în vremea domniei lui Alexandru cel Bun, începe să se stabilizeze numele satului: Volhoveţ. în documentul din 15 martie 1490, când Ştefan cel Mare întărea Episcopiei de Rădăuţi cincizeci de sate, apare şi forma „Vilhoveţ". La 1455, când Petru Voievod dă satul doamnei Măria, apare numele de „Olhoveţ", iar la 1589 -„Holovăţ". în fine, cronicarul Ion Neculce menţionează numele de „Volovăţ". În urma ocupării Bucovinei, în evidenţele întocmite de noile autorităţi, numele satului este tradus fonetic: în 1774 - Wolowez, în 1794 - Woltsowtz. În 1843 - Wollowetz, în 1900 - Wollowec, în 1914 -Wolowiec, apoi, sub administraţie românească, stabilizându-se numele de Volovăţ.

6. O dovadă a stabilităţii satului o constituie şi păstrarea aceloraşi toponime vreme îndelungată. Este firescă constatarea lui lorgu Iordan că „toponimia poate fi socotită drept istoria nescrisă a unui popor, o adevărată arhivă orală, unde se păstrează amintirea atâtor evenimente, întâmplări şi fapte de demult ori mai puţin vechi sau importante, care s-au petrecut de-a lungul timpurilor şi au impresionat într-un chip oarecare sufletul popular" Din punct de vedere administrativ, cunoaştem că Volovăţul a fost o vreme ocol domnesc. Acest termen indica un grup de sate domneşti ataşate la un târg, la o cetate sau o curte. Concluzii: Datorită vechimii acestui sat ‘‘de doua ori voievodal’’ îndeletnicirile, portul tradiţional si obiceiurile au rămas neschimbate păstându-se din generaţie în generaţie. Faptul că localitatea Volovăţ este situată în imediata învecinătate a celui mai germanizat oraş din Bucovina nu a avut o influenţă foarte mare atît timp cît şi-au păstrat în mare parte “limba, legea şi opinca”.

7. Cap II. Personalitatea geografică a cadrului natural a comuneiVolovăţ 2.1 Cadru natural 2.1.1.a Pozitia geografica • Potrivit împărţirii administrativ teritoriale, ca teritoriu comuna Volovăţ este situată • în partea de nord-est a judeţului, cuprinzând o zonă deluroasă a Podişului Suceava, • străbătută de apele pârâului Volovăţ, Harbovat şi Suceviţa şi se învecinează: • - la nord cu oraşul Rădăuţi • - la est cu satul Badeuti • - la sud- est cu comuna Burla • - la sud – vest cu comuna Arbore • - la vest cu comuna Marginea • - la nord-vest cu comuna Horodnic • Comuna face parte din aria de polarizare a oraşului Rădăuţi, faţă de care • satul Volovăţ se află la o distanţă de 4 km. 2.1.1.b. Structura geologică şi reflectarea geomorfologică Din perspectiva geomorfologică, comuna Volovăţ trebuie înţeleasă în contextul mai larg alunităţilor geomorfologice din zona Podişului Sucevei. Podişul Sucevei este parte componentă a Podişului Moldovei şi este format pe un fundament diferit de restul Podişului Moldovei şi anume pe Platforma Est-Europeană.

8. 2. l. l .c. Clima Comuna Volovăţ este situată, conform hărţii climatice, în limitele climei dealurilor şi podişurilor (200-800m), districtul nordic, din cadrul provinciei de clima continentală. Clima comunei Volovăţ este determinată de mişcarea maselor de aer - principalele mase de aer sunt cele care vin dinspre vest, nord sau est. În general, regimul termic din zonă se caracterizează prin veri mai răcoroase ca în restul ţării şi ierni destul de lungi, cu temperaturi destul de scăzute, cu o amplitudine absolută de 69,70C. Vânturile dominante şi cu frecvenţa cea mai mare sunt pe direcţia NV-SE. Cantitatea precipitaţiilor scade de la vest la est, în sensul diminuării altitudinii reliefului la nivelul judeţului. Regimul pluviometric Valoarea medie a precipitaţiilor anuale, care cad în zonă, este cuprinsă între 600-700 mm, înscriind după observaţiile pe un interval de 18 ani la staţiunea Rădăuţi valoarea de 627,7 mm - deci apropiată de cantitatea medie anuală pe ţară.

