Înv. Moisă Monica Şc. cu cls. I-VIII Luna Structura Luncani

1. Legenda felinarelor din bostan Înv. Moisă Monica Şc. cu cls. I-VIII Luna Structura Luncani

2. „Sărbătoarea“ de Halloween îşi are originile în vremuri îndepărtate. Atunci, două anotimpuri erau văzute ca importante, vara şi iarna. Anul Nou începea cu prima zi de iarnă, la o dată care, după calendarul modern, cade la 1 noiembrie. Mai important era însă ajunul noului an, când avea loc festivalul sfâşitului verii. În secolul 19, se pare, a fost fabricată o zeitate numită Samhain, care personifică sfârşitul verii, fiind văzută ca „stăpân al întunericului“. Puterea acesteia creşte pe măsură ce ziua se scurtează şi noaptea e mai lungă, fiindcă ea nu poate umbla pe Pământ decât după lăsarea întunericului.

3. În popor se credea că în ajunul anului nou, pe 31 octombrie, graniţa ce desparte lumea morţilor de cea a viilor devine extrem de permeabilă. Din aceasta cauză, momentul era foarte prielnic pentru ca spiritele celor morţi în cursul anului să revină în lumea pământească,bântuind în căutarea unor trupuri pe care să pună stăpânirepentru a scăpa din tărâmul morţilor.

4. Pragul dintre cele două lumi, este păzitde creaturi fioroase ale tenebrelor, reprezentate ca demoni ori ca vrăjitoare, ceea ce explică popularitateaunor costume şi deghizaţiimacabre de asemenea natură. Dacă nu reuşeau să captureze un om, spiritele întunericului se mulţumeau adesea şi cu un animal,în special o pisică neagră, aceasta din urmă fiind şi astăzi un simbol al Halloweenului. Exista în vechime, în preajma zilei de Halloween, obiceiul de a strânge lemne pentru aprinderea unor ruguri sacre, de obicei pe vârfurile dealurilor,pentru comemorarea sufletelor celor morţi.În acea seară, oamenii se adunau cu mic, cu mare în jurul rugurilor sfinte pentru a veghea şi pentru a invoca zeii luminii să călăuzească sufletele morţilor din familie în tărâmul de dincolo.

5. După terminarea ceremoniei, oamenii luau cărbuni din focul sacru pentru a-şi lumina drumul spre casă, dar şi pentru a aprinde un nou foc în vatră. Acest tăciune era, de regulă, cărat într-un nap scobit pe dinăuntru,înlocuit mult mai târziu de dovleac. Pentru a se proteja deinfluenţele spiritelor rătăcitoare, cei vechi se îmbrăcau în costume înfricoşătoare şi ciopleau mutre cu rânjetehidoase pe napul-felinarul în care purtau tăciunele. Ei se deplasau în procesiuni foarte gălăgioase,rupând şi trântind de pământ tot ce întâlneau în cale, tot ca metodă de a pune pe fugă spiritele. 

6. Tradiţia rugului sfânt s-a păstrat în Irlanda, Scoţia şi Tara Galilor. Lemnul pentru focul din noapteade Halloween se adună din timp şi în unele regiuni există obiceiul de a arde şi un anume tip de muşchi de pădure. Spre deosebirede ce se petrece în America, în Europa spiritele morţilor continuăsă reprezinte o parte însemnată a tradiţiei de Halloween. Dacă pe vremuri, oamenii vegheau toată noaptea cu o torţă aprinsă pe prispa casei, acum ei se mulţumesc să aprindalumânări pentru sufletele celor decedaţi. În această noapte, oamenii poartă felurite talismane pentru a se proteja de duhurile rele. Tot pentru alungarea duhurilor întunericului se trag clopotele şi se bate în lemn (deloc întâmplător, în tradiţia noastră populară s-a păstrat această vorbă). În acelaşi scop, înainte de apusul soarelui, se obişnuieşte să se înconjoare casa de trei ori, mergând cu spatele. În aceste zone se spunecă o persoana născută de Halloween poate vorbi cu duhurile.

