Download
1 / 22
E N D
Cea mai recentă delimitare conceptuală a economiei sociale de către propriile organizaţii este cea din Carta principiilor economiei sociale, promovată de Conferinţa Permanentă Europeană a Cooperativelor, Societăţilor Mutuale, Asociaţiilor şi Fundaţiilor (CEP-CMAF). Principiile enunţate sunt următoarele: • prioritatea acordată individului şi obiectivelor sociale faţă de capital; • asocierea voluntară şi deschisă; • controlul democratic al membrilor (nu se referă la fundaţii, deoarece acestea nu au membri); • combinarea intereselor membrilor/utilizatorilor şi/sau a interesului general; • apărarea şi aplicarea principiului solidarităţii şi responsabilităţii; • gestionarea autonomă şi independenţa faţă de autorităţile publice; • majoritatea excedentelor sunt utilizate pentru atingerea unor obiective de dezvoltare durabilă şi pentru prestarea unor servicii de interes pentru membri sau de interes general.
În conformitate cu definiţia de mai sus, caracteristicile comune ale economiei sociale sunt următoarele: • sunt private, cu alte cuvinte, nu fac parte din sau nu sunt controlate de sectorul public; • au o formă de organizare, adică au, în general, personalitate juridică; • au autonomie decizională, ceea ce înseamnă că au deplina capacitate de a-şi alege şi revoca organele de conducere, precum şi de a-şi controla şi organiza toate activităţile; • se bucură de libertate de asociere, cu alte cuvinte, asocierea la acestea nu este obligatorie; • orice distribuire a profiturilor sau excedentelor între membrii utilizatori, în cazul în care are loc, nu este proporţională cu aportul de capital sau cu cotizaţiile plătite de membri, ci cu activităţile sau tranzacţiile acestora în cadrul organizaţiei; • desfăşoară o activitate economică în sine, pentru a satisface nevoile unor persoane, gospodării sau familii. Din acest motiv, organizaţiile economiei sociale sunt considerate organizaţii ale oamenilor, nu ale capitalului. Acestea lucrează cu capitalul şi alte resurse decât cele monetare, dar nu în favoarea capitalului; • sunt organizaţii democratice Cu excepţia unor organizaţii voluntare care prestează
Economia socială este unul din sectoarele cele mai puţin înţelese de către societatea contemporană. Definiţia şi clasificarea sa sunt destul de complicate. În consecinţă, nu ne miră faptul că, spre deosebire de primele două sectoare (Statul şi piaţa), identitatea celui de-al treilea sector apare puţin definită: o atestă faptul că nu a fost încă găsit un termen unic, univoc şi distinctiv care să descrie această realitate în sens pozitiv.
Chestiunea este complicată şi mai mult de proliferarea unor configurări diferite pe care fenomenul le asumă în diferitele contexte naţionale. Conceptul de economie socială găseşte, într-adevăr referinţe şi definiţii terminologice şi normative foarte eterogene în funcţie de stat: • non profit, independent sector (America de Nord) • voluntary, charitable, informalsauphilanthropic sector (în ţările Anglo-saxone) • économie sociale (Franţa) • intermediary system (Germania) • economie socială, privat social (Italia) • third Sector, al treilea sector (Inghilterra şi Italia) .....
În toate cazurile, în orice caz, există cinci principii care caracterizează acest sector: • libera adeziune • democratia de piaţă (o firmă = un vot) • non profitul • evoluţia persoanelor • independenţa faţă de Stat
LUMEA NON PROFITULUI Non profitule un sector Cu multe nume şi multe suflete. non for profit terzo settore(al treilea sector) economie civilă economie socială voluntariat social asocianism cooperative firme cu caracter social onlus
Non profitul E un sistem privat-social constituit dinorganizaţii de diferite dimensioni şi tipologii juridice care desfăşoară misiunişi funcţiuni decaracter public - social in diferite sfere ale vieţii sociale cu bază privată dar de non profit.
Corpus-ul eterogen şi fragmentat de legi ce reglează non profit-ulnu permite o clasificare organică ale organizaţiilor sale. Totuşi,în scopuri didactice putem identifica următoarele categorii: 1. asociaţii de voluntariat 2. cooperative sociale 3. ong - Organizaţii NeGuvernamentale 4. asociaţii de promovare socială 5. fundaţii de origine bancară 6. onlus - Organizaţii Nelucrative de Utilitate Socială.