9. 2.2 Raporturile dintre vegetatie si apa Toate apele de suprafaţă sunt de bună calitate şi nu posedă săruri nocive. Adâncimea apei freatice variază de la un timp la altul şi în cadrul fiecărui timp, în funcţie de adâncimea stratului impermeabil, relief, etc. Aceasta variază între 0,50-0,80 m. Apa fântânilor scade, dar nu seacă niciodată. 2.2.1. Regimul eolian Ca urmare a circulaţiei generale de aer în sensul vest-est, în judeţul Suceava frecvenţa cea mai mare o are vântul din direcţia vest (31,7%) în comparaţie cu cel de est (9,4%). În podişul Sucevei, regimul vânturilor este total diferit, circulaţia aerului făcându-se paralel cu marginea munţilorşi canalizat pe culoarul văilor Suceava şi Siret. 2.2.2. Elemente pedologice Din punct de vedere pedologic, ca principale grupe agro-productive sunt: soluri brunecenuşii de pădure cu profil normal, brune de luncă şi soluri aluvionare. De asemeni,se întâlnesc şi lacovişte. Ca rocă de solidificare întâlnim depunerile aluviale, depuneri coluviale, luturi şi argile, gresii şi marne.

10. Cap. III TRĂSĂTURI ALE DINAMICII NATURALE A POPULAŢIEI În cadrul acestui capitol sunt analizate principalele caracteristici ale populaţiei geodemografice ale populaţiei comunei Volovăţ urmărindu-se identificarea tendinţelor şi dinamicilor evoluţiei populaţiei, ca şi componentă foarte importantă a dinamicii peisajelor culturale identificate. Astfel sunt analizate numărul şi evoluţia populaţiei, mişcarea naturală şi migratorie a populaţiei, resursele de muncă şi posibilităţile de ocupare ale acestora, structura populaţiei pe grupe de vârstă, asigurarea cu locuinţe etc. 3.1. Evoluţia numerică a populaţiei În anul 2004 a fost organizat un referendum şi satul Burla, aparţinând comunei Volovăţ a fost separat devenind comună. Astfel populaţia a fost separată şi în acest mod toate datele de la ultimul referendum din 2002, au trebuit să fie modificate. Rata de creştere a populaţiei comunei în perioada 1992-2002 este de 10,18%, numărul populaţiei crescând în toată această perioadă. Numărul de locuitori ai comunei este în continuă creştere în această perioadă 1992-2002, crescând cu 649 de persoane, neînregistrându-se scăderi, datorită bilanţului natural ridicat dar şi a unei reduceri vizibile a migraţiei, în viitor se poate conta şi pe soldul migratoriu ca factor de creştere a populaţiei.

11. 3.2. Repartiţia teritorială a populaţiei Suprafaţa comunei este de 40,99 km2 şi sunt 7021 locuitori, densitatea fiind de 171,2 loc/km2. Valoarea mare a densităţii este specifică acestei zone din Podişul Suceava şi se datorează condiţiilor naturale favorabile, dezvoltării social economice mai active şi variate, unui spor natural ridicat caracteristic nord estului ţării. În anul 1992 densitatea era de 155,5 loc/km2 în decurs de 10 ani crescând cu 10,18%. La nivel de judeţ, în anul 1992, densitatea era de 84,1 loc/km2, deci densitatea în comuna Volovăţ era mult mai mare ca şi valoarea densităţii la nivel naţional 95,7 loc/km2. Densitatea populaţiei în vatră este de 10-15 loc/ha, densitatea gospodăriilor în vatră este de 5,2 gospodării/ha. Densitatea populaţiei raportată la suprafaţa arabilă este de 300 de loc/ha teren agricol, mai mare faţă de cea la nivel judeţean 203,6 loc/100ha şi dublă faţă de cea naţională 152,5 loc/100ha. În anul 2002 densitatea era de 91loc/km2 în România şi de 80,8 loc/km2 în judeţul Suceava.

