Download
1 / 10
180 likes | 1.01k Views
AGRICULTURA ECOLOGICA SI Biodiversitatea.
E N D
AGRICULTURA ECOLOGICA SI Biodiversitatea Termenul biodiversitate descrie intreaga gama a variabilitatii organismelor vii in cadrul unui complex ecologic. Biodiversitatea cuprinde diversitatea ecosistemului si diversitatea genetica a unei specii din acest ecosistem. Biodiversitatea se imparte in : -Biodiversitatea vegetala -Biodiversitatea animala.
Respectul pentru fiecare organism viu reprezintă un principiu general al agriculturii ecologice, începând cu cel mai mic micro-organism din sol până la cel mai mare copac care creşte deasupra. • Din această cauză, fiecare verigă a lanţului ecologic este concepută în vederea menţinerii, şi,unde e posibil, a creşterii diversităţii plantelor şi animalelor. Îmbunătăţirea biodiversităţii este adesea rezultatul bunelor practici ale agriculturii ecologice, cât şi a respectării Regulamentului UE privind producţia agricolă ecologică.
Când termenul biodiversitate este folosit în agricultura ecologică, acesta nu înseamnă numai creşterea mai multor animale şi plante, dar şi faptul că mai multe din plantele şi animalele dintr-o anumită zonă cresc în mod natural. O importanţă deosebită este acordată conservării speciilor de animale şi soiurilor de plante protejate.LALEAUA PESTRITA
Fermierii care practică agricultura ecologică adoptă de asemenea, alte practici care poate că nu se regăsesc în nici un regulament, dar careajută la menţinerea echilibrului natural şi a biodiversităţii şi în jurul fermelor ecologice. Acestea includ:-Plantarea de garduri vii şi copaci-Păstrarea pajiştilor vechi-Întreţinerea cursurilor naturale de apă-Protejarea copacilor şi a vegetaţiei native
Beneficii În agricultura ecologică, multe practici de creştere a productivităţii au şi un efect natural secundar de îmbunătăţire a vieţii plantelor şi animalelor, sau de menţinere a biodiversităţii naturale. De exemplu: • Folosirea gunoiului de grajd creşte concentraţia de microorganisme, râme, păianjeni şi gândaci din pământ • Folosirea rotaţiei multi-anuale a culturilor şi a soiurilor corespunzătoare de plante care pot concura cu buruienile şi sunt rezistente la dăunători şi boli, întărirea rezistenţei plantelor dorite şi defavorizarea celor nedorite. • Prin rotaţiile multi-anualese cultivă varietăţi mai mari de culturi primare, leguminoase şi plante furajere. • Cultivarea, cu prioritate, a varietăţilor de soiuri indigene de plante şi specii de animale menţine diversitatea naturală a zonelor de cultură • Introducerea duşmanilor naturali ai buruienilor şi dăunătorilor, în locul folosirii pesticidelor, ajută la creşterea duratei de viaţă a animalelor
Regulamentul pentru agricultura ecologică interzice folosirea organismelor modificate genetic în producţia vegetală sau animală. Aceasta ajută la menţinerea populaţiilor de specii indigene de plante şi animale şi permite folosirea mai multor varietăţi de plante şi animale în agricultura ecologică.
Emisii Anumite studii au demonstrat că agricultura ecologică produce mai puţine emisii de bioxid de carbon şi astfel poate avea un rol în reducerea încălzirii globale. Printre factorii care ar putea contribui la aceasta se numără: • Consum redus de energie prin reciclarea deşeurilor şi a produselor secundare, în locul folosirii îngrăşămintelor sintetice produse prin procese intensive din punct de vedere energetic. • Conservarea vegetaţiei indigene şi a vegetaţiei în general • Reţinerea carbonului în materia organică a solului, deoarece agricultura ecologică încearcă să mărească conţinutul de humus al solului
Institutul de Cercetări pentru Agricultura Ecologică (FIBL)arată că emisiile de gaze cu efect de seră din sistemele agricole ecologice sunt mai scăzute cu 32% la hectar faţă de sistemele de fertilizare minerală şi sunt cu 35-37% mai mici decât în cele convenţionale pe bază de gunoi de grajd. Conform studiului citat, acest lucru se datorează faptului că agricultura ecologică returnează solului, în medie cu 12-15% mai mult bioxid de carbon decât sistemele de fertilizare minerală, prin creşterea fertilităţii solului şi a conţinutului de humus.
