Zile de vizită

1. Zile de vizită Broşură Informativă

2. Directorii Proiectului Kris Lockyear Kris este profesor în arheologie la Institutul de Arheologie al University College of London. Este specialist în arheologia Imperiului Roman târziu, numismatică romană şi tehnici şi metode de cercetări arheologice de teren. În cadrul proiectului de la Noviodunum este responsabil de cercetarea geofizică şi periegeză, respectiv de documentaţia fotografică. Adrian Popescu Adrian a lucrat la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucureşti, iar în momentul de faţă este angajat la Fitzwilliam Museum de la Universitatea din Cambridge. În timpul studiilor universitare a participat la săpăturile arheologice de la Noviodunum, iar în cadrul tezei de doctorat a analizat întru-un context regional monetele de pe acest sit . În cadrul proiectului este responsabil de studierea monetelor descoperite şi oferă expertiză de specialist asupra artefactelor şi a sitului. Tim Sly Tim lucrează la Departamentul de Arheologie a Universităţii din Southampton şi este specialist în arheologie medievală, geodezie şi IT. În cadrul proiectului este responsabil de cercetarea topografică a arealului şi cu supervizarea digitalizării datelor arheologice.

3. Geofizica Survolarea Survolarea (topografică şi detaliată) la Noviodunum a început în prima campanie (2000) cu o echipă foarte mică, cei trei directori şi doi studenţi (un student de la Southampton şi un student de la UCL) şi s-a folosit o staţie totală Leica. Survolarea zonei a fost continuată în campaniile următoare cu multiple staţii totale Leica (2002 şi 2003), fiind finalizată în 2004. Datele din staţiile totale sunt descărcate şi procesate cu programul Liscad; procesarea ulterioară efectuându-se în AutoCAD, CorelDRAWşi ArcGIS. Ridicarea topografică formată din peste 37.000 de puncte evidenţiază fascinanta topografie a sitului cu obiective datate din epoca romană până în perioada cea mai recentă (colibe din cărămizi nearse). Survolarea a fost foarte folositoare pentru a revela aspectul strategic al sitului pentru ultimii 2000 de ani, cu elemente militare din epoca romană, bizantină, otomană sau şi mai recentă. În campanii consecutive s-au survolat fortificaţii turceşti, una situată deasupra livezilor de la Noviodunum, alta la marginea aşezării Isaccea pe lângă cea amplasată deasupra fortificaţiei romane de la Noviodunum. În campaniile recente un GPS de mare acurateţe Leica RTK a fost folosit pentru a localiza situl precum şi alte situri în peisaj. Încercăm în măsura posibilităţilor să efectuăm măsurători geofizice înainte de începerea săpăturilor pentru a avea o idee despre cea ce se poate găsi în sol. La Noviodunum am întreprins măsurători de rezistivitate în cursul căreia se transmite un curent electric prin pământ şi se măsură rezistenţa solului, iar pe baza acesteia putem întocmi o hartă care conţine datele colectate. Pe imaginea din dreapta se pot vedea părţi din zidul de fortificaţie, fapt care ne-a permis amplasarea secţiunii exact pe zona unde se afla o intrarea.

5. Noviodunum Archaeological Project 2007 Săpătura Zona 1 este un areal în care s-au identificat urme de preparare a alimentelor şi de depozitare a rezidiurilor alimentare, precum si o largă suprafaţă de stocare incluzând un dolium de mărimea unui om. Deasemenea s-a identificat un segment din zidul de apărare al castrului roman târziu. Zona 2 este o necropolă în care s-au găsit multe schelete din perioada bizantină târzie. Zona 3 este o săpătură întreprinsă la un sit militar datat probabil în sec. 2 aflat la hotarul satelor Teliţa şi Poşta. Într-o primă fază săpătura este curăţată de vegetaţie şi arătură cu târnăcoape, astfel se ajunge la ultimul nivel de ocupare, de acum şapte sute de ani şi anume în perioada bizantină târzie. Aşezarea se datează între aprox. 100-700 d. Hr. şi 1000-1200 d. Hr. Acestea fiind echivalentul perioadei romane şi a celei bizantine târzii. După acesta, suprafaţa este şpăcluită pentru a face vizibile toate gropile, zidurile sau diferitele contexte arheologice. Curăţatul pământului, deşi poate părea ciudat, este o parte importantă a cercetării arheologice. O suprafaţă curată ne arată unde trebuie să săpam, aşa cum se poate observa şi în fotografia din dreapta. Secţiunile arheologice sunt amplasate în funcţie de rezultatele oferite de prospecţiile geofizice prin care s-a investigat solul pentru a identifica zidurile şi celelalte elemente structurale. Când obiectele arheologice (gropi, podele etc.) sunt săpate, acestea sunt înregistrate cu acurateţe prin desenarea şi măsurarea lor cu staţia totală (vezi pe imaginea din dreaptă). Toate contextele arheologice primesc un număr pentru a putea separa şi interpreta materialul recoltat. Zona 3 Între Teliţa şi Poşta s-a deschis o secţiune de 10x10m pentru a analiza legăturile comerciale între Noviodunum şi o aşezare rurală din zonă. Situl a fost identificat anul trecut prin periegeză şi s-a decis verificarea punctului. În cursul cercetărilor s-au recuperat cărămizi cu ştampile militare şi o cantitate mare de amfore de import, fapt care ar sugera o utilitazare militară a sitului.