12. 3.3. Mişcarea naturală a populaţiei Natalitatea În anul 2007 se constată o valoare scăzută a natalităţii, în comună, analog cu anul 2002, datorită emigrărilor în masă a familiilor din localitate pe perioade nedeterminate. Comparând valorile natalităţii specifice comunei Volovăţ cu valorile natalităţii specifice mediului rural din România (11,9 0/00 în anul 1992 şi 12,3 0/00 în anul 2002) se constată că valorile natalităţii specifice comunei sunt net superioare faţă de cele ale mediului rural românesc. Mortalitatea Comparativ cu mediul rural al judeţului Suceava, valorile mortalităţii comunei Volovăţ sunt mai apropiate de valorile mortalităţii înregistrate în judeţ în anul 1992 110/00 şi în anul 2000 11,4 0/00, valorile mortalităţii comunei în 1992 11,1 0/00 şi în anul 2000 11,3 0/00. Comparând valorile mortalităţii specifice comunei Volovăţ cu cele ale mortalităţii specifice mediului rural din România se constată că valorile acesteia sunt sub media specifică mediului rural românesc, dovadă că această comună nu este afectată încă de îmbătrânirea demografică.

13. Mortalitatea infantilă Reducerea mortalităţii infantile poate avea loc printr-o îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă în primul rând şi apoi printr-o campanie eficientă de educaţie sanitară a populaţiei. Bilanţul natural Natalitatea şi mortalitatea fiind variabile şi bilanţul natural are valori variabile între 4,8 0/00 cea mai mică valoare înregistrată în anul 2000 şi 13,4 0/00 în 1993 (în anul 1993 natalitatea are valoarea cea mai mare şi în anul 2000 mortalitatea are valoarea cea mai ridicată din toţi anii). 3.4. Mobilitatea teritorială a populaţiei Din punct de vedere al migraţiei se observă că cea mai mare şi mai importantă este migraţia externă, care odată cu aderarea României la Uniunea Europeană este tot mai mare. 3.5. Structura populaţiei pe sexe şi grupe de vârstă Populaţia comunei Volovăţ este în general o populaţie tânără din punct de vedere demografic cu tendinţă de îmbătrânire (populaţia peste 60 de ani în proporţie de 17%)

14. 3.6. Structura etnică a populaţiei Structura pe naţionalităţi are un grad mare de omogenitate, 98,5% fiind români, la fel şi în anul 2002 – 98,6%. Un procent mai însemnat îl deţine comunitatea rromă cu 1,4% în 1992 şi 1,2% în anul 2002. Celelalte naţionalităţi au o proporţie neînsemnată cu procente cuprinse între 0,08 polonezi şi 0,01% ucraineni din populaţia locală. 3.7. Structura confesională a populaţiei Structura confesională a populaţiei comunei Volovăţ în anul 1992 era de 67,9% ortodocşi, urmaţi de 30,3% penticostali şi alte religii în procent de 1,8%, ceea ce din punct de vedere al structurii confesionale, în localitatea Volovăţ există un procent mai scăzut al religiei creştin-ortodoxe faţă de media pe judeţ sau pe ţară.

