actele de cunoaştere

1. Gesturile mentale sau actele de cunoaştere

2. Reflecţia Înţelegerea Memorarea Imaginaţia Atenţia creatoare Gesturile mentale sau actele de cunoaştere Cinci gesturi mentale sau acte de cunoaştere sunt explicitate de Gestiunea Mentală:

3. Gesturile mentale Gestiunea Mentalădescrieoperaţiile mentalenecesare pentru a efectua aceste acte; altfel spus, ea descrie cu preciziecum acestea se realizează. “Pentru a netezi o scândură, pentru a pune o ţiglă, pentru a ţine un arcuş, există mai multe feluri de «cum»,care trebuie învăţate. (A. de La Garanderie, Critique de la raison pédagogique, p. 82) Aceasta este valabil şi pentru actele de cunoaştere: este posibil să descriem cum se efectuează.

4. Gesturile mentale Acest “cum”este aproape întotdeauna lăsat la o parte în definiţiile din dicţionare şi în practica pedagogică. Gestiunea Mentală oferă termenii pentru a-l descrie.

5. Toate imperativele folosite de obicei la ore, precum “fiţi atenţi”, “gândiţi-vă”, “imaginaţi-vă altă soluţie”, “memoraţi”, “încercaţi să înţelegeţi” etc., pot fi completate prinpropuneri mult mai concrete asupra activităţii mentale de efectuat. Gesturile mentale Dacă aceste acte de cunoaştere sunt descriptibile, pedagogul poate să le spună elevilor despre ele, poate să-i informezedespre ce trebuie să facă pentru a le realiza. Una din contribuţiileGestiunii Mentale se situează la acest nivelpentru că, în aceste domenii, ignoranţa pedagogică se întâlneşte frecvent la cei care învaţă.

6. Gesturile mentale Toate aceste gesturi mentale sau acte de cunoaştereau în centru evocarea (în cele două sensuri ale termenului, vezi documentul privitor laevocare). Din acest motiv, producţiile acestui proiect Co-nai-sens ilustrează evocarea, pusă întotdeauna în aplicare în cadrul unuia sau al mai multor gesturi mentale. SĂ LE DESCRIEM PE SCURT:

7. Atenţia “Actul atenţiei este cel care deschide câmpul cunoaşterii, cu condiţia să fie realizat cum trebuie.” (A. de La Garanderie, Critique de la raison pédagogique, p.132) Ce înseamnă aceasta ? X+Y=Z Că unele persoane citesc, ascultă, văd, ating, ... dar nu păstrează în minte, sub formă de evocări, nici o urmădin lucrurile percepute! Că unii elevi, la clasă, aud spusele cadrului didactic, văd tabla sau citesc regula dată, dar nu le evocă!

8. Atenţia Efectuarea unui act al atenţieiconstă în a hotărîînainte depercepţie să se evoce ceea ce se va percepe, apoi să se evoce acest obiect de percepţie prin evocări vizuale, auditive, verbale sau tactile. Această activitate, pentru a fi bine făcută, necesită adesea numeroase du-te-vino între obiectul percepţiei şi obiectul mental astfel constituit încetul cu încetul; acesta este “timpul de evocare” (vezi documentul privitor la evocare).

9. Atenţia Concret! De spus celor care învaţă: Priviţi acest obiect, această imagine, acest text, această schemă, ...care este pe tablăsau în cartea voastră,... ...ascultaţi ce vă voi zice sau ce vă voi pune să ascultaţi,... cu proiectul de a vă face, în minte, una sau mai multe imagini, de a vă spune prin cuvinte sau prin fraze ce vedeţi, auziţi, atingeţi, simţiţi, ...