7. Poveste de Halloween: Legenda unui dovleac Cele mai populare mituri de Halloween sunt,în mod sigur, cele legate de felinare sculptate în dovleci, numite de americani “Jack-o-lantern”. Aceste felinare erau făcute la început din napi, pentru ca apoi să se folosească dovlecii. Acest mit izvorăşte dintr-o veche legendă irlandeza, care spune că a fost odata un fermier bătrân şi avar numit Jack Zgârcitul. Acesta era zgârcit, cartofor şi avea un caracter foarte urât.Se spune că el a păcălit diavolul să se caţere într-un copac şi apoi l-a prins acolo sculptând o cruce pe trunchiul copacului. Diavolul, înfuriat, pentru a se răzbuna l-a blestemat pe bătrânul Jack să cutreiere pentru totdeauna pământul, fără să poată intra vreodată în iad sau în rai.Singurul lucru pe care i l-a îngăduit diavolul a fost să poarte cu el un felinar sculptat într-un dovleac care să îi lumnineze calea.

8. Creştinism versus „păgânism“ În urmă cu mai bine de 1200 de ani, în încercarea de a eradica sărbătorile „păgâne“ şi a-icreştina pe bretoni, irlandezi şi englezi, papa Grigore al IV-leaa decretat în anul 835 ziua de 1 noiembrie ca sărbătoare religioasă,închinată martirilor credinţei – Ziua tuturor sfinţilor. În 1006,Papa Ioan al XVIII-lea a decretat Ziua de 2 noiembrie Ziua morţilor. Tradiţia păgână, însă, era atît de înrădăcinată în conştiinţa oamenilor, încât a fost nevoie de un compromis: o sărbătoare creştină, grefată pe vechiul cult al strămoşilor. În Marea Britanie, sărbătoarea s-a numit All Saints Day sau All Hallows Day, iar seara dinaintea ei, ajunul, All Hallows' Evening. În timp, prin prescurtare, a devenit Hallows'E'en şi de aici Halloween.

9. Obiceiul de a oferi bucate celor care bat la uşă este o reminiscenţă a ritualurilor ancestrale,legat de pomana pentru sufletele morţilor, adoptată şi decreştinism. Astfel, este atestat din secolul al IX-lea obiceiul ca,în această perioadă a anului, sărmanii şi cerşetorii să bată la uşile creştinilor pentru a cere pomană, care consta în special dintr-un fel de „prăjiturele pentru suflet“, bucăţi de pâine cu afine. Cu cât mai multe prăjiturele primea cerşetorul, cu atât mai multe rugăciuni se angaja să rostească pentru sufletele rudelor decedate ale stăpânului casei. Chiar rostite de un intermediar, rugăciunile aveau menirea de a ajuta sufletele să găsească mai repede drumul spre rai. A refuza să dai de pomană pentru morţi era considerat un adevărat sacrilegiu, iar cel care îl comitea se expunea „răzbunării“ cerşetorului nemulţumit.

10. În spaţiul carpatic În fiecare an, pe 1 noiembrie sau în cea mai apropiată duminică de această dată, creştinii din România îşi celebrează morţii, dând copiilor dulciuri şi aducând ofrande şi pomană celor „duşi pe cealaltă lume“. Când se închină paharul, se spune „Dumnezeu să-i ierte!“, nu „Sănătate!“, nici „Noroc!“. Bătrânii de la ţară spun „Să trăiţi cu toţii, să-i pomeniţi pe cei plecaţi dintre noi, şi poate o să mă pomeniţi şi pe mine, dacă nă-ţi uita!“...  Biserica ortodoxă prin reprezentanţii săi se arată împotriva amplorii pe care o ia această sărbătoare, de împrumut, în ţara noastră, considerând-o nocivă datorită conotaţiilor negative de ordin psihic, emoţional, educaţional şi comportamentalpe care le-ar aduce asupra copiilor antrenarea lor în participarea activă la manifestările specifice Hallo-ween-ului.

11. Diverse modele de sculpturi în bostan

16. Etapele realizării unui felinar

17. Modele pentru sculptat bostani

19. Bibliografie: www.calificativ.ro www.descopera.ro www.ziare.com imagini net