15. 3.9. Rolul dinamicii naturale a populaţiei în formarea anumitor trupuri de sat Odată cu migrarea tot mai mare a tinerilor din localitate s-a construit tot mai mult, chiar şi în vatra satului în locurile libere sau prin demolarea locuinţelor vechi şi reconstrucţia altora noi, mai mari şi moderne, cu dotările asemănătoare celor din locurile în care au migrat, dar în cea mai mare parte datorită lipsei de spaţiu construibil s-au format trupuri de sat spre periferiile noi. După importanţa lor acestea sunt : Zona “Toloacă Andron”, Zona “Toloacă Mutu”, Zona “Toloacă Vad”, Zona “Toloacă Filip - Bordei”, Zona “Toloacă Canton”, Zona “Toloacă Truşnic”, Zona “Dealul Burlii”, Zona “Sub Padure”, Zona “Lupăşteni”, Zona “Pod Verde”, Zona “La Bordei” Perspectiva S-V a localităţii Volovăţ de pe Dealul Burlei

16. IV. Evoluţia teritorială a comunei Volovăţ Localitatea Volovăţ, avându-şi originile încă din secolul XV şi-a păstrat conturul vetrei satului în decursul anilor. În anul 1950 comuna Burla a fost trecută ca sat aparţinător comunei Volovăţ. Atunci teritoriul comunes Volovăţ a luat o altă formă. Această formă s-a menţinut până în anul 2002 când, după un referendum s-au despărţit din nou aceste două comune. Casele construite se află în parte de est a localităţii. În ultimii 20 de ani, spaţiul construibil al localităţii s-a mărit considerabil construindu-se foarte mult şi s-au format noi trupuri de sat din intravilan din ce în ce mai mari. Începând din nord – est, unde din punct de vedere al locuinţelor mai există spaţiu liber (intravilan), între municipiul Rădăuţi şi comuna Volovăţ. Aproape acelaşi lucru putem spune şi de partea de vest unde se întamplă acelaşi lucru cu localitatea Marginea, şi la sud – est cu localitatea Burla. Cea mai mare parte a zonei ţii unde au luat fiinţă noi trupuri de sat, adevărate cartiere cu mar fi : Toloacă Andron, Toloacă Mutu, Toloacă Vad, Toloacă Filip – Bordei.

17. V. Tipuri de peisaje culturale ale localităţii Volovăţ Peisajul geografic nu este numai un produs al condiţiilor naturale şi suportul activităţii umane. Pe acest fundal putem concluziona că geografia culturală este ramură a geografiei umane care studiază comunităţile sociale la nivel local, regional, poate chiar naţional accentuând aspectele legate de relaţiile om mediu, impact şi consecinţă în peisajul umanizat. Ea tratează diferenţierile spaţiale care există între tipurile de culturi umane. Cu cât peisajele culturalizate sunt mai diferite cu atât o lume este mai bogată, cu atât mai mult locuitorii unui ţinut au ştiut să aducă ceea ce este bun din altă parte şi astfel se nasc diversităţi între comunităţi (cum ar fi amenajarea caselor, modul de lucrare al terenurilor). Aspectele geografice care se constituie ca suport a peisajelor culturale şi permit joncţiuni, legături ale diferitelor culturi, analiza originilor culturilor, a migraţiilor şi mobilitatea caracteristicilor culturale a le regiunilor (limbă, religie, agricultură, tipuri de aşezări). Moştenirile culturale sunt bunuri de patrimoniu pentru fiecare naţiune. Din punct de vedere al locuintelor se disting două mari tipuri de peisaje culturale unul avându-şi originile din trecutul ultimelor două secole şi celălalt din zilele noastre.

18. Gospodăria şi mai ales casa de locuit reprezintă un peisaj cultural foarte • conturat al unei localităţi. Astăzi întâlnim trei tipuri mari de case de locuit şi structuri ale gospodăriilor: A1. -locuinţele tradiţionale – care au acoperişul în patru ape cu o anexă numită şura şi un grajd pentru adăpostirea animalelor. A2.-locuinţele construite de acum aproximativ 50 de ani până în anii `90. A3. -locuinţele actuale, moderne care au ca provenienţă modele din ţările vestice ale Europei, care sunt dotate cu toate cele necesare unui trai decent din acest punct de vedere. Ca evoluţie în timp, din punct de vedere al spaţiului locuibil, localităţii Volovăţ îi putem asocia următoarele tipuri de peisaje culturale

