CAPITOLUL 1 DEFINIREA, FUNC ŢIILE ŞI ROLUL FINANŢELOR PUBLICE

1. CAPITOLUL 1DEFINIREA, FUNCŢIILE ŞI ROLUL FINANŢELOR PUBLICE Prof.univ.dr. Stela Toader

2. Capitolul 1 • Geneza şi conceptul de finanţe publice • Concepţii clasice, moderne şi postmoderne privind finanţele publice • Conţinutul economic şi trăsăturile finanţelor publice • Funcţiile finanţelor publice

3. 1.1. Geneza şi conceptul de finanţe publice • Apariţia şi evoluţia finanţelor publice • Apariţia şi consolidarea statului în societate • Folosirea banilor şi a formelor valorice în repartizarea produsului social – primele elemente de finanţe (impozitele, împrumuturile) • Primele funcţii ale statului • Menţinerea ordinii interne şi asigurarea funcţionării economiei capitaliste (pe plan intern) • Apărarea ţării, a integrităţii şi suveranităţii naţionale, întreţinerea relaţiilor diplomatice cu alte state (pe plan extern) • Intensificarea rolului intervenţionist al statului (sf. sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea) – creşterea necesităţilor de resurse băneşti la nivelul statului pentru îndeplinirea a unor funcţii noi

4. 1.1. Geneza şi conceptul de finanţe publice • Pentru îndeplinirea funcţiilor sale statul are nevoie de resurse financiare – acestea sunt procurate în primul rând prin constrângere (impozite) dar şi prin apel la împrumutul public • Beneficiari • persoanele fizice şi juridice care beneficiază in mod direct de pe urma cheltuielilor publice • societatea în ansamblul ei Relaţiile economice, exprimate băneşte, care apar în procesul procurării şi repartizării resurselor financiare de care statul are nevoie pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sale sunt relaţii financiare (de natură publică) sau, pe scurt, finanţe publice

5. 1.1. Geneza şi conceptul de finanţe publice • Noţiunea de finanţe – Etimologia • în limba latină – finis (termen de plată) • sec. al XIII-lea – al XIV-lea – finantio, financias, financia pecuniaria (plată în bani) • sec. al XV-lea – finance (sumă de bani), les finances (patrimoniul statului) • sec. al XV-lea – al XVII-lea – finanz (plată în bani), Finanzer (cămătar) • sec. al XIX-lea – fisc (organul financiar care încasa impozitele, taxele, amenzile etc.)

6. 1.1. Geneza şi conceptul de finanţe publice Atât finanţele publice cât şi finanţele private sunt preocupate de problema echilibrului financiar (între venituri şi cheltuieli)

7. 1.1. Geneza şi conceptul de finanţe publice • Finanţe publice • Fonduri băneşti la dispoziţia statului • Bani şi bunuri utilizate pentru funcţionarea instituţiilor publice • Mijloace de intervenţie a statului în economie • Ansamblul activităţilor defăşurate în sectorul public din economie • Relaţii sociale, de natură economică, care apar în procesul constituirii şi repartizării fondurilor publice, în scopul satisfacerii nevoilor generale ale societăţii

8. 1.2. Concepţii clasice, moderne şi postmoderne privind finanţele publice • sec. al XVIII-lea – sec. XIX-lea • primele decenii ale secolului al XX-lea – 1970 • ultimele decenii ale sec. al XX-lea – prezent • Concepţiile privind finanţele publice se raportează la intensitatea cu care autorii diverselor curente de gândire economică au fost mai mult sau mai puţin favorabili ideii de intervenţie a statului în economie

9. 1.2.1. Concepţia clasică privind finanţele publice • Statul trebuie să aibă o intervenţie minimă în economie, pentru a nu perturba iniţiativa privată, libera concurenţă şi libertatea de acţiune a forţelor pieţei • Statul trebuie să rămână neutru în privinţa activităţilor economice, acestea rămân apanajul întreprinderilor private, potrivit principiului “laissez-faire, laissez-passer” • Rolul statului trebuie să se limiteze la înfăptuirea sarcinilor tradiţionale • Perioada “statului jandarm” sau perioada “guvernului ieftin”

10. 1.2.1. Concepţia clasică privind finanţele publice • Principiile finanţelor publice clasice (doctrina liberală) • Reducerea la minim a cheltuielilor publice • Impozitele (considerate un rău necesar) trebuiau să aibă un caracter neutru, să nu modifice relaţiile socio-economice existente • Finanţarea cheltuielilor publice trebuia să fie făcută, pe cât posibil, de beneficiarii direcţi ai acestora, iar apelul la impozite - doar atunci când aceste cheltuieli se fac în interesul general al societăţii • Asigurarea şi menţinerea echilibrului între veniturile şi cheltuielile bugetare – cerinţa fundamentală a unei bune gestiuni a fondurilor publice