10. ... Să descoperim mai departe celelalte gesturi mentale ... Atenţia Dacă actul atenţiei deschide câmpul cunoaşterii, “activitatea de a fi atent nu evocă lucrul perceput doar pentru a-l evoca. Ea îl evocăîn vederea a ...cevaşi acest «în vederea» procură evocării sau evocărilor acestui lucru un sens determinat.”(A. de La Garanderie, Critique de la raison pédagogique, p.166)

11. Memorarea A efectua unact de memorareînseamnă a efectua gestul atenţiei aşa cum a fost descris în diapozitivele precedente, la care se adaugăproiectul de a plasa lucrurile perceputeîntr-un imaginar de viitor: aceste evocări trebuie să poată fi regăsite în viitor; este deci imperativ să se anticipezementalîn momentul memorăriialte locuri şi alte momente în care aceste evocări ar putea fi utile.

12. Memorarea Exemplu simplu: elevul învaţă o lecţieşi o transpune mental în viitor,imaginându-şi că o va reda două zile mai târziu într-un anumit context, ... Cântăreaţa care îşi repetă melodiile anticipează momentul când va fi pe scenă.

13. Memorarea “Amintirile noastre au sensul şi posibilităţile de sens pe care noi li le-am dat în momentul achiziţionării lor.”(A. de La Garanderie, Critique de la raison pédagogique, p. 245-6). Altfel spus, dacă reuşesc să înţeleg procedura pentru rezolvarea unei probleme dificile, dacă memorez această procedură ca atare şidacă o plasez în imaginarul meu de viitor, pentru ca ea să-mi servească şi în alte situaţii similare sau mai puţin apropiate,există toate şansele s-o regăsesc în timp util (vezi mai departe,gestul reflecţiei).

14. Imaginar de viitor Rezumând, ... = Memorare Atenţie +

15. Înţelegerea Diapozitivele precedenteau arătat că subiectul şi-a constituit în conştiinţa sa, datorită unor acte de atenţie şi de memorare, evocări, pe care le putem numi obiecte ale cunoaşterii. Actul înţelegeriieste actul prin care conştiinţa confruntă aceste obiecte ale cunoaşterii, aceste evocări, cu scopul de a le compara şi de a găsi în eleintuiţii privitoare la identitate, la asemănare, la diferenţă, la cauză, la efect, la mijloace, la scop, la parte şi la întreg. El se centrează asupra intuiţiilor de sens, vizândlucrurile în sine, precum şi raporturile care se stabilesc între acestea.

16. Înţelegerea Aceste intuiţii de sens pot să apară, în funcţie de subiect,în spaţiu şi / sau în timp, cu obiectivulaplicării şi / sau explicării, prin asemănare şi / sau prin diferenţă, subiectul fiind în mai mare măsură actor şi / sau martor. Aceste caracteristici ale actului înţelegerii sunt foarte interesante, ... dar ...imposibil de detaliat în cuprinsul acestui document care se doreşte succint !

17. Reflecţia “Gândeşte-te / reflectează”este fără îndoială unul din verbele cel mai des folosite în context pedagogic!Dar ce se înţelege prin asta? Ce trebuie să facă cel care învaţă pentru a realiza acest gest sau act? Să ne-o imaginăm pe Alice: Ea trebuie să scrie o frază prin care să descrie culoarea acestor tenişi.

18. Reflecţia Dacă ştie regulile gramaticateşi gândeşte cum trebuie, ea ar putea proceda astfel: “Aceşti tenişi sunt ... ? Ce îmi lipseşte este un adjectiv care să arate o culoare! Şi, în plus, cred că mi-ar trebui un adjectiv compus!” “Care era regula?” “Voi scrie deci că aceşti tenişi sunt verde brotăcel cu o linie albastru deschis.” “Ah, da, îmi amintesc!” “Mi se pare un pic ciudat să scriu aşa, dar sunt sigură că este ce trebuie!” “Adjectivele se acordă în gen şi în număr cu substantivul pe care îl determină. Iar pentru adjectivele care arată culori, cu excepţia unora, regula e aceeaşi!” “Doar că aş vrea să pun un adjectiv compus! Şi, legat de asta, mi-aduc aminte o regulă care spune că adjectivele compuse care indică o culoare se scriu fără cratimă.”

