Stratificare şi mobilitate socială Curs 10: Indicatori sintetici ai mobilităţii sociale

1. Stratificare şi mobilitate socialăCurs 10: Indicatori sintetici ai mobilităţii sociale

2. Mobilitatea intergeneraţională: relaţia dintre ocupaţia respondentului şi educaţia tatălui (sursa datelor: BOP 2003).

3. Mobilitatea intergeneraţională: Tabelul simplificat Raportul de şanse relative (odds ratio): … între status mediu şi inferior: 2.47 … între status mediu şi superior: 9.05 … între status superior şi inferior: 32.06 Raportul de şanse absolute: … de a dobândi un status mediu, între cei cu origine socială de status mediu şi cei cu unul inferior: 1.66 … de a dobândi un status superior, între cei cu origine socială de status mediu şi cei cu unul inferior: 1.09 … de a dobândi un status superior, între cei cu origine socială de status superior şi cei cu unul mediu: 5.03 … de a dobândi un status superior, între cei cu origine socială de status superior şi cei cu unul inferior: 5.89

4. Mobilitatea intergeneraţională: Tabelul simplificat Câteva calcule: Imobilitatea efectivă=663 Mobilitatea totală (Mt) =541 (sau mobilitatea efectivă) Mobilitatea structurală (Mstruct) = 0.5*(|54-159|+|530-442|+|620-603|)=105 Mobilitatea netă=Mt-Mstruct=541-105=436 Mobilitatea efectivă se compune din: - mobilitate structurală 19.5% şi - mobilitate netă 80.5% Este acest nivel de mobilitate scăzut sau ridicat? Putem considera că în această societate fluiditatea socială este puternică?

5. Rate absolute (totale) de mobilitate socială în funcţie de cohortă (anul naşterii) în societăţi industrializate Sursă: Erikson, R., Goldthorpe, J. (1992): “Trends in Class Mobility: The Post-War Experience” in Grusky (2000), p. 351.

6. I. Indicele de mobilitate socială a lui Yasuda • Ideea: Să comparăm mobilitatea efectivă cu mobilitatea perfectă, obţinută în tabelul de contingenţă – adică distribuţia teoretică corespunzătoare independenţei statistice dintre originea socială şi statusul dobândit. • Metoda: se construieşte tabelul de contingenţă, păstrând distribuţiile marginale (structura socială) şi înlocuind frecvenţele interioare cu frecvenţele teoretice mkj=(mk.*m.j)/N Unde: • mkj - frecvenţa interioară teoretică din rândul k şi coloana j • mk. – frecvenţa marginală a rândului k • m.j – frecvenţa marginală a coloanei j

7. I. Indicele de mobilitate socială a lui Yasuda • Se calculează mobilitatea totală din tabelul de contingenţă, pe care o putem considera mobilitate perfectă, corespunzătoare independenţei statistice dintre origine socială şi status dobândit • Comparăm mobilitatea observată cu mobilitatea perfectă, ţinând cont de mărimea mobilităţii structurale • Formula: MYasuda=Mnetă/(Mperf-Mstruct) Interpretare: Indicele arată ce proporţie dintre cei care ar fi putut fi mobili în situaţia mobilităţii perfecte, păstrând aceleaşi constrângeri structurale, au fost mobili în realitate.

8. Exerciţiu: Distribuţia observată Indicele de mobilitate a lui Yasuda: MYasuda = 436/(691-105)=0.74 adică 74% dintre cei care, în condiţiile aceloraşi constrângeri structurale, ar fi putut să fie mobili în situaţia unei mobilităţi perfecte, au fost mobili în realitate. ! Atenţie ! În tabelul de contigenţă cifrele se rotunjesc, nu se utilizează zecimale – sunt totuşi oameni... Tabelul de independenţă Imobilitatea teoretică din tabelul de independenţă: 7+195+311= 513. Mobilitatea totală perfectă: 1204-513=691

9. II. Indicele de mobilitate şi de imobilitate maximă – R. Boudon Ideea: Să comparăm mobilitatea efectivă cu mobilitatea maximă posibilă, respectiv imobilitatea efectivă cu imobilitatea maximă. Metoda: Se construieşte tabelul în care mobilitatea este maximă, încercând să reducem la zero sau cât mai aproape de zero suma frecvenţelor interioare pe diagonala principală. În unele situaţii imobilitatea minimă teoretică este zero (putem obţine un şir de “0” pe diagonala principală), dar de cele mai multe ori este diferită de zero. Formula: MB =Mnetă/(Mmax-Mstruct) IB =(Ief-Imin)/(Imax-Imin) MB+IB=1

