480 likes | 679 Views
Unul dintre-amicii mei , e-un băiat cam rotofei cu nas cârn şi păr vâlvoi !. Vă voi spune despre e. Vă voi spune despre el că îl cheamă Bondocel. El gândeşte... Şi visează. Vezi? Şi-acum...E-aproape seară Bondocel îşi spune iară o poveste minunată Ce-o să fie el... odată...
E N D
Unul dintre-amicii mei , e-un băiat cam rotofei cu nas cârn şi păr vâlvoi !
Vă voi spune despre e Vă voi spune despre el că îl cheamă Bondocel. El gândeşte... Şi visează.
Vezi? Şi-acum...E-aproape seară Bondocel îşi spune iară o poveste minunată Ce-o să fie el... odată... Când o creşte copăcel.
Prin fereastra de la stradă cată parcă-n viitor şi se-apleacă...să se vadă jos în orice trecător. Şi-n închipuire pleacă să-şi aleagă meseria.
Tii! Grozavă meserie Fac şi eu grădinărie! - Ia-mă, nene, ucenic Să-ţi ajut la mai nimic Moşul n-a răspuns nici pâs! I-a făcut un semn şi-a râs.
Hai cu mine să-ţi arăt... Sapă, grapă, cară apă şi mai cară Când o roabă , când o scară, când furtunul... Vezi ca-i judecat în pripă
Dar, urmând călătoria şi-a ales croitoria. Şi-ntr-o zi se va trezi C-a pătruns în mare taină cum croieşti şi coşi o haină, nici prea lungă ,nici prea scurtă,
Acum mă opresc niţel La cizmar învăţăcel. Vin copii, băieţi şi fete: -Iute ! Pune-mi tălpi la ghete ! Bate-mi ţinte şi blachiuri La bocancii pentru schiuri.
Da ! O cărămidă-i mică Dar cu toate celelalte Mâna omului ridică ziduri tari şi case-nalte. Dar zidar, ce meserie! Stinge varul dă-mi mortarul Şi pe urmă,zi-i mistrie !
că a fost şi el părtaş. El, piticul din grămadă Să se –nalţe în uriaş? Câte case fac o stradă? Câte uliţi un oraş? Ce n-ar da, cândva să vadă
Hei, tâmplar de mobilă Ce profesie nobilă ! -Ia zi-mi, meştere tâmplare Na-i cumva din întâmplare Treabă pentr-un ucenic Tânăr, harnic şi voinic ?
Bucătar, ce meserie, Poţi munci cu bucurie. Strigă care mai de care: • Ce ne facem, bucătare ? • Tare ne e foame, tare ! • Astăzi n-am gătit nimic.
Vânătoarea, straşnic sport ! Poc ! Şi iepurele-i mort. Stau pe loc şi strig –aport. Poc, poc poc şi dintr-un stol, Cad...cinci raţe rostogol.
Ei, dar ce-ar fi să ajung Clown la circ la Câmpulung, Clown cu faimă şi renume să fac şotii, să spun glume, să înveselesc o lume.
Plimb un ochi peste mulţime ! Trec o dată şi-înc-o dată. Joc pe funia-ncordată. Mă voi face acrobat S-arăt lumii că-s bărbat ! La opt metri înălţime
Dacă-i vorba de-ameţeală, De-nălţimi şi îndrăzneală Păi, mă fac paraşutist. Luneci lin printre nori Şi cobori Pe un câmp smălţat de flori.
Ce-ar fi să mă fac scafandru cum e unchiul Alexandru ? Capul stă cam la strâmtoare Într-o bilă de oţel. Ai la nas un soi de trompă Şi respiri ca printr-o pompă.
Să mă fac cioban la oi Să-mi abat mioarele pe-unde bate soarele şi răzbat izvoarele... Să trag fluierul din brâu să le cânt, să le doinesc...
Orişce – dar nu...coşar ! Nu de murdărie fug Ci de apă ţi săpun, şi de piepteni şi de perii. Iaca, trebuie să spun că de ele mă cam sperii.
Atenţiune, faceţi loc Trece doctorul Bondoc şi se plimbă printre paturi Şi dă leacuri, şi dă sfaturi. Să alini şi să ajuţi şi străini, şi cunoscuţi !
Profesor ? Aş vrea să fiu Că-s şcolar din tată-n fiu. O să-nvăţ de la acei care azi mă cresc cu greu cum să-nvăţ alţi bondocei ca să-i cresc la rândul meu !
Bine-i să fii tractorist Dar visarea-şi curmă zborul I-a trecut deodată zorul Ce te faci,se-ntreabă trist Când s-a nărăvit motorul Şi s-a-mbolnăvit tractorul ?
Cum? Ar fi un lucru rar să mă fac şi eu fierar? Poate că în viitor dreg şi propriul meu tractor. Poate...Ştiu eu ?...Cum să zic ? Vreau să fiu ...doar ucenic...
Vrei să-ncepi ucenicia, Dovedeşte-ţi vrednicia ! Cam în orice locuinţă se găsesc şi obiecte de prisos. Din puţin şi din niţel, turnătorii fac oţel.
Bondocel porni să ceară fierul vechi din zori în seară. Bucătaru-i dă cuţit cam tocit şi ne-ascuţit, croitorul, cinci perechi de foarfeci vechi...
Acrobatul nişte sârmă şi scafandrul doar o cârmă, tractoristul ,vechiul plug. Numai că, tăceţi din gură, dup-atâta alergătură, aţipise-n seara sură.
Şi deodată se făcea... C-un poştaş îi aducea, prima lui scrisoare scris-anume pentru el. Strălucea pe plic un nume, unul singur: Bondocel.
Dragul nostru Bondocel ai muncit şi tu niţel pentru şarja de oţel ( şapte sute de chintale ). Mulţumim, şi să trăieşti !
Aici s-a semnat scrisoarea ...Oţelarii din Cugir, Reşiţa şi Hunedoara. Harnicii băieţi şi fete or să aibă trotinete şi-alte multe jucării.
Hai, bondocul mamei, scoală • vrei să-ntârzii iar la şcoală? • Mai întâi, Bondocel nu-şi face patul Şi începe cu-mbrăcatul. Unde-i asta ? Unde-i aia ? Pe dulap ? Ori sub dulap ?
Ei, şi zorul ăsta-i bun Scapi de apă şi săpun ! Hai spre şcoal-acum băiete! Şi-nsfârşit, cu chiu, cu vai urcă scara la tramvai.
Colo la Kogâlniceanu poliţistul opreşte tramvaiul ca să treacă-ntreg alaiul. Ce profesie minunată ! Mă fac şi eu poliţist.
Câtă lume adunată... Parcă trec şi se întrec bucătarul cu fierarul şi tâmplarul cu zidarul, oamenii din tot oraşul.
Şi să ştii că fiecare, meserie-parte bună are ! Harnici, pricepuţi sunt toţi. Vrei să fii ca ei ? Tu poţi ! Dar întâi şi-ntâi, învaţă. Munca-i muncă, nu răsfaţă.
Poate-aşteaptă să mai crească până să se hotărască. Ce-o să fie Bondocel? Asta ştie numai el.
Dar voi oare ce-o să fiţi ? Bondocei, să vă gândiţi !