Stabilirea şi formularea obiectivelor operaţionale

1. Stabilirea şi formularea obiectivelor operaţionale Taxonomia Bloom

2. Operaţionalizarea obiectivelor La nivelul practicii şcolare este necesară cunoaşterea modului în care se poate ajunge la obiectivele operaţionale, adică la obiective ce exprimă comportamente observabile şi măsurabile. Considerând că obiectivele trebuie să descrie ceea ce ne aşteptăm să apară (să se formeze) la elevi ca rezultat al procesului instructiv‑educativ, definirea lor operaţională trebuie să cuprindă: • identificarea(denumirea) comportamentului observabil, • descrierea condiţiilorîn care trebuie să se manifeste comportamentul respectiv, • criteriile unei performanţe acceptabile. Întrucât operaţia practică de definire este destul de dificilă – categoriile comportamentale reprezentând un plan abstract, au fost elaborate variate instrumente care îi pot facilita profesorului procesul de operaţionalizare. În tabelul de mai jos se dau verbele care denumesc comportamentele cele mai tipice pentru fiecare categorie taxonomică (după taxonomia lui Bloom),precum şi clase exemplificative de conţinuturi cu care operează la unele discipline.

3. Verbele categoriilor taxonomice (B. Bloom)

10. 2. Diferenţierea obiectivelor operaţionale Obiectivele operaţionale pot fi diferenţiate după tipul de comportament solicitat de sarcina de lucru necesară pentru a-l pune în evidenţă. Să presupunem că după studierea subcapitolului „Legea lui Ohm pentru o porţiune de circuit” (Fizică, clasa a VIII-a), solicitând unor profesori să ne redacteze proba (testul) prin care să putem pune în evidenţă atingerea obiectivului propus am obţine următoarele formulări de itemi:

11. Comparând sarcinile de lucru (ce anume i se cere elevului) constatăm următoarele: Itemul (a) solicită recunoaşterea unei relaţii învăţate anterior; este evident că nu avem de‑a face cu rezolvarea unei probleme, ci cu regăsirea unei informaţii memorate; Itemul (b) presupune traducerea informaţiei dintr‑un limbaj (simbolic) în altul (propoziţional); realizarea ei ar însemna că elevul cunoaşte simbolurile folosite şi înţelege relaţiile dintre ele; Itemul (c) îi cere elevului să identifice o relaţie şi să rezolve un exerciţiu; prin urmare, estevorba de o aplicare; Itemul (d) nu mai oferă indicaţii directe pentru rezolvare; afirmaţia „fără a efectua nici o modificare” trebuie tradusă în „menţinând rezistenţa constantă”, iar relaţia dintre tensiune şi rezistenţă trebuie corelată cu expresia cantităţii de căldură degajată de un conductor parcurs de un curent electric. Este vorba deci, de mai mult decât de o aplicare, şi anume, de o rezolvare de probleme. Înseamnă că la unul şi acelaşi segment de conţinut (Legea lui Ohm pentru o porţiune de circuit - Fizică, clasa a VIII-a) pot fi formulate ca rezultate aşteptate ale instruirii, deci ca obiective, COMPORTAMENTE DIFERITE: recunoaşterea unor informaţii – (însuşire de cunoştinţe), înţelegerea unor elemente specifice, aplicarea unor cunoştinţe, rezolvarea unor probleme.