11. 1.2.2. Concepţia modernă privind finanţele publice • Primul Război Mondial, Criza economică mondială (1929-1933) → concepţia modernă = statul trebuie să joace un rol activ în economie • Perioada “statului providenţă”, perioada “statului bunăstării”, perioada “intervenţei statului în economie” • J.Maynard Keynes – “Teoria generală a folosirii mânii de lucru, a dobânzii şi a banilor” – 1936 • Până în jurul anilor ‘70 statul a devenit un instrument privilegiat de organizare şi reglare a economiei, când cheltuielile publice, fiscalitatea, moneda şi creditul erau consideraţi factori importanţi în funcţionarea economiei şi edificarea statului bunăstării

12. 1.2.2. Concepţia modernă privind finanţele publice • Finanţele publice moderne • Sfera finanţelor publice se îmbogăţeşte cu noi elemente decurgând din atribuţiile sporite ale statului intervenţionist (stat investitor în întreprinderi publice şi stat asigurător şi protector) • Cresc necesităţile de resurse financiare publice, se intersifică rolul redistribuitor al finanţelor publie • Creşte importanţa cheltuielilor de transfer (pe plan economic, social, local etc.) • Asigurarea echilibrului bugetar capătă o valoare relativă

13. 1.2.3. Concepţii postmoderne privind finanţele publice • În jurul anilor ‘70, economia mondială începe să înregistreze ritmuri mai mici de creştere şi chiar creşteri negative • Apar curentele de gândire economică neokeynesian şi neoliberal – încearcă să adapteze teoria clasică a liberalismului economic, respectiv pe cea intervenţionistă, la noile condiţii economice • Apare în discuţie problema alocării eficiente a resurselor • Începe să se dea din nou prioritate mediului economic în defavoarea intervenţionismului direct al statului, stimulării producţiei (influenţării ofertei) iar dirijismul este înlocuit tot mai mult cu stimularea iniţiativei private • Piaţa redevine instrumentul global de organizare şi reglare a economiei

14. 1.3. Conţinutul economic şi trăsăturile finanţelor publice

15. 1.3. Conţinutul economic şi trăsăturile finanţelor publice

16. 1.3. Conţinutul economic şi trăsăturile finanţelor publice • Participarea autorităţilor publice la satisfacerea nevoilor colective este determinată de imposibilitatea sectorului public de a oferi servicii şi bunuri care să satisfacă aceste nevoi, deoarce: • Nu este organizat, sub raport tehnic, să desfăşoare astfel de activităţi • Nu poate stabili, cu exactitate, beneficiarii acestora pentru a le solicita plata preţului acestora • Deşi este capabil să producă anumite bunuri şi servicii, nu îşi asumă asemenea sarcină, datorită incapacităţii beneficiarilor de a suporta costul acestora • Statul intervine în viaţa economică în calitate de producător, consumator şi autoritate

17. 1.3. Conţinutul economic şi trăsăturile finanţelor publice

18. 1.3. Conţinutul economic şi trăsăturile finanţelor publice

19. 1.3. Conţinutul economic şi trăsăturile finanţelor publice

20. 1.3. Conţinutul economic şi trăsăturile finanţelor publice

21. 1.4. Funcţiile finanţelor publice

22. 1.4. Funcţiile finanţelor publice

23. 1.4.1.Funcţia de repartiţie – Constituirea fondurilor publice

24. 1.4.1.Funcţia de repartiţie – Constituirea fondurilor publice Resursele care alimentează fondurile publice, în marea lor majoritate, îşi au izvorul în PIB-ul creat în anul considerat şi într-o măsură mai mică în avuţia naţională sau în transferurile primite din străintate

25. 1.4.1.Funcţia de repartiţie – Distribuirea fondurilor publice

26. 1.4.2.Funcţia de control • Necesitatea controlului exercitat prin finanţele publice are la bază următoarele considerente: • Resursele finaciare aparţin întregii societăţi şi de aceea societatea, în ansamblul său, este interesată de: • Asigurarea resurselor financiare necesare satisfacerii nevoilor sociale • Dirijarea corespunzătoare a resurselor financiare spre domeniile prioritare ale economiei şi societăţii • Utilizarea resurselor în condiţii de maximă eficienţă economică şi socială • Necesitatea administrării corespunzătoare a resurselor financiare publice, păstrarea integrităţii lor, combaterea neglijenţei şi a risipei • Funcţia de control este strâns legată de funcţia de repartiţie, dar are o sferă de manifestare mai largă decât aceasta

27. 1.4.3. Funcţia de intervenţie în economie