19. 1. Peisaje culturale ale nucleului rural vechi. Vatra satului era atribuită peisajului de tip adunat. 2. Peisaje culturale alăturate vechiului nucleu. a. nuclee stelate secundare care au fost create în decursul timpului spre exteriorul vetrei satului. b. tipul de sat stradă, având o structură disociată deoarece din vatra satului se ramifică pe trei direcţii principale: -la NE spre municipiul Radauţi -la V spre localitatea Marginea -la SV spre pădure c. intravilan cu morfologii aglomerate „Costumul popular românesc, sub aspectul lui tradiţional, nu s-a format dintr-o dată. El este rezultatul unei evoluţii de secole, la care fiecare generaţie a adăugat noi elemente artistice, valorificându-le în acelaşi timp, în mod creator, pe cele strămoşeşti, obţinându-se astfel realizări de mare valoare artistică. În felul acesta costumul este produsul artistic al întregului popor român.

20. C. Un alt tip de peisaj cultural îl constituie trupul de sat populat de rromi. Casele sunt intr-o structură si textură specială,construite foarte apropiate între ele, constituind un peisaj aparte în comună. Originea lor este incertă: ar fi fost colonizaţi pe vremea lui Ştefan cel Mare sau ar fi descendenţii unor migratori mongoli. Această informaţie este preluată din tradiţia orală şi nu este confirmată. Ei au casele la marginea pădurii, fără curte sau anexe, foarte mici unde îşi ţin caii; nu cresc alte animale sau să cultive pământul.Casele sunt mici cu una sau două camere şi un hol. Ferestrele sunt mici iar casele sunt construite din lemn sau chirpici, asemenea unor bordeie. Din punct de vedere al tipologiei locuinţei se înregistrează numai locuinţe individuale (locuinţele colective de orice tip lipsesc). Acestea sunt unifamiliale în general singure pe loc. Case de Rromi D. Morfologia agraară constituie un alt tip de peisaj cultural.Parcelele (ogoarele) sunt aşezate în general în direcţia nord – sud, căile de acces fiind din direcţiile est –vest.

21. Concluzii: În această lucrare am vrut să subliniez inainte de toate criza de indentitate prin care trece poporul român reflectată la toate nivelele lui organizaţionale.Spun asta deoarece satul constituie celula socială care a ’’irigat’’ cultura noastră cu atâtea genii. Tragedia constă în faptul că ne refuzăm identitatea prin adoptarea porturilor importate, că uităm de ia şi catrinţa pictate de Grigorescu, că la nunţile noaste nu se mai aud horele şi parcă am uitat să ne jelim pe limba noastră şi morţii. Traversăm poate cea mai mare criză culturală de la Maiorescu încoace. Am încercat să evidenţiez anumite extinderi ale intravilanului localităţii Volovăţ, începînd cu peisajele culturale din vechea vatră a satului spre unităţile teritoriale de referinţă relativ noi faţă de vatra satului, toate, în funcţie de redimensionarea structurală a populaţiei cît şi aspecte geografice care se constituie ca peisaje culturale şi care permit legături ale diferitelor culturi sau caracteristicilor culturale ale regiunilor (limbă, religie, agricultură, tipuri de aşezări. Datorită vechimii acestui sat ‘‘de doua ori voievodal’’ îndeletnicirile, portul tradiţional şi obiceiurile au rămas neschimbate pastându-se din generaţie în generaţie. Faptul că localitatea Volovăţ este situată în îmediata învecinătate a celui mai germanizat oraş din Bucovina (Rădăuţi) nu a avut o influenţă foarte mare atât timp cît şi-au păstrat în mare parte “limba, legea şi opinca”. Originea lui pierzându-se în negura timpului, ca mai toate satele din Depresiunea Rădăuţilor. Dezvoltarea acestor aşezări a fost condiţionată de factorii fizico-geografici, factorii socio-economici, cât şi de factorii istorici, tipologia studierii peisajelor culturale fiind bine conturată.