Razboiul de 30 de ani

1. Razboiul de 30 de ani (1618-1648)

2. Razboiul de treizeci de ani “Razboiul de treizeci de ani” este un nume dat unei serii de razboaie duse in principal pe teritoriul Germaniei si in care rivalitatile dintre protestanti si catolici si disputele constitutionale germane s-au transformat treptat intr-un conflict european major. Conflictul a izbucnit in 1618 cand nobilimea protestanta din Boemia s-a razvratit impotriva regelui romano-catolic din familia de Habsburg, viitorul sfant imparat roman, Ferdinand al II-lea. Nobilii l-au detronat pe Ferdinand si au oferit tronul Boemiei protestantului Frederic al V-lea, Elector al Palatinului. Sprijinit de mai multi lideri catolici, Ferdinand a zdrobit rebeliunea din Boemia in 1620, inainte de a cuceri Palatinul in 1623.

3. Armatele reunite ale lui Ferdinand II si ale aliatilor lui zdrobesc fortele nobililor rebeli din Boemia in 1620 in Batalia de la Muntele Alb, langa Praga, in timpul Razboiului de Treizeci de ani.

4. Doi ani mai tarziu a inceput o noua faza, cand Christian al IV-lea al Danemarcei, ajutat de englezi si de Provinciile Unite ale Tarilor de Jos, a invadat nordul Germaniei. Scopul sau declarat era sa apere interesele protestantilor impotriva dominatiei Habsburgilor, dar spera in mod evident sa extinda si teritoriile daneze. Dupa ce au suferit o serie de infrangeri, danezii s-au retras din conflict in 1629, dupa negocierea Tratatului de la Lübeck. Totusi, in anul urmator, regele suedez Gustav al II-lea a intrat in joc, de teama ca Habsburgii ar putea ameninta dominatia suedeza in Marea Baltica. Suedezii si-au unit fortele cu protestantii saxoni si au castigat mai multe batalii, inclusiv cea de la Lützen(1623), in care Gustav a fost ucis. Pana in 1635, germanii din nord, negociasera tratatul de la Praga. Acest lucru i-au unit pe protestanti si pe romano-catolici in telul lor comun de a-I alunga pe suedezi si pe alti straini de pe teritoriul german.

5. Batalia de la Lützen

6. In acest moment Franta, sub indrumarea cardinalului Richelieu, a format o alianta cu Suedia si Provinciile Unite, intr-o ultima incercare de a limita puterea habsburgica. Luptele s-au raspandit in mare parte din Europa, inclusiv in Tarile de Jos, Italia, Franta, Spania, Tarile Baltice si Germania. Aceasta faza a razboiului a fost in general dezastruoasa pentru Sfantul Imperiu Roman de Natiune Germana care a suferit numeroase infrangeri majore. Negocierile de pace au inceput in 1640, dar chestiunile devenisera atat de complicate incat progresele erau deosebit de lente. In 1648, Tratatul Westfalic stipula in sfarsit conditiile pacii, desi un razboi franco-spaniol a continuat in Pirinei pana in 1659.

7. Cardinalul Richelieu Tratatul Westfalic

8. La sfarsitul Razboiului de Treizeci de Ani, balanta puterii in Europa se schimbase radical: Spania pierduse Olanda, Franta devenise puterea dominanta in Europa Occidentala, iar Sfantul Imperiu Roman mai exista aproape numai cu numele. Germania era devastata; industria, comertul si agricultura ei erau in ruina. sursa: “Enciclopedie ilustrata de istorie universala” , Reader’s Digest

10. Gabriel Bethlen Gabriel Bethlen (Bethlen Gábor)(n. cca. 1580 - d. 1629) a fost un principe de origine maghiară al Transilvaniei din secolul al XVII-lea. Gabriel Bethlen s-a născut în localitatea Ilia din actualul judeţ Hunedoara. Tatăl său s-a numit Francisc şi a venit în Ardeal de dincolo de Tisa, iar mama sa, pe nume Drusiana Lazăr, era din secuime. Datorită faptului că avea tenul mai închis la culoare, lui G. Bethlen i se mai spunea "Ţiganul". A dat dovadă de calităţi remarcabile, dublate de un mare simţ politic. A fost căsătorit cu Ecaterina de Brandenburg, care i-a succedat în scaunul Principatului Transilvaniei pentru circa un an, după moartea sa.

11. Ambiţiile sale ţinteau la tronul Ungariei, iar mai apoi la cel al Cehiei şial Poloniei. Nici unul din aceste deziderate nu s-a realizat, trebuind să se mulţumească a fi principe al Transilvaniei, poziţie în care a ajuns la 23 octombrie 1613, cu sprijinul turcilor, cu prezenţa în Ardeal a armatelor aliate muntene şi moldoveneşti a lui Radu Mihnea, respectiv a lui Ştefan Tomşa. Confirmarea din partea turcilor ca principe al Transilvaniei în locul lui Gabriel Báthory i-a venit la 25 octombrie acelaşi an, prin primirea din mâinile paşei Skender a însemnelor domniei (un steag, un buzdugan, o sabie şi un caftan). Între 1618-1620 G. Bethlen a sperat să ajungă rege al Cehiei, dar în acest sens nu a reuşit să câştige nimic de la imperialii habsburgi.

