Fantasmele isterice și relația lor cu bisexualitatea

1. Fantasmele isterice și relația lor cu bisexualitatea (1908)

2. Articolul respectiv reprezintă una dintre cele mai importante lucrări ale lui Freud pe tema fantasmei. În lucrare este prezentată relația dintre fantasme și simptomul isteric. Este abordat subiectul bisexualității.

3. Pentru a introduce fantasmele isterice Freud face referință la delirurile paranoicilor, care au drept conținut grandoarea și suferința propriului Eu, configurațiile în care anumiți perverși își pun în scenă satisfacția lor sexuală – în idee sau în realitate. Formațiuni psihice asemănătoare survin regulat la toate psihonevrozele, în special la isterie și acestea – așa-zisele fantasme isterice –prezintă relații importante cu producerea simptomelor nevrotice.

4. Sursa comună și prototipul tuturor acestor creații fantasmatice sunt reveriile diurne ale tinereții. Ele sunt la fel de frecvente la ambele sexe; la femei - numai erotice, la bărbați ele - de natură erotică și eroică. Aceste fantasme sunt satisfaceri de dorință; ele oferă cheia pentru înțelegerea viselor nocturne, în care nucleul formațiunii onirice este constituit la fel de asemenea fantasme diurne, complicate, deformate și neînțelese de instanța psihică conștientă.

5. Astfel de fantasme există deopotrivă ca fantasme inconștiente și ca fantasme conștiente. Atunci cînd fantasmele conștiente se transformă în fantasme inconștiente, ele pot deveni și patogene, adică se pot exprima în simptome și atacuri.

6. Pentru a exemplifica ideile sale Freud povestește despre una dintre pacientele sale, pe care a făcut-o atentă la fantasmele ei, și care i-a povestit că s-a trezit o dată pe stradă brusc înlăcrimată și după ce s-a întrebat de ce plînge, a putut să perceapă fantasma că intrase într-o relație amoroasă cu un virtuoz al pianului, o celebritate a orașului, dar un necunoscut pentru ea, că avea un copil de la acest bărbat (în prezent ea nu avea copii) și că apoi, împreună cu copilul, a fost părăsită în mizerie de către pianist. În acest punct al romanului au izbucnit lacrimile.

7. Fantasmele sunt fie inconștiente din totdeauna, adică s-au format în inconștient, sau, mai frecvent, ele au fost cîndva fantasme conștiente, reverii diurne și au fost apoi intenționat uitate, au ajuns prin ‚refulare’’ în inconștient. Apoi conținutul lor fie a rămas același, fie a suferit alterări, astfel că fantasma acum inconștientă reprezintă un derivat al celei care fusese cîndva conștientă.

8. Fantasma inconștientă se află într-o relație foarte importantă cu viața sexuală a persoanei; ea este chiar identică fantasmei care i-a servit individului spre satisfacție sexuală într-o anumită perioadă de masturbare. Actul masturbator se compunea atunci din două părți, din evocarea fantasmei și din acțiunea de autosatisfacere. Cîndpersoana renunță la acest fel de satisfacere masturbator-fantasmatică, acțiunea este abandonată, iar fantasma devine din conștientă inconștientă.

9. Dacă satisfacerea sexuală nu apare în nici un alt mod, dacă persoana rămîne în abstinență și nu reușește să-și sublimeze libidoul, atunci există toate condițiile ca fantasma inconștientă să fie împrospătată, să prolifereze și să se instaleze ca simptom patologic.

10. Simptomele isterice nu sunt nimic altceva decît fantasmele inconștiente aduse la forma respectivă prin ‚conversie’’ și, în măsura în care sunt simptome somatice, ele sunt extrase destul de frecvent din cercul acelorași senzații sexuale și inervații motrice care au însoțit la origine și fantasma care a fost odinioară conștientă.

11. Interesul celor care studiază isteria se îndepărtează curînd de la simptomele însele și se îndreaptă spre fantasmele din care decurg ele. Tehnica psihanalitică permite mai întîi să se ajungă de la simptome la aceste fantasme inconștiente și apoi ca bolnavul să fie determinat să devină conștient de acestea.

