Figuri de chimisti romani si straini si contributia lor la dezvoltarea chimiei

1. Figuri de chimisti romani si straini si contributia lor la dezvoltarea chimiei NUME: Francisc Andreea-Carla CLASA: a VII-a A PROFESOR INDRUMATOR: Ionescu Antoaneta Liceul Teoretic Radu Popescu Popesti-Leordeni

2. Chimisti romani • Nicolae Teclu (1839-1918)  • Lazăr Edeleanu (1861-1941) • Costin D. Neniţescu (1902-1970)

3. Nicolae Teclu Afost un chimist român, care a dat numele tipului de arzător (bec), in 1890 obține brevet pentru realizarea invenției sale, arzătorul cu mecanism de reglare a raportului dintre aer și gaz. "Becul" său produce o flacără mai fierbinte decât Becul Bunsen și deci este superior acestuia. Folosirea acestui tip de arzător este răspândită în România, dar și în întreaga lume. Domeniile care au fost studiate de el includ: • Studii de rezistență a hârtiei și a fibrelor lemnoase • Pigmenți minerali • Uleiuri utilizate în pictură • Combustia gazelor Tot lui îi aparțin o serie de aparate de laborator păstrate în prezent la Universitatea din București. Cele mai importante sunt aparatul pentru detectarea metanului și un altul pentru prepararea ozonului.A analizat chimia unui meteorit găsit în 1870 la Goalpara, India.

4. Nicolae Teclu rămâne unul dintre primii chimiști români care s-au făcut cunoscuți și sunt recunoscuți la nivel internațional. În plus, o mare parte din școlile sau liceele cu profil de chimie din România poartă numele acestuia “Arzator,, Nicolae Teclu

5. Lazar Edeleanu Un alt chimist român, s-a remarcat prin  cercetări în domeniul chimiei petrolului. Cunoscută şi aplicată şi astăzi în multe state, metoda de purificare a petrolului lampant cu dioxid de sulf poartă numele său.

6. În anul 1887 obține titlul de doctor în chimie cu cercetarea „Asupra unor derivați ai acizilor fenilmetacrilici și fenilizobutirici”, în cadrul căreia descoperă fenilizopropilamina, cunoscută în medicină sub numele de „benzedrină”, cu o importantă acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos. Efectul farmacologic psihostimulant al amfetaminei a fost descoperit mai târziu în anii 1920. Anul 1908 este acela în care concepe cea mai însemnată dintre invențiile lui, cunoscutul „procedeu Edeleanu”, constând în rafinarea produselor petrolifere cu bioxid de sulf lichid ca dizolvant selectiv, care asigura extragerea selectivă a hidrocarburilor aromatice (benzen, toluen, xilen etc.). Începând din 1910 se stabilește în Germania,se infiinteaza o firma care, în onoarea inventatorului român, a primit numele de „Edeleanu Gesellschaft” și care funcționează și astăzi în Frankfurt. Această firmă a înregistrat în 1932 marca „Edeleanu” (reînnoită până în zilele noastre) - marcă pentru grupele de produse: hidrocarburi, carburanți pentru motoare, uleiuri pentru transformator, uleiuri pentru întrerupătoare și turbine, ulei alb, instalații și elemente de instalații pentru îmbunătățirea hidrocarburilor

7. Constantin D. Nenitescu Încă de la începutul anilor 1930 în cadrul cercetărilor sistematice privind reacţii ale hidrocarburilor catalizate de clorura de aluminiu sunt obţinute în grupul de cercetare al profesorului Neniţescu rezultate de primă importanţă pentru înţelegerea mecanismului reacţiilor prin intermediari carbocationici.

8. Din această perioadă datează alte observaţii fundamentale privind reacţia cicloalchenelor cu cloruri acide catalizată de clorura de aluminiu, în ciclohexan ca solvent (cunoscuta astăzi în literatură ca “reacţia Neniţescu de acilare reductivă“) sau transferul de hidrogen “într-o formă foarte activă“Numeroşi compuşi organici şi reacţii îi poartă numele. Se poate spune că “hidrocarbura Neniţescu“, prima anulenă (CH)10, a propulsat chimia anulenelor. A fost pionierul aplicării metodelor fizice în chimia organică în România.

9. Chimisti straini • Mendeleev (1834-1907) • Robert Boyle (1627-1691)

10. Mendeleev A fost un chimist rus, recunoscut a fi unul din cei doi chimiști ce au creat independent unul de altul prima varianta a tabelului periodic al elementelor. Tabloul lui Mendeleev era o reprezentare mai completă a relației complexe dintre elementele chimice, și, pe de altă parte, cu ajutorul acelui tabel, Mendeleev a fost capabil să prezică atât existența altor elemente (pe care le-a numit eka-elemente) nici măcar bănuite a exista pe vremea sa, precum și a proprietăților generale ale lor. Aproape toate previziunile sale au fost confirmate în proporții covărșitor de apropiate de 100% de descoperirile ulterioare din chimie.

11. Pe 6 martie 1869, Mendeleev a prezentat Societății Ruse de Chimie o lucrare denumită Dependența între proprietățile masei atomice a elementelor, care propunea folosirea masei și a valenței pentru a descrie elementele.

12. Robert Boyle Ahotărât să se dedice cercetărilor științifice, alăturându-se unui grup de oameni cu aceleași aspirații și idealuri numit "Colegiul Invizibil“. În anul 1654, Boyle s-a mutat în Oxford pentru că acolo se țineau cele mai multe ședințe de la Colegiu, acolo l-a cunoscut pe Robert Hooke care era student la Oxford. Boyle află de experimental lui Otto von Guericke (Germania) și cu ajutorul lui Hooke (care era un mecanic ingenios), construiește un model îmbunătățit al pompei de aer și se apucă de măsurare a aerului. El a sugerat că greutatea corpurilor se modifică în funcție de portanța atmosferei – comparând straturile inferioare ale atmosferei cu arcuri mici care sunt comprimate de greutatea straturilor de aer de deasupra lor.

13. În anul 1660 Boyle își publică descoperirile despre proprietățiile aerului sub titlul "Noi experimente fizico-mecanice privind arcul aerului și efectele sale". Boyle a emis pentru prima dată o lege numită "Legea lui Boyle" conform căreia volumul unui gaz variază invers proporțional cu presiunea, la o temperatură constantă: pv=Rt unde: • p= presiunea; • v= volumul; • t= temperatura; • R= constantă ce depinde de natura gazului. El a făcut distincția între amestecuri și compuși, și a subliniat că un compus poate să aibă proprietăți foarte diferite de cele ale constituenților săi. El a folosit pentru prima dată cuvântul "analiză" și a avut o influență puternică în dezvoltarea acestei științe de la originile sale alchimice.

14. Bibliografie • Wikipedia.com • Esenta Vietii.com • Scientia.com