F ă r ă prieteni nu se poate tr ă i !

1. Fărăprieteni nu se poatetrăi! AUTOARE: DIANA VARGA

2. Carl e un băiețel de 9 ani, singur la părinți, cu părul castaniu precum scoarța copacilor, cu ochii albaștri precum seninul cerului și cu un zâmbet de un alb strălucitor precum razele soarelui. Carl are o inimă foarte mare și ar ajuta pe oricine i-ar cere ajutorul, însă nu a avut ocazia să demonstrze acest lucru până atunci, deoarece nimeni nu l-a integrat în colectiv. Îl țineau la distanță numai datorită faptului că băiatul era foarte emotiv și nu avea încredere în el, iar atunci când venea vorba să răspundă, se bâlbâia și uita totul, din simplul fapt că nu se simțea și el capabil să faca acel lucru.

3. Carl a suferit mereu simțind pe propriapiele ce înseamnă să fii respins de cei pe care ți-ai dorit săîi cunoști. Din păcate, pe Carl nu îl ințelegea nimeni și nimeni nu a încercat săîl cunoască, pentru a-și da seama cât de grijuliu poate fi cu cineva la care ține. Încă un lucru care l-a făcut pe Carl atât de distantat față de ceilalți a fost problema financiară a parinților, din cauza căreia mulți și-au bătut joc de el.

4. Era luna iunie, iar vacanța mare se apropia și Carl o aștepta cu nerăbdare. Știa că nimeni nu îi va simți lipsa și era deja obișnuit cu ideea că nu va fi prea bucuros la începerea anului școlar, ba dimpotrivă, nici nu vroia să mai audă de el. Iată că vacanța bătea deja la porțile școlii spunându-i că e timpul să plece și nu după mult timp, copiii se aflau în vacanță. Toți aveau să se bucure de o vacanță plină de călătorii în străinătate, la mare, la munte, numai Carl urma să fie închis între patru pereți toată vacanța…

5. -Mamă, noi de ce nu ne putem permite o vacanță la mare așa cum fac toți ceilalți copii??? -Uf,fiule, cum săîți mai explicăm?Situația noastră financiară nu ne permite un concediu. Când ai să ajungi mare și vei deveni ceva în viață, ai săîți poți peremite și tu o vacanță așa cum fac ceilalți și vei fi fericit alături de familia ta!!!Trebuie doar să crezi în tine și vei reuși!

6. Carl auzea des vorbele acestea acasă, însă nu se putea obișnui cu ideea că lui îi lipsea ceva ce toți aveau: o familie unită. Din cauza problemei financiare, părinții se certau deseori, chiar de față cu micul baiat, iar acest lucru îl afecta foarte mult. Într-o zi, nu a mai putut suporta cearta de acasăși a hotărât să fugă. Neavând prieteni la care săîși petreacă noaptea, s-a întors repede acasă, spre bucuria părinților:

7. -Carl, dragul nostru, ne-ai speriat atât de tare!! Să nu mai faci asta niciodată, scumpule, dar niciodată. Timpul trecea, iar Carl își petrecea vacanța citind și făcându-și preieteni în lumea cărții, acolo unde se refugia mereu când avea probleme, când era tristsau când îi lipsea un prieten căruia să îi spună ce are pe suflet. Astfel i-au devenit prieteni eroii din cărțile citite: Pinocchio, Harap-Alb, Praslea-cel-Voinic.

8. Cu toate că avea prieteni în lumea basmului și cu toate că viața sa era ca o poveste minunată, la un moment dat, băiatul a început să se simtă rău. Nimeni nu știa acest lucru în afară de prietenii lui din povești. Nu avusese curaj să le spună părințlor. Nu era pur și simplu pregătit să afle adevărul. Ar fi preferat să moară fără să îi spună cineva dinainte acest lucru.

9. Iată că dorința băiețelului se împlinea încetul cu încetul, astfel încat era deja pe patul de moarte. -Nu îi dau mai mult de 2 luni, dacă se îngrijește, spuse medicul cu ochii ațintiți spre podea. Mi-e teamă că inima lui va ceda. Parinții priveau îngroziți spre patul în care se afla băiatul, priveau ca și cum ar fi fost inutil orice ar fi încercat să facă, ca și cum acesta era deja mort. Erau siguri că unicul lor copil nu se va mai ridica de acolo.

10. Într-o zi, în mintea băiatului au început să apară imagini din cărțile pe care le-a citit. Nu erau orice fel de imagini, erau imagini în care binele învingea răul. Parcă aceste imagini voiau să-i transmită ceva. Carl deschise repede ochii. Se afla într-un loc ciudat pe care nu-l mai văzuse niciodată până atunci, în afară de… -Lumea poveștilor, Carl! Te afli în Lumea poveștilor alături de toți prietenii pe care ți i-ai făcut. -Dar, dar… cum e posibil? se întrababăiatul nedumerit. Cum am ajuns aici??? Eu eram bolnav, iar acum parcă nu am nimic. -Ei, Carl, aceasta e Lumea poveștilor. Aici răul nu poate învinge, de aceea te afli aici. Noi te-am adus în starea în care te aflai acum câteva minute.

11. -Dar de ce ați făcut asta??? De ce ațivrut sămor??? De cei-ațifrământatpe părinții mei??? -Of, Carl, s-arputea să nu înțelegi. Noi…Noi am vrut săteajutăm doar. Te cunoaștem maibinedecât oricine, chiarmai bien decât părinții tăi, deoarecenoi am stat cu tine celmaimultșiștim cât de multsuferi din cauză că nu aiprieteni șidoream sătefacem un baiețel nou, la fel ca șiceilalți…De aceea ne-am… -Eu nu sufăr…E pierderealor… -Da, Carl, dar e și a ta. Noi nu te-am aduspepatul de moarte, pentru că așa am vrutnoi, cipentru căaceasta a fostsinguracale de a teaduceaiciprintrenoi. -Si de ce ați făcut asta??? -Pentru a-țidemonstra că nu poțitrăi fărăprieteni. Viața fărăprieteni nu are niciunsens. Gândește-te la cei din povești! Toți au reușiti cu ajutorulprietenilor…

12. -Dar ei nu mă acceptă!!! Ei râd de mine. -Ai încercat să te împrietenești cu ei??? Poate că dacă ai fi încercat, acum nu ar mai fi fost nevoie să te aducem aici. Dacă nu ai prieteni,nu ai încredere în tine și e normal să te plictisești toată vacanța. De aceea, trebuie să încerci să te împrietenești cu cineva, iar după ce și ceilalți vor vedea cine ești cu adevărat, se vor împrieteni și ei cu tine.

13. Și .... s-a întâmplat o minune. Băiatul întors din Lumea poveștilor era acum perfect sănătos. După ce s-a terminat vacanța, Carl s-a dus la scoala cu capul sus și le-a zâmbit tutror. Prieteni și-a făcut destui și a început cu o fetiță pe nume Martha. De învățat, a continuat să învețe la fel de bine ca și până atunci și totul s-a rezolvat. Cu toate că problema financiară era aceeasi, acel lucru nu mai conta chiar deloc. Carl a învățat că: Fără prieteni nu se poate trai, deoarece ei sunt ca oxigenul pentru tine.