12. G. Bethlen a dorit să ajungă şi singur stăpânitor al Moldovei şi al Munteniei, dar s-a lovit de opoziţia turcilor, care nu aveau nici un interes să îl lase să întreprindă o astfel de acţiune. Ca urmare, el a păstrat pentru mai departe bune relaţii de vecinătate cu domnii acestor ţări române de dincolo de Carpaţi. G. Bethlen cunoştea limba română şi a acordat câteva înlesniri românilor ardeleni pe timpul domniei sale. Spre sfârşitul vieţii, Bethlen a încercat să ajungă rege al Poloniei, dar acest proiect nu s-a mai concretizat, principele murind la vârsta de 49 ani, la Aiud, pe 15 noiembrie 1629.

13. Albrecht von Wallenstein • Nascut la Hermanic, Boemia, 09.24.1583; a murit la Eger, Boemia, 24.2.1634. El a apartinutuneifamiliinobilecehi din Boemia, care eraumembriaiFraţilorBoemia. A studiat la Universitatealuterana la Altdorf, a călătoritînFranţaşiîn Italia, a devenit un catolic, aparent, la colegiuliezuit de la Olmutz, şi s-a căsătorit cu o văduvăînvârstă, a căror mare avere a moştenitîn 1614. El a avut o puternicăsimpatiepentruviaţamilitară.

14. In 1617 el l-a pe ajutat Ferdinand de Styria, care a devenit împărat în 1619, contra Veneţiei, şi în 1618 împotriva revoltatilor din Boemia. În 1621 a primit pentru prima dată o comandă independentă şi a luptat împotriva principelui Transilvaniei, Bethlen Gabor, care a invadat Moravia. În schimbul unor sume mari de bani, a primit după bătălia de la Muntele Alb multe dintre mosiile confiscate ale insurgenţilor, astfel incat posesiunile sale din nordul Boemiei au format teritoriul Friedland, pe care Ferdinand in anul 1624 l-a ridicat la statutul de principat.

15. Hotărât să devină campion al Habsburgilor şi al Bisericii în imperiu, el s-a oferit să stranga o armată de 20.000 de oameni, pana cand Ferdinand l-a numit: "Capitan peste toate forţele imperiale în Imperiul Roman şi Ţările de Jos”, iar în iunie el a fost ridicat la rangul de duce. • Wallenstein a avut foarte mare succes în colectarea armatei sale şi târziu în toamnă a intrat in războiul din Saxonia Inferioară. El a ocupat puţin o dată Eparhiile Magdeburg şi Halberstadt, cele mai bogate teritorii şi cele mai importante strategic, si in secret a incercat sa asigura alegerea unui fiu al imparatului ca episcop.

16. La data de 4.25.1626, a fost atacat la podul de peste Dessau Elba de inamicul sau cel mai de temut, Ernst von Mansfeld. Mansfeld, complet învins, dar nu urmărit, si-a adunat trupe noi şi a plecat prin Silezia să îşi unească forţele cu principele Transilvaniei. Frica de a pierde teritorii pe Elba l-a tinut pe Wallenstein departe de acţiune pentru o lungă perioadă de timp, cand, in cele din urma l-a atacat pe Mansfeld, a fost invins şi a pierdut un număr mare de oamenii. El a fost capabil, totuşi, să justifice în faţa împăratului, în noiembrie, 1626, dovedind că o armată mult mai mare era necesara. • În 1627, prin urmare, acesta a invocat o armată care număra în cele din urmă aproape 150.000 de oameni. Disciplina in armata era deplorabila şi lăcomia generalilor era imare. Dupa o perioadă scurtă de timp, i-au fost aduse multe reclamatii lui Wallenstein.

17. Ferdinand Wallenstein suspectat de planificarea unei lovituri de stat pentru a prelua controlul Sfântului Imperiu Roman. consilierii împăratului susţinut l-au revocat din functie, în septembrie 1630 au fost trimişi emisari la Wallenstein pentru a anunţa demiterea sa. El a lasat conducerea armatei generalului Tilly, şi s-a retras la Jitschin (Jičín), capitala Marelui său principat de la Friedland. Acolo, el a trăit într-o atmosferă de "splendoare misterioasa"

18. Cu toate acestea, circumstanţele Ferdinand l-au forţat sa apeleze la Wallenstein pentru a se intoarce pe câmpul de lupta din nou. Succesele lui Gustavus Adolphus peste generalul Tilly în Bătălia de la Breitenfeld şi pe Lech (1632), in care Tilly a fost uics, iar avansarea catre München şi ocuparea Boemiei, a cerut acţiune. În primăvara anului 1632 Wallenstein a ridicat o armată proaspătă si a intrat din nou in lupta. • El a invins armata saxona din Boemia şi apoi avansat spre Gustavus Adolphus. În noiembrie a venit marea bătălie de la Lützen, în care Wallenstein a fost forţat să se retragă, dar în mijlocul luptei, Gustav Adolf a fost ucis. Wallenstein, apoi s-a retras iarna în Boemia.

19. Nerăbdător să-si facă puterea simtita, el a reluat ultima sa ofensiva împotriva suedezilor şi saxonilor, câştigând ultima sa victorie la Steinau în octombrie. El a reluat apoi negocierile. • La data de 1.24.1634 împăratul a semnat un brevet secret (deschis doar unor ofiţeri ai lui Wallenstein) pentru scoaterea sa de la comanda. Pierzand sprijinul armatelor sale, Wallenstein a realizat acum pericolul in care se afla, şi pe 23 februarie, a plecat de la Pilsen la Eger (Cheb), în speranţa de a întâlni suedezii. • El a fost asasinat de Walter Devereux, in curtea primarului, prins neinarmat.Wallenstein a fost înmormântat la Jitschin (Jičín).