162 ani de la naşterea “luceafărului poeziei româneşti”

1. D O R D E E M I N E S C U 162 ani de la naşterea “luceafărului poeziei româneşti”

2. “Ne întoarcem mereu la Eminescu, pentru că poezia lui nu s-a învechit.” 1870 1878 1869 Eugen Simion 1885 1887

3. MihailEminovici (Mihai Eminescu) s-a născut la Botoşani la 15 ianuarie 1850. Este al şaptelea copil din cei 11ai lui Gheorghe Eminovici şi Raluca Eminovici. Gheorghe Eminovici, tatăl poetului Raluca Eminovici, mama poetului

4. După naşterea sa, familia locuieşte când în oraş, când la moşia cumpărată la Ipoteşti, unde se vor muta în toamna anului1854. Astfel, viitorul poet îşi petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura. Satul Ipoteşti, locul adevăratei întâlniri a viitorului poet cu natura şi oamenii

5. Casa memorială Mihai Eminescu din Ipoteşti nu este casa originală a poetului. Ea reprezintăcea de-a doua reconstrucţie a originalului. Anexă a casei; dependinţă Casa copilăriei lui Mihai Eminescu în 1909 (nu mai aparţinea familiei din 1878; fusese vândută de tatăl poetului din cauza datoriilor)

6. Actuala clădire este reconstruităîn 1979 după documentele originale, pe vechea fundaţie a gospodăriei Eminovici. Casa memorială Mihai Eminescu, Ipoteşti

7. Mobilierul aflat în casă este parte original, parte provenind din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Casa memorială, interior

8. Între1858 - 1866, copilul Mihail Eminovici urmează cu intermitenţe şcoala la Cernăuţi. În1858 este înscris la școala primară “National Hauptschule” (Școala primară ortodoxă orientală). Termină clasa a IV-a fiind clasificat al cincilea din 82 elevi. Clădirea “National Hauptschule” din Cernăuţi,unde a studiat viitorul poet în perioada 1858 - 1860. În prezent clădirea adăposteşte o şcoală auto.

9. În 1860, se afla înscris în clasa întâi la Liceul german “Ober-Gymnasium” din Cernăuţi. Aici îl are ca profesor de limba şi literatura română pe Aron Pumnul. Clădirea Liceului german “Ober-Gymnasium” din Cernăuţi, unde poetul şi-a făcut studiile în perioada 1860-1863. În prezent, Şcoala generală nr. 1.  Aron Pumnul

10. 1866este anul primelor publicaţii literare ale lui Eminescu: ●În ianuarie, la moartea profesorului Aron Pumnul, elevii săi scot o broşurăîn care apare şi poezia "La mormântul lui Aron Pumnul" semnată M.Eminoviciu. ●Debuteazăîn revista "Familia" din Pesta, cu poezia "De-aş avea". Atunci Iosif Vulcan, directorul revistei,îi schimbă numele în Mihai Eminescu, nume ce va fi adoptat pentru totdeauna de poet. ● Îi mai apar încă cinci poezii în revista "Familia". Mormântul profesoruluiAron Pumnul,Cernăuţi Revista “Familia”

11. În perioada1866 - 1869, călătoreşte foarte mult prin ţară pentru a cunoaştere prin contact direct poporul, limba, obiceiurileşi realităţile româneşti. Este sufleor şi copist în trupa lui Iorgu Caragiale, apoi sufleor şi copist la Teatrul Naţional unde îl cunoaşte pe I.L.Caragiale. Continuă să publice în revista "Familia"; face traduceri din germană. Ion Luca Caragiale

12. Între 1869 - 1872este student la Viena. Urmează Facultatea de Filozofie şi Drept, dar audiazăşi cursuri de la altefacultăţi. • Se împrieteneşte cu Ioan Slavici. • O cunoaşte la Viena pe Veronica Micle. • Începe colaborarea la "Convorbiri Literare“. • Debutează ca publicist în ziarul "Albina" din Pesta. • Apar primele semne ale bolii lui. Plăcuţa de pe casa din Viena în care a locuit Eminescu

13. Între 1872 - 1874este student la Berlin. • 1874–1877, trăieşte înIaşi, unde: • E director al Bibliotecii Centrale, prof. suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, redactor la ziarul “Curierul de Iaşi ". • Continuă să publice în “Convorbiri Literare". • Devine bun prieten cu Ion Creangă pe care îl cunoaşte în 1875. Ion Creangăşi Mihai Eminescu, prieteni de suflet - Casamemorială Ion Creangă, Humuleşti

14. “Într-o seară aurie de toamnă a anului 1876, la bojdeuca din Ţicău, Creangăşi-a adus un oaspete ales, pe Bădiţa Mihai. Aplecaţi din trupuri, au intrat în casăşi s-au aşezat pe o laiţă, la olecuţă de odihnă, […]. Apoi, Creangă l-a ospătat pe musafir […]. Eminescu a rămas încântat de acest fel de viaţă, de peisajul rustic dinjurul bojdeucii […]. În zilele însorite, cei doi buni prieteni ieşeau prin spatele bojdeucii şi admirauîn tăcere frumuseţile Iaşului.” Bojdeuca lui Ion Creangădin Ţicău, Iaşi – Muzeu memorial. Uşa acestei case a fost deschisă pentru prietenul său Mihai Eminescu.