ONG-urile Ong-urile – organizaţii neguvernamentale, Instituite prin legea 49/1987 ce reglementează colaborarea cu ţările în curs de dezvoltare, sunt angajate în cooperarea pentru dezvoltare,mai exact urmărescsolidaritatea între popoare şi deplina respectare a drepturilor fundamentale ale omului. Sunt angajate în derularea unor proiecte extrem de dificile şi a unor soluţii internaţionale delicate, acestea desfăşoară activităţi ce sunt parte integrantăa politicii externe a ţării noastre.
ONLUS Onlus Esteo etichetăce indică o figurăjuridico-fiscală. Stabilită de legea Zamagni 460/1997, această etichetă, care se aplicăfără deosebire multor instituţii non profita avut meritul dea distinge pe piaţă sectorul non profit, şi de apunechestiunea non profit în centrul dezbaterilor din Italia.
Onlus Sunttoate instituţiile non profit care, cu sau fără personalitate juridică, sunt implicate în activităţi de utilitate socială. Onlus-uriletrebuieobligatoriusă folosească toate încasările derivate din activităţile organizaţieipentru îndeplinirea propriilor misiuni instituţionale.
NON PROFIT-ul Non profit-ul esteo lume cu subiecţi privaţi care concep, proiectează, realizează, furnizează, comunică, evalueazăserviciide utilitate publică În domeniile socio-sanitar,cultură, educaţie şi mediu, creează locuri de muncă şipromovează cultura solidarităţii.
Instituţiile non profit opereazăîn următoarele sectoare sectoare: sănătateşi asistenţă socială, cultură, sport recreere, educaţie şi cercetare, mediu, cooperare şi solidaritate internaţională, dezvoltarea economiei şi a teritoriului, apărarea drepturilor şi reprezentarea intereselor religie, promovarea voluntariatului.
Non profit-ul produce capital social, un bun imaterial, generat de relaţiii intersubiective, care, activat, produce beneficii pentru individ cât şi pentru societate.
Non profit-ulaziîn Italia este complementar şi indispensabil înstituţiilor publice pentru furnizarea de serviciisocialeşi de utilitate publică.
Non profit-ul esteexpresia pluralismului nesuprimabil al societăţii civile.
Non profit-ulesteo floare la “reverul” ţării noastre. Pe lângă marile asociaţii care au făcut istoria civilă a ţării noastre (Crucea Roşie, Misericordia, Avis, etc.) marea bogăţie a Italiei e reprezentată de o reţea de peste 20.000 de asociaţii răspândite şi active pe întreg teritoriul său.
REZOLUŢIA PARLAMENTULUI EUROPEAN DIN 2009
Rezoluţia aprobată de Parlamentul european trasează contextul Politico-economic şi cultural în care se poziţionează economia culturală şi, în mod concret, firmele (companiile) cu caracter social. În primul rând, o serie de date: economia socială reprezintă 10% din toate firmele europene, mai exact 2 milioane de firme şi 6% din totalul locurilor de muncă.
Parlamentul european “consideră că firmele din economia socială nu trebuie să facă obiectul aplicării aceloraşi reguli de concurenţă ca în cazul celorlalte firme şi că ele necesită un cadru juridic cert, bazat pe recunoaşterea valorilor lor specifice, care să le permită să opereze pe un plan de egalitate în raport cu celelalte firme”.
Obiectivul rezoluţiei se poate sintetiza în următoarele puncte • Oferirea unei mai mari vizibilităţi şi recunoaşteri a sectorului şi a “actorilor” economici care îl compun. Nu este vorba de un sector marginal ci de un compartiment care este cu adevărat o componentă şi nu un obstacol al pieţei unice europene. • Căutarea unei recunoaşteri statistice a sectorului atât în termeni cantitativi cât şi de importanţă economică. • Recunoaşterea şi legitimarea componentelor economiei sociale drept parteneri sociali. • Solicitare Comisiei europene analizarea şi propunerea măsurilor celor mai adecvate pentru politicile de susţinere a sectorului.