12. 3. Exemple de obiective operaţionale Disciplina: Economie Clasa: a XI-a Tema: Şomajul I. Obiective O1. – să enumere agenţii economici implicaţi pe piaţa muncii pe baza unui text dat prin sublinierea termenilor ce corespund cererii şi ofertei de muncă; O2. – să completeze un grafic al cererii şi ofertei de muncă prin plasarea cuvântului şomaj în zona corespunzătoare acestei situaţii; O3. – să identifice, prin încercuire, dintr-o listă de termeni (are 18 ani, nu munceşte, este apt de muncă, este student, are 15 ani, nu este disponibil, caută un loc de muncă, nu caută un loc de muncă, nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii de venituri etc.) pe cei care cumulativ definesc şomajul, conform reglementărilor B.I.M.; O4. – să formuleze un enunţ care să pună în evidenţă o relaţie cauzală utilizând doi termeni, la alegere, dintre cei daţi (criză economică, şomaj, activităţi sezoniere etc.); O5. – să ierarhizeze măsurile antişomaj în funcţie de eficienţă, numerotându-le de la 1 la n, dintr-o multitudine de situaţii ce i se prezintă; O6. – să construiască un exemplu, cu valori numerice, prin care să ilustreze relaţia dintre ocupare şi şomaj. II. Itemi de control I1. – Se dă textul „...”. Subliniază cu o linie termenii ce corespund cererii de muncă şi cu două linii pe cei ce corespund ofertei de muncă. I2. – Se dă graficul „...”. Plasează cuvântul şomaj în zona corespunzătoare pe grafic. I3. – Încercuieşte din lista de termeni alăturată pe cei care cumulativ definesc şomerul conform reglementărilor B.I.M.: are 18 ani, nu munceşte, este apt de muncă, este student, are 15 ani, nu este disponibil, caută un loc de muncă, nu caută un loc de muncă, nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii de venituri. I4. – Formulează un enunţ care să pună în evidenţă o relaţie cauzală, utilizând doi dintre cei trei termeni daţi: şomaj, criză economică, activităţi sezoniere. I5. – Ierarhizează în funcţie de eficienţă măsurile antişomaj, numerotându-le de la 1 la n, desprinse din următoarele situaţii: plata akutorului de şomaj, investitori străini în Valea Jiului, deschiderea parcului de soft de la Galaţi, recalificarea persoanelor de la secţia Oxigen de la Mittal Steel, cursuri de reconversie profesională la Social Trade, indexarea salariilor profesorilor, plata salariilor în avans la S.C. Dodo, privatizarea BCR. I6. – Construieşte un exemplu simplu, cu valori numerice, în care să pui în evidenţă relaţia dintre „ocupare” şi „şomaj”.

13. Disciplina: Matematică Clasa: a VIII-a Tema: Poziţiile relative a două drepte în spaţiu I. Obiective O1. – să identifice două drepte concurente pe reprezentări grafice ale prismei şi piramidei, prin marcare; O2. – să identifice două drepte paralele pe reprezentarea grafică a unei prisme, prin marcare; O3. – să identifice două drepte necoplanare pe reprezentarea grafică a unui cub, prin marcare; O4. – să aleagă dintr-o mulţime de drepte dată perechi de drepte paralele, prin marcare; O5. – să aleagă dintr-o mulţime de drepte dată perechi de drepte necoplanare, prin marcare. II. Itemi de control I1. – Marchează prin X muchiile concurente cu muchia dată. I2. – Marchează pe rând, prin X, toate celelalte vârfuri care împreună cu unul dintre cele două date, determină o dreaptă concurentă cu dreapta suport a muchiei determinate de cele două vârfuri date. I3. – Marchează muchiile paralele cu muchia dată. I4. – Marchează muchiile necoplanare cu muchia dată. I5. – Alege perechile de drepte paralele, eliminându-le pe celelalte prin marcare. I6. – Marchează două trenuri care pot circula simultan fără a produce accidente prin ciocnire.

14. Disciplina: Biologie Clasa: a V-a Tema: Tulpina Profesori: Dana Crăciun, Marius Ivanov I. Obiective O1. – Fiind date ilustraţiile unor plante, elevul să identifice cel puţin 4 elemente (muguri foliari, nod, întrenod, tulpina volubilă, tulpina agăţătoare, tulpina dreaptă etc.) ale tulpinii, marcând grafic aceste elemente pe ilustraţii. O2. – Elevul să distingă toate tipurile de tulpini (aeriene, subterane, acvatice), poziţionând elementele pe ilustraţiile prezentate. O3. – Fiind dată ilustraţia secţiunii longitudinale, transversale a tulpinii, elevii să marcheze grafic şi să dea denumirea părţilor constitutive (scoarţă, epidermă, vase lemnoase, vase liberiene) a structurii interne a tulpinii

15. II. Itemi de control I1. – Alegeţi din coloana B cel puţin 4 elemente constitutive caracteristice tulpinii şi scrieţi-le în locul cifrelor din ilustraţiile de la punctul A. I2. – În prima coloană sunt fotografii cu diferite plante, iar în coloana a doua sunt enumerate tipuri de tulpini. Scrieţi în faţa cifrelor din a doua coloană litera corespunzătoare din prima coloană.

16. I3. – Înlocuiţi semnele de întrebare din ilustraţia reprezentând o secţiune longitudinală/ transversală prin tulpina (A) cu părţile constitutive din următoarea coloană (B).