EPISTOLA CĂTRE FILIMON

1. EPISTOLA CĂTRE FILIMON Pr. Prof. Univ. Dr. Stelian Tofană

2. Preliminarii • Epistola către Filimon • cea mai personală dintre epistolele pauline • nu este destinată unei Biserici, ci unei persoane şi familiei acesteia • nu tratează probleme de ordin doctrinar sau interes practic general • trasează liniile rezolvării creştine a celei mai acute probleme sociale a lumii vechi: sclavia

4. I. Autorul şi destinatarii Epistolei • Autorul: Apostolul Pavel • Pavel, înlănţuitul lui Iisus Hristos (1) • eu, aşa cum sunt, bătrânul Pavel, iar acum şi înlănţuit al lui Hristos Iisus (9) • eu, Pavel, o scriu cu mâna mea: eu îţi voi plăti (19) • împreună-lucrători: Timotei fratele (1), Epafras (23), Marcu, Aristarh, Dimas, Luca (24)

5. Un document (papirus) din sec. I – înregistrarea achiziționării a doi sclavi

6. Destinatarii • Filimon, Apfia şi Arhip şi biserica din casa lor • Colose • Arhip • – fiul lui Filimon şi al Apfiei? • – îndeplinea un oficiu liturgic în comunitatea locală • Col4,17: „Şi spuneţi-i lui Arhip: Ia seama la slujba pe care ai primit-o întru Domnul, ca s’o împlineşti.” • Arhip „tovarăşul nostru de luptă” / Filimon „tovarăşul nostru de lucru” • Apfia – probabil era soţia lui Filimon, pe care apostolul o numeşte „soră”

7. Filimon • locuia în Colose • unul dintre oamenii înstăriţi ai cetăţii – avea sclavi • avea o casă, suficient de mare, pe care, după convertire, se pare, că a pus-o la dispoziţia Bisericii locale pentru nevoile liturgice ale acesteia • „tovarăş de lucru” / „iubitul nostru’mpreună-lucrător” • a avut deosebita cinste de a-l găzdui pe Apostol în timpul trecerii sale prin Frigia

8. Situl Colose

9. II. Împrejurările scrierii Epistolei • Filimon avusese în serviciul său un sclav, pe nume Onisim • Onisim îşi părăseşte stăpânul, luând cu el o sumă de bani şi probabil ceva obiecte şi se duce, undeva, în căutarea libertăţii. • ajunge la Roma • situaţia sclavilor fugiţi: în momentul în care erau prinşi erau însemnaţi pe frunte cu fierul roşu pentru a purta toată viaţa semnul încercării de eliberare prin fugă, iar tentativa de eliberare era, de cele mai multe ori, pedepsită cu moartea • Onisim află că Apostolul Pavel, pe care îl cunoscuse în casa fostului său stăpân, se găsea la Roma

10. Apostolul Pavel îl converteşte, îl botează, făcându-l, astfel, un om nou în Hristos, un fiu al său iubit (v.10) • Apostolul Pavel îl sfătuieşte să se reîntoarcă acasă, ducând cu sine, din partea Apostolului, un bilet de recomandare către stăpânul său, Filimon • Onisim porneşte la drum în tovărăşia lui Tihic, curierul epistolelor către Efeseni şi Coloseni: • „ Iar ca să ştiţi şi voi cum mă aflu şi ce fac, pe toate vi le va aduce la cunoştinţă Tihic, fratele iubit şi slujitor credincios întru Domnul. Pentru aceasta l-am trimis la voi, ca să aflaţi cum suntem şi să vă mângâie inimile.” (Efeseni 6,21 ) • „ Toate câte mă privesc pe mine vi le va face cunoscute Tihic, iubitul frate şi slujitor credincios şi împreună-ostenitor întru Domnul. Anume pentru aceasta l-am trimis, ca să ştiţi cum ne aflăm şi ca să vă mângâie inimile, împreună cu Onisim, credinciosul şi iubitul frate, care este dintre void; ei vi le vor face cunoscute pe toate cele de aici.” (Coloseni 4,7-9 0

11. Scopul scrierii epistolei • să obţină iertarea şi reprimirea lui Onisim şi să-i asigure din partea stăpânului său un tratament adecvat, potrivit cu noua lui situaţie religioasă. • Epistola are şi un scop secundar: preocuparea apostolului de a afla găzduire în Colose, după eliberarea din captivitate, din care nădăjduia să scape în curând.

12. Timpul şi locul scrierii Epistolei • Apostolul Pavel se afla „în lanţuri” • o scurtă durată la Efes, în iarna dintre anii 55-56; • pentru doi ani, apoi, la Cezareea 58-60 • peste doi ani, 61-63 la Roma. • Efes - capitala ţinutului • Onisim putea fi recunoscut şi arestat • foarte uşor l-ar fi putut întâlni chiar pe Filimon, care, ca om înstărit, vizita adesea Efesul • Cezareea - puţini sclavi • Roma era singurul oraş metropolă • Epistola a fost scrisă din Roma, spre sfârşitul primei captivităţi, anii 62-63, probabil, împreună cu epistolele către Efeseni şi Coloseni

13. I. Structura planului doctrinar • Adresa şi salutare (1-3) • Rugăciunea de mulţumire (4-7) • Corpul epistolei (8-21) • Încheiere ( 22-25)

14. Cuprinsul Epistolei din perspectivă teologică • Adresa şi salutare (1-3) • Apostolul Pavel se prezintă pe sine „întemniţatul lui Hristos” • Destinatarilor le adresează cuvântul : ”iubitului Filimon, însoţitorul de lucru, sora Apfia şi lui Arhip, cel împreună oştean cu noi şi Bisericii din casa sa”. • Epistola se adresează şi creştinilor, care formau „Biserica din casa sa”.