19. Reflecţia În faţa unei probleme de rezolvat, în faţa unei noţiuni care trebuie înţeleasă, a întreprinde un act de reflecţie va consta în: - evocarea cu grijă a problemei puse, a întrebării, a noţiunii care trebuie înţeleasă... - revenirea mentală la toate achiziţiile memorate anterior şi înţelese şi realizarea unei trieri în rândul tuturor acestor obiecte ale cunoaşterii, în funcţie de întrebarea pusă, de problema de rezolvat sau de înţeles. Prin aceasta se dă uneia sau mai multora din aceste evocări putere de lege. - aplicarea acestei legi (sau acestor legi) la problema iniţială.

20. Reflecţia Acest gest este complex şi central: el se bazează pe toate celelalte. Tot el este cel care realizează transferul. Să vedem acum al cincilea gest, care poate să le lămurească pe toate celelalte!

21. Imaginaţia (creatoare) “Imaginaţia creatoare încearcă să atingă o lume (chiar dacă foarte mică) nouă, originală, al cărei autor este subiectul. Ea se confruntă cu necunoscutul. Nu ştie dinainte ce va găsi, şi nici întotdeauna ce caută.”(Ch. Evano, La Gestion Mentale, p.44) Şi aceasta, în două direcţii: În actul imaginaţiei, subiectul are ca proiect să caute să atingă ineditul: fie un inedit dedescoperit(ceva care există, dar este încă neştiut), fie un inedit de inventat (care nu există încă, dar care se poate realiza).

22. Imaginaţia (creatoare) Se deosebeşte net de visare... şi cere o implicare personală. Este prezentă în toate demersurile care îl invită pe cel care învaţă să emită ipoteze, să părăsească punctul de vedere familiar, să adauge, să şteargă, să mărească, să micşoreze, să transforme, să prelungească, ..., să se lase pradă uimirii, să găsească mijloace originale pentru a reţine, să nu reproducă cunoştinţele aşa cum le-a receptat etc..

23. Imaginaţia (creatoare) Incarnează supleţea mentală şi poate, prin aceasta, să lămurească toate celelalte gesturi mentale şi să le facă mai performante. Ea este, de exemplu, foarte utilă în memorare, cu scopul de a anticipa cel mai bine acel imaginar de viitor despre care am vorbit mai înainte.

24. În concluzie: se poate spune...

25. ... că cele 5 gesturi mentale sau acte de cunoaşteresunt în strânsă legătură unele cu altele... Memora- rea Atenţia Înţele- gerea Reflecţia Imaginaţia creatoare ... şi că fiecare are contribuţia sa.

26. Se mai poate spune şi în felul următor: Atenţia Memorarea On peut encore le Reflecţia Înţelegerea Imaginaţia creatoare

27. Şi, pentru a termina, o precizare terminologică: Gesturi mentale Care e diferenţa? Acte de cunoaştere sau Iniţial, A. de La Garanderie, în primele sale lucrări, a vorbit de gesturi mentale. Mai târziu, a început să le numească acte, pentru a desemna aceleaşi gesturi, când sunt realizate de un subiect văzut prin prisma a tot ce îl caracterizează. “Pot să-i arăt cuiva cum poate să facă să-i reuşească ceva, dar îi revine lui să treacă la acţiune şi să reuşească sau să eşueze. Pot să-i arăt cuiva cum poate să facă să înţeleagă, să găsească sensul, dar îi revine lui să treacă la acţiune pentru a înţelege sau nu...”(A. de La Garanderie, Critique de la raison pédagogique, p. 27-28).

28. Gesturile mentale sau actele de cunoaştere O formare mai aprofundatăşi unele lecturi sunt indispensabile pentru a surprinde toată bogăţia acestor concepte şi pentru a le însuşi. Acest document doar le schiţează primele contururi! Vă revine dumneavoastră să completaţi!

29. Realizare: Michèle Giroul, de la Institut International de Gestion Mentale Anne Moinet, Hélène et Pierre-Paul Delvaux, de la Initiative et Formation Belgique. 2007 pentru proiectul european Co-nai-sens Foto: PP. Delvaux Imagini: clipart pe http://office.microsoft.com Prezentare sub formă Microsoft PPt 2003: Hélène Delvaux.