220 likes | 403 Views
ENTITATEA LUI CREANG Ă PRINTRE S Ă TENI. “ Stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau prin părţile noastre pe când începusem şi eu, drăgăliţă-Doamne, a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei, în satul Humuleştii, din târg drept peste apa Neamţului.”.
E N D
ENTITATEA LUI CREANGĂPRINTRE SĂTENI “Stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau prin părţile noastre pe când începusem şi eu, drăgăliţă-Doamne, a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei, în satul Humuleştii, din târg drept peste apa Neamţului.” Realizat:prof.Onet Cornelia - muzicaC.Porumbescu cu participarea elevilor
Ion Creangă se naşte la Humuleşti, în ţinutul Neamţului, primul din cei opt copii ai lui Ştefan a Petrii Ciubotariul şi ai Smarandei Creangă. Asupra datei naşterii scriitorului stăruie unele incertitudini, dar majoritatea criticilor acceptă ca dată reală pe aceea consemnată de Creangă însuşi:”Sînt născut la 1 martie 1837”. Îşi petrece copilăria în satul natal pe care-l evocă cu nostalgie în Amintiri din copilărie. “Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul în
care se oglindeşte cu mîhnire Cetatea Neamţului de atâtea veacuri!Dragi-mi erau tata şi mama, fraţii şi surorile, şi băieţii satului, tovarăşii mei de copilărie....dragi-mi erau şezătorile, clăcile, horile şi toate petrecerile din sat...” Începe să înveţe la şcoala din Humuleşti, apoi este dus la şcoala din Broşteni, la Tîrgu Neamţ, iar apoi este înscris la şcoala de catiheţi din Fălticeni. Se înscrie la Institutul “Vasile Lupu”, condus de Titu Maiorescu, urmând un curs pentru institutori.
Intră în conflict cu autorităţile ecleziastice şi este scos din funcţie şi destituit din învăţământ, dar ulterior va fi reprimit în rândul dascălilor. În 1875 la conferinţele cadrelor didactice din Iaşi, îl cunoaşte pe Mihai Eminescu (revizor şcolar), cu care se împrieteneşte pentru tot restul vieţii. În septembrie, Mihai Eminescu îl introduce la Junimea. La 1 octombrie debutează în revista “Convorbiri literare” cu povestea Soacra cu trei nurori (1875).Vor apărea ulterior Capra cu trei iezi (1875), poveştile Punguţa cu doi
bani (1876), Dănilă Prepeleac (1876), Povestea porcului (1876), Moş Nichifor Coţcariul (1877), Povestea lui Stan Păţitul(1877), Povestea lui Harap-Alb(1877), Fata babei şi fata moşneagului(1877), Ivan Turbincă(1878), Povestea unui om leneş (1878), Amintiri din copilărie (primele două părţi 1881), Amintiri din copilărie (partea a III-a 1882), Cinci pâini (1883), Ion Roată şi Cuza Vodă(1883). Ultima parte a Amintirilor...va fi publicată postum. La 31 decembrie moare Ion Creangă după o
lungă suferinţă. Creangă este considerat un mare povestitor, iar atmosfera universului său este una îmbibată de voioşie, jovialitate şi carnavalesc popular, unde toate convenţiile oficiale sunt destrămate, iar oamenii respiră permanent un aer de sărbătoare. Amintirile...evocă copilăria copilului universal (G.Călinescu), concepute în bojdeuca de pe marginea nesfârşirii şi în ograda oglindită ca altar apolonian: “Ieşi copile cu părul bălan, afară şi râde la soare, doar s-a îndrepta vremea
Şi vremea se îndrepta după râsul meu.” Amintirile...sunt considerate un romanautobiograficdatorită identităţii de nume între autor, narator şi personaj. Naraţiunea este scrisă la persoana întâi. (“Stau ...şi-mi aduc aminte.....pe când începusem şi eu...a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei...”). Biografia lui Creangă este importantă pentru că datorită ei autorul reuşeşte să dezvăluie imaginea satului. Nică este personajul central al Amintirilor..,iar candoarea lui dezvăluie imaginea oricărui copil cu propria lui copilărie.