15. Rugăciunea de mulţumire (4-7) • Apostolul Pavel mulţumeşte lui Dumnezeu pentru dragostea şi credinţa lui Filimon, • pe care o are faţă de Dumnezeu • care se vede că s-a făcut lucrătoare „în deplină cunoştinţă a oricărei fapte bune”.

16. Corpul epistolei (8-21) • strategia Sf. Ap. Pavel în rezolvarea cazului Onisim • trei motive de înduplecare a lui Filimon: • 1. Sfântul Pavel se prezintă pe sine ca fiind Apostol • 2. Se numeşte pe sine „bătrânul”, cuvânt care, pentru Filimon, putea fi demn de a fi reţinut • 3. Se numeşte pe sine „întemniţatul” , încercând să câştige înţelegerea lui Filimon şi care i-ar uşura şi lui suferinţa. • Onisim este socotit de apostol ca fiind „copilul lui” ( v.10 ) şi „inima apostolului” ( v.12 ).

17. Pentru dobândirea îndeplinirii rugăminţii adresată lui Filimon, apostolul foloseşte o tactică subtilă de adresare: • îl pune pe Filimon în situaţia de a nu-l refuza, arătându-i că ceea ce avea să facă, însemna o faptă bună (v.13-14). • Onisim apărea astfel, în cuvintele Apostolului, ca înlocuitorul lui Onisim, în slujirea lui Pavel, în suferinţele sale. • despărţirea dintre Filimon şi sclavul lui, apostolul o prezintă ca fiind un câştig pentru amândoi ( v.15) • Onisim este trimis de apostol, înapoi la stăpânul său, nu în calitate de rob, ci ca „frate prea iubit” (v. 16-17 ) • Noutatea cu care a venit creştinismul, revoluţionând sistemul de relaţii sociale şi umane a unei întregi orânduiri – cea sclavagistă – demontând o lume veche şi dând omului o valoare pe care aceasta nu o putea concepe

18. paguba pe care Filimon va fi simţit-o prin plecarea lui Onisim, apostolul roagă să fie pusă în seama sa • „Iar de te-a păgubit cu ceva, sau îţi este dator ceva, pune aceasta în socoteala mea”( v.18). • primirea sclavului Onisim era egală cu primirea Apostolului: • „...eu îţi voi plăti, ca să nu-ţi spun că tu cu tine însuţi, eşti datornicul meu” ( v. 19) • fapta lui Filimon era concepută de apostol ca o odihnă a inimii sale • „...mă bucur şi eu de tine întru Domnul! Odihneşte în Hristos inima mea!” (v.20). • Apostolul încheie această rugăminte cu încredinţarea că Filimon va face mai mult decât apostolul i-a încredinţat: • „Bine încredinţat de ascultarea ta, scris-am ţie, ştiind că şi mai presus decât grăiesc vei face” ( v.21).

19. III. Importanţa şi semnificaţia teologică a epistolei • 1. Atitudinea Bisericii primare faţă de sclavie • În contextul social al vremii, abolirea sclaviei era cu neputinţă pentru Biserică • scoaterea în prim plan a valorii omului • 2. În virtutea Evangheliei lui Hristos, sclavul nu mai era un rob pentru stăpânul său, ci un frate, iubit, egal cu el în drepturi şi obligaţii. • Pavel ataca instituţia sclaviei nu din afara ei, ci din interiorul ei • aluzii la asemenea principii, apostolul Pavela mai făcut şi în alte epistole ale sale: Gal.3,27-28; Col.3,11 • 3. În virtutea acestei învăţături urmau să se institue noi relaţii între stăpânii de sclavi şi sclaviilor

20. Apostolul Pavel a ştiut să concilieze ordinea socială existentă la timpul potrivit cu postulatele Evangheliei lui Hristos. • Epistola se prezintă pe sine ca o capodoperă de tact personal de înţelepciune apostolică din care se desprinde marele adevăr: desăvârşita iubire creştinească şi sclavia se exclud. • Mihail Kogălniceanu: „Pe străzile din Iași din tinerețea mea am văzut ființe umane cu lanțuri la mâini și la picioare, alții cu zgărzi de fier la gât. Bătăi crunte, alte pedepse ca înfometarea și legarea deasupra focului [...] femei despărțite de soți și fiice de părinți, oameni [...] vânduți ca vitele” • Conform unui studiu publicat în anul 2000 s-ar putea să mai existe, încă, 27 de milioane de sclavi în toată lumea •  în Haiti, și astăzi, forma locală de sclavie („restavec”, formă de sclavie acceptată cultural de către populația țării) nu a fost eliminată • Forme ale sclaviei în lumea modernă?