60 likes | 268 Views
185. Doamne, nu vezi ce furtună (). 1. Doamne, nu vezi ce furtună! Ce vifor îngrozitor? Ce nor des, ce întunecime, Nu‑i scăpare şi‑ajutor! Ori deşi pierim nu‑Ţi pasă, Cum poţi să dormi adânc? Tot momentul ne‑ameninţă moartea, Peste‑acest adânc umblând.
E N D
185. Doamne, nu vezi ce furtună () 1. Doamne, nu vezi ce furtună! Ce vifor îngrozitor? Ce nor des, ce întunecime, Nu‑i scăpare şi‑ajutor!Ori deşi pierimnu‑Ţi pasă, Cum poţi să dormi adânc? Tot momentul ne‑ameninţă moartea, Peste‑acestadânc umblând.
Vântul, marea, ascultă de Tine, Linişte! Furtuna pagubă nu face, Nici om, nici demon sau orice să fie, Să piară corabia nu poate, când, Domnul cerului, în ea doarme; Căci toate Ţi se supun Ţie! Deci linişte!
2. Doamne, grijuri mari m‑apasă, Zi, noapte, n‑am odihnă, Inima mea‑i adânc rănită; Scoală şi mă vindecă. A păcatului furtună,Urlă asupra mea: Am să pier, Doamne-nvăţătorule; O, vină, nu mă lăsa.
Vântul, marea, ascultă de Tine, Linişte! Furtuna pagubă nu face, Nici om, nici demon sau orice să fie, Să piară corabia nu poate, când, Domnul cerului, în ea doarme; Căci toate Ţi se supun Ţie! Deci linişte!
3. Doamne acum a trecutspaima, Natura-i liniştită,Pe cer senin soare luceşteŞi-am pace-n inimă.Te aştept Doamne pe Tine Singur nu mă lăsa,Cu Tine ajung limanul cu pace. Unde mă voi repausa.
Vântul, marea, ascultă de Tine, Linişte! Furtuna pagubă nu face, Nici om, nici demon sau orice să fie, Să piară corabia nu poate, când, Domnul cerului, în ea doarme; Căci toate Ţi se supun Ţie! Deci linişte!