10. II. Indicele de mobilitate şi de imobilitate maximă – R. Boudon În cazul nostru: Imin=0+0+19=19 Mmax=N-Imin Mmax=1185 Imax=54+442+603=1099 Imax=N-Mstruct Imax=1204-105=1099 Formula: MB =Mnetă/(Mmax-Mstruct) IB =(Ief-Imin)/(Imax-Imin) MB=436/(1185-105)=436/1080=0.40 IB=(663-19)/(1099-19)=644/1080=0.60 MB+IB=0.40+0.60=1

11. II. Indicele de mobilitate şi de imobilitate maximă – R. Boudon Interpretare: MB=0.40 40% dintre cei care, date fiind aceleaşi constrângeri structrale, ar fi putut fi mobili în situaţia de mobilitate maximă, au fost mobili în realitate. IB=0.60 60% dintre cei care, în aceleaşi constrângeri structurale, şi-ar fi putut menţine (reproduce) poziţia socială, au realizat acest lucru. Acest indice se mai numeşte şi indicele de reproducere socială a lui Boudon şi are o interpretare intuitivă mai utilă decât cel al mobilităţii maxime.

12. TEMA: Analizaţi aceste tabele de mobilitate: Date din BOP Oct. 2004. Calcule proprii.

13. Întrebări: • În ce măsură există egalitate de şanse între diferitele categorii sociale? • În ce măsură se datorează mobilitatea socială observată schimbărilor în structura ocupaţională? • În ce măsură diferă situaţia reală de situaţia unei mobilităţi perfecte, în care statusul dobândit este independent de originea socială? • Care este intensitatea mobilităţii sociale, comparativ cu mobilitatea maxim posibilă? • Care este intensitatea reproducerii sociale?

14. Mobilitate socială şi nivel de educaţie Coef. PHI=0.39, Cramer’s V=0.278 Coef. PHI=0.49, Cramer’s V=0.35

15. Mobilitate socială şi cvintila de venit pentru gospodăria respondentului

16. “Termenul de „mobilitate socială” se referă la procesul prin care indivizii se mişcă de pe o poziţie pe alta în societate – poziţii cărora le sunt atribuite, în mod consensual, valori ierarhice.” (Bendix şi Lipset, 1962) Miza cercetărilor de mobilitate socială: problema meritocraţiei, adică a dobândirii unei poziţii sociale în acord cu meritul personal (abilităţi, calificare, efort) şi nu prin intermediul “moşterii” sociale, al avantajelor originii sociale. Bendix şi Lipset (1962) consideră că existenţa mobilităţii sociale are două cauze principale: Schimbări în cererea (exigenţele) de performanţă. Societăţile complexe se schimbă, ceea ce conduce la schimbarea exigenţelor ce trebuie îndeplinite pentru cei ce ocupă o anumită poziţie socială. Apar noi responsabilităţi, care solicită competenţe ce nu sunt neapărat în posesia celor cu o origine socială înaltă. Schimbări în oferta (resursele) de talent. Elitele nu pot controla distribuţia talentului în societate, deşi pot monopoliza accesul la educaţie şi calificare profesională. Indivizii mai dotaţi din rândul categoriilor inferioare vor încerca să ajungă pe poziţii de conducere. Sursă:S.M. Lipset, R. Bendix (1962): Social Mobility in Industrial Society,Berkeley: University of California Press

17. Mobilitate intrageneraţională şi intergeneraţională Elementele analitice esenţiale în studiul mobilităţii sociale (Lipset şi Bendix, 1962): • Relaţia dintre punctul de pornire în cariera unui individ şi punctul atins în momentul realizării analizei • Relaţia dintre originea socială a individului şi mijloacele de mobilitate sociale • Deoarece se cunoaşte foarte puţin despre procesele de mobilitate socială, este necesară investigarea întregului traseu ocupaţional al indivizilor, a schimbărilor de status şi a timpului petrecut pe diferite poziţii sociale. • Cercetarea consecinţelor mobilităţii sociale Sursă: S.M. Lipset, R. Bendix (1962): Social Mobility in Industrial Society, Berkeley: University of California Press

18. Author(s): Daniel P. McMurrer, Mark Condon, Isabel V. Sawhill, Posted to Web: May 01, 1997 Permanent Link:http://www.urban.org/url.cfm?ID=406796 Companion Piece to Number 4 in Series, "Opportunity in America"

19. Author(s): Daniel P. McMurrer, Mark Condon, Isabel V. Sawhill, Posted to Web: May 01, 1997 Permanent Link:http://www.urban.org/url.cfm?ID=406796 Companion Piece to Number 4 in Series, "Opportunity in America"