12. Pe această cale s-a descoperit că fantasmele inconștiente ale istericilor corespund complet în ceea ce privește conținutul situațiilor de satisfacere realizate conștient de către perverși.

13. Tot ceea ce putem afla despre sexualitatea nevroticilor este intermediat pe această cale a cercetării psihanalitice, care duce de la simptomele evidente la fantasme inconștiente, ascunse. Relația fantasmelor cu simptomele nu este una simplă, ci foarte complicată. De regulă, la o dezvoltare completă și după o lungă stare de nevroză, un simptom nu corespunde unei singure fantasme inconștiente, ci unei multiplicități de fantasme, și aceasta nu arbitrar, ci într-o alcătuire legică.

14. Esența simptomului isteric • Simptomul isteric este simbolul mnezic al unor impresii și trăiri eficiente (traumatice); • Simptomul isteric este substitutul creat prin ‚conversiune’’ pentru revenirea asociativă a acestor stări traumatice; • Simptomul isteric este – ca și alte formațiuni psihice – expresia împlinirii unei dorințe;

15. Simptomul isteric este realizarea unei fantasme inconștiente care servește împlinirii dorinței; • Simptomul isteric servește satisfacției sexuale și reprezintă o parte a vieții sexuale a persoanei (corespunzător unei părți componente ale pulsiunii sale sexuale); • Simptomul isteric corespunde reîntoarcerii unei astfel de satisfaceri sexuale care a fost reală în viața infantilă și de atunci a fost refulată;

16. Simptomul isteric ia ființă ca un compromis între două mișcări contrarii de afect sau pulsionale, dintre care una tinde spre exprimarea unor pulsiuni parțiale sau a unei componente a constituției sexuale iar cealaltă tinde să o reprime pe prima; • Simptomul isteric poate prelua reprezentarea diferitor mișcări inconștiente, nesexuale, dar nu se poate lipsi de o semnificație sexuală.

17. Cercetarea arată că pentru multe simptome nu ajunge stingerea printr-o fantasmă sexuală inconștientă sau printr-o serie de fantasme dintre care una, cea mai importantă și mai originară, este de natură sexuală; pentru dezvoltarea simptomului este nevoie de două fantasme sexuale, dintre care una are caracter masculin și cealaltă caracter feminin, astfel că una dintre aceste fantasme ia ființă dintr-o mișcare homosexuală.

18. Astfel simptomul isteric corespunde unui compromis între o mișcare libidinală și una de refulare (7), dar și unei uniuni a două fantasme libidinale de caractere sexuale opuse. Astfel, Freud mai adaugă un enunț la cele opt: • Un simptom isteric este pe de o parte expresia unei fantasme sexuale inconștiente masculine și pe de altă parte a uneia feminine.

19. Freud remarcă că nu poate stabili pentru această concluzie o valabilitate generală. Relația susținută în formula a noua este totuși destul de frecventă și, acolo unde este prezentă, este suficient de semnificativă. Semnificația bisexuală a simptomelor isterice, care se poate pune în evidență în cazuri de altfel numeroase, este o confirmare pentru afirmația că presupusa înzestrare bisexuală a omului se lasă recunoscută chiar prin psihanaliză la psihonevrotici.

20. Un proces complet analog din același domeniu apare atunci cînd cel care se masturbează caută în fantasmele sale conștiente să rezoneze atît cu bărbatul, cît și cu femeia din situația reprezentată. Astfel de fantasme sunt reprezentate de anumite atacuri isterice, în care bolnava joacă în același timp ambele roluri ale fantasmei sexuale care le stă la bază (cu o mînă își lipește rochia de corp (ca femeie) și cu cealaltă caută să o ridice (ca bărbat). Această simultaneitate contradictorie determină în mare parte incomprehensibilitatea situației care este prezentată totuși atît de plastic în criză și este deci foarte adecvată pentru ascunderea fantasmei inconștiente active.

21. În cura psihanalitică este foarte important să fim pregătiți pentru semnificația bisexuală a unor simptome. Nu trebuie să ne mirăm sau să fim derutați atunci cînd un simptom persistă aparent neameliorat, deși am rezolvat deja una din semnificațiile sale sexuale. Ele se lovește poate de aspectul nebănuit de sexualitate opusă.