15. În 1877 poetul se mută în Bucureşti. • Între 1877 – 1883 are o activitate publicistică excepţională la Timpul, Convorbiri literare, care-i ruinează însă sănătatea. • În iunie 1883 se îmbolnăveşte grav. • În decembrie 1883 apare volumul "Poesii", singurul volum de poezii tipărit în timpul vieţii luiEminescu. Titu Maiorescu semnează prefaţa şi tot el s-a ocupat de selectarea textelor. Prima ediţie a volumului „Poesii” Pe lângă poeziile publicate anterior, volumul cuprinde şi 26 poezii inedite.

16. 1883-1887 sunt ani de boală, cu reveniri şi recăderi din ce în ce mai dese. Scriefoarte puţin. • 1888 – boala se agravează, nu mai poate să scrie. • La 15 iunie 1889Mihai Eminescu se stinge din viaţă. • Esteînmormântat în cimitirul Bellu, Bucureşti, la umbra unui tei. Mormântul lui Mihai Eminescu

17. Pe 17 iunie, Iosif Vulcan scria în revista “Familia”, cea care-l lansase în urmă cu 23 de ani:“Naţiunea mea îmbracă doliu... Literatura noastră jeleşte!... Poezia română, plânge! Ni s-a dărâmat o columnă, ni s-a stins un luceafăr, ni s-a răpit o podoabă...” SABIN BĂLAŞA – “Luceafărul”

18. Lacul, codrul, izvorul, teiulsunt elemente ale naturii, specifice eminesciene,întâlnite în operele marelui poet de când era copil şi până la maturitate.

19. “Fiind băiet păduri cutreieram Și mă culcam ades lângă izvor, Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam S-aud cum apa suna-ncetișor:” (Fiind băiet păduri cutreieram) Pădurea Baisa şi lacul cu nuferi – leagănul copilăriei poetului nepereche

20. ,,Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă; Tresărind în cercuri albe El cutremură o barcă.” (Lacul) Lacul lui Eminescu de la Ipoteşti

21. “Împărat slăvit e codrul, Neamuri mii îi cresc sub poale, Toate înflorind din mila Codrului, Mariei-Sale.” (Povestea codrului) Codrul lui Eminescu – Pădurea Baisa, Ipoteşti

22. “Vino-n codru la izvorul Care tremură pe prund, Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund.” (Dorinţa) Pădurea Baisa – Poteca spre lac

23. “– Ce te legeni, codrule, Fără ploaie, fără vânt, Cu crengile la pământ? – De ce nu m-aş legăna, Dacă trece vremea mea! ....................................... Şi mă lasă pustiit, Vestejit şi amorţit Şi cu doru-mi singurel, De mă-ngân numai cu el!” (Ce te legeni...) Pădurea Baisa toamna

24. “Dar prin codri eapătrunde Lângă teiul vechişi sfânt, Ce cu flori până-n pământ Un izvor vrăjit ascunde.” (Povestea teiului) Teii lui Eminescu din spatele casei de la Ipoteşti - 1921

25. “Teiul vechi un ram întins-a, Ea să poată să-l îndoaie, Ramul tânăr vânt să-i deie, Şi de braţe sus s-o ieie,” (Freamăt de codru) Teiul lui Eminescu – Grădina Publică din Copou, Iaşi

26. “Aş vrea să văd acuma natala mea vâlcioară Scăldată în cristalul pârâului de-argint, Să văd ce eu atâta iubeam odinioară: A codrului tenebră*, poetic labirint;” (Din străinănate) Pădurea Baisa - codrul copilăriei lui Mihai Eminescu *tenebră = întuneric deplin; întunecime, beznă

27. “Astăzi chiar de m-aş întoarce A-nţelege n-o mai pot... Unde eşti, copilărie, Cu pădurea ta cu tot?” (O, rămâi) Pădurea Baisa – Aleea către Lacul lui Eminescu

28. “Pe lângă plopii fără soţ Adesea am trecut; Mă cunoşteau vecinii toţi – Tu nu m-ai cunoscut.” (Pe lângă plopii fără soţ...) Plopii fără soţ, Iaşi - Şoseaua Bucium

29. "Pe langă plopii fără soţ Trec anii cu încetul Şi ei ar fi aproape toţi De n-ar lipsi poetul. La locul lor toţi plopii sunt Foşnind cu tot firescul Dar n-au nici sens şi nici cuvânt, Lipseşte Eminescu". (Adrian Păunescu) Mihai Eminescu alături de marea sa iubire şi bunul său prieten

30. “Cât timp va exista, undeva în lume, un singur exemplar din poeziile lui Eminescu, identitatea neamului nostru este salvată.” Mircea Eliade

31. Coloana sonoră este o ramanţă, pe versurile “testamentului liric” al poetului, poezia MAI AM UN SINGUR DOR Mai am un singur dor: În liniştea serii Să mă lăsaţi să mor La marginea mării; Să-mi fie somnul lin  Şi codrul aproape, Pe-ntinsele ape Să am un cer senin. Nu-mi trebuie flamuri, Nu voi sicriu bogat, Ci-mi împletiţi un pat Din tinere ramuri Şi nime-n urma mea Nu-mi plângă la creştet, Doar toamna glas să dea Frunzişului veşted. Pe când cu zgomot cad Izvoarele-ntr-una, Alunece luna Prin vârfuri lungi de brad. Pătrunză talanga Al serii rece vânt, Deasupra-mi teiul sfânt Să-şi scuture creanga. Cum n-oi mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte. Luceferi, ce răsar Din umbra de cetini, Fiindu-mi prieteni, O să-mi zâmbească iar. Va geme de patemi Al mării aspru cânt... Ci eu voi fi pământ În singurătate-mi. (1883, decembrie)

32. S f â r ş i t Material realizat de înv. Lucia Bălan