Scenetaesterealizata in satulBozanta Mica cu participareaelevilordin clasele V-VIIIcoordonatorul pro-iectului :prof.ONET CORNELIA
NICA Mătrezeşte mama într-o dimineaţă din somn, cu vai-nevoie, zicându-mi: Scoală, duglisule, înainte de răsăritulsoarelui; iarvrei sătepupecucularmenescşi sătespurce, ca să nu-ţimeargăbinetoatăziua?... Elev VINT VASILE
SMARANDA — Doamne, cumnăţică-hăi, cum se pot invrăjbioamenii din nimicatoată, luându-se dupăgurilecelerele! Iapoftim, soro, maibine să mâncăm ceva din ce-a datDumnezeu, săcinstim câte-un pahar de vinîn sănătateagospodarilor noştri şi: Celerele să se spele, celebune să s-adune; vrajbadintrenoi săpiarăşineghina din ogoară!Căci, dacă-ista săfacivoierea de toate, zău, artrebui de la o vreme s-apuci câmpii! — Aşa, cumnată dragă, zise mătuşa Măriuca, strângând cu nedumerire din umere, când se punea la masă. Văzut-aidumneata? Sămaipui altădatătemeipevorbeleoamenilor! Apoiîncepem cu toţii a mânca. Şi alţii ca altii, dareuştiu că mi-am pus binegura la cale, să-mi fie petoatăziua. eleva TAMAS AMALIA
LINGURARI — Hauileo, mo! ogoiţi-vă! cetolocăniţi băiatul? Cu tătul său aveţice-aveţi, iar nu cu dânsul! Atuncilingurarii, nemaipunându-şimintea cu mine, s-au aşternutpe mâncare, tăcândmolcum. Elevi:CristeDorian,MateiIulian,RusuAndrei,MatyasAndrei,Buciuman Marian,CiobanOlimpiu -clasele V-VII
MATUSA MARIUCA — Măiauzit-aidumneata, cumnată, una ca asta, să fure Ion pupăza, care, zicea mătuşa cu jale, ne trezeştedis-dimineaţă la lucru de atâţiaani? Grozav era de tulburată, şinumai nu-ivenea să lăcrimeze cândspuneaaceste. Şiacum văd eu căavea mare dreptate mătuşa, căci pupăza era ceasorniculsatului. Însă mama, sărmana, nu ştia de astanici cu spatele. — Cespui, cumnată?! Da' că l-aşucideîn bătaie, când aşafla că el a prins pupăza, s-o chinuiască. De-amubine că mi-aispus, las'pe mine, căţi-l iaueu la depănat! elevGirdalean Georgiana
NICA A FURAT PUPAZA? — Nici nu temaiîndoidespreasta, cumnatăSmarandă, zise mătuşa, căci de zbânţuitulista al dumnitalenimica nu scapă! Cemai atâta? Mi-au spusmie cine l-au văzut că Ion a luat-o; gâtulîmi pun la mijloc! Eu, fiindascunsîn cămară, cum audunele ca aceste, iute mă sui în pod, umflu pupăza de unde era, sar cu dânsape sub streaşinacaseişi măduc de-a dreptulîn târgulvitelor, s-o vând, căci era tocmailunea, într-o zi de târg. Şi cum ajungîn iarmaroc, încep a măpurtaţanţoşprintreoameni, de colo pânacolo, cu pupăza-n mână, cădoarşieueramoleacă de fecior de negustor.
MOSNEAGUL Un moşneagnebun, c-o viţică de funie, n-are celucra? — De vânzare ţi- e găinuşa ceea... măi băiete? — De vânzare, moşule! — Şi cât ceipe dânsa? — Cât crezidumneata că face! elevMociranIonut
PUPAZA — Ia ad-o-ncoace la moşul, s-o drămăluiască! Şi cum i-o dauîn mână, javradracului se face a o căuta de ouşi-idezleagăatuncifrumuşel aţa de la picior, apoi mi-o aruncă-n sus, zicând: Iacapozna, c-am scăpat-o! Pupăza, zbrr! pe-o dugheanăşi, dupăce se maiodihneştepuţin, îşiiaapoidrumulîn zborspreHumuleştişi mălasă mare şidevreme cu lacrimilepeobraz, uitându-mă după dânsa!... Euatunci, haţ! de sumanul moşneagului, să-mi plătească pasărea... ElevVint Ramona
ZAHEI Zahei însă ne lăsase vorbind şi se ca' mai dusese în târg, după mama, să-i spună bucuria despre pupăză... elevHorotanGelu
O TIGANCA NARATORI Râd şi mămir de ghibăciaminciunilorcepotrivisem,de-mi veneamai-mai să le credşieusingurpejumatate.Iacă aşa se poateînşelaomul de multeori, cândnici n-a gândit, dacă nu ştie a judecabine. Însăiar măîntorcşizic: Tot păţitu-ipriceput! CATRINA EleviRusuMadalina,MatyasAndrea,Pop Adriana TamasAndrea,TamasAmalia,Gardalean Georgiana
DIAMANTUL NICĂ adjective verbe o prop. din 4 cuvinte substantiv