6. Procesarea materialului arheologic Stadiul ulterior săpăturilor constă în procesarea materialului arheologic prin care obiectele recuperate din săpătură sau din cernut sunt separate pe obiecte de interes special (small finds) şi artefacte obişnuite (bulk finds). Toate piesele sunt curăţate şi conservate înainte de a fi analizate de echipa specialiştilor. Cap de peşte roman din sticlă Mâner decorat din os Greutate de plasă din ceramică Ţiglă de acoperiş cu grafitti Artefacte obişnuite Acest grup reprezintă majoritatea pieselor descoperite pe un sit arheologic sau prin periegeză şi de obicei sunt recuperate în stare fragmentară. Datele furnizate de piesele individuale nu sunt la fel de valorase ca cele furnizate de obiectele de interes special însă reprezintă o sursă analitică importantă. Obiecte de interes special Acest grup reprezintă de fapt piese sau fragmente de artefacte care prezintă caracteristici speciale care au valoare de datare sau pot oferi informaţii suplimentare privind înţelegerea unor aspecte ale sitului respectiv. • Din aceasta categorie fac parte de exemplu: • Materiale de construcţii (ţigle ştampilate) • Obiecte din metal (monete, bijuterii) • Fragmente de sticlă • (piese decorate sau vase) • Ceramică (piese ştampilate sau • cu însemne speciale) • Piatră (elemente arhitecturale) • Obiecte decorate din os, corn şi fildeş • In aceasta categorie se încadrează: • Ceramica • Fragmente de cuptor • Fragmente de silex • Oase de animal • Materiale de construcţie • din ceramică • Cuie de fier • Zgura • Cărămizi nearse • Chirpici • Sticla (fragmentară)

7. The same coin after conservation A copper alloy coin before conservation Conservarea Principalul scop al conservării la Noviodunum constă în stabilizarea şi identificarea preliminară a obiectelor descoperite. Tratarea acestora facilitează pe de o parte obţinerea datelor necesare continuării cercetării precum şi înţelegerea obiectului şi a sitului în sine. Pe lângă curăţatul obiectelor selectate în vederea obţinerii informaţiilor oferite de suprafaţa lor şi pregătirii lor pentru a fi expuse, scopul nostru este acela de a preveni deteriorarea ulterioară a materialului provenit din săpătură. Procesul de conservare al monedelor În momentul descoperirii unei monede de bronz, suprafaţa sa originală nu mai este vizibilă deoarece este acoperită de un strat verde de coroziune. Acest lucru se întâmplă deoarece cuprul reacţionează cu oxigenul şi umezeala, iar rezultatul reacţiei constă dintr-o serie de produşi de coroziune care acoperă suprafaţa obiectului cu un strat gros de oxizi, de obicei de culoare verde deschis. Un conservator îndepărtează acest strat de coroziune pentru a revela suprafaţa originală a monedei în vederea identificării şi datării ei. Acest lucru poate fi făcut în mai multe moduri. Dacă piesele nu pot fi radiografiate, se poate recurge la curăţarea mecanică. Conservatorul foloseşte o daltă şi perii aspre pentru a îndepărta straturile de coroziune. Dacă moneda este prea fragilă pentru a fi supusă unui asemenea tratament, poate fi curăţată chimic pentru a obţine informaţiile dorite, deşi aceasta este o metodă de tratare mult mai dăunătoare. Imediat după curăţare moneda este tratată cu inhibitori de coroziune şi cu substanţe care previn absorbţia oxigenului pentru a preveni deterioarea acesteia. Este foarte important ca după curăţare monedele să fie depozitate în condiţii corespunzătoare pentru a fi protejate. Ele sunt ţinute într-un recipient ermetic care menţine un nivel scăzut de umiditate relativă. În acest mod cantitatea de umezeală cu care cuprul ar putea reacţiona este minimă, iar formarea unor noi produşi de coroziune este prevenită.

8. Desenarea Una dintre responsabilităţile echipei IT este aceea de a digitaliza toate desenele din timpul cercetărilor de teren (vezi imaginea din dreapta). Aceste desene arată zonele săpăturii pe măsura ce sunt cercetate aşa încât fiecare secţiune sau casetă este documentat. Folosim o planşetă digitală pentru a transfera desenele de pe hârtia de calc pe computer. IADB IADB sunt iniţialele de la Baza de Date Arheologică Integrată şi ne permite să stocăm pe computer datele înregistrate pe şantier. În aceasta pot fi stocate diverse tipuri de date, inclusiv desene sau alte fişe de înregistrare. Imaginile din dreapta arată exemple de folosirea a IADB. Pagina web Noviodunum Archaeological Project are propria pagina de web pe siteul University College of London. Pagina conţine multe informaţii privind proiectul, fiind updatată în mod regulat. Imaginea din stânga arată un exemplu din această pagină de web. Adresa paginii fiind http://www.ucl.ac.uk/archaeology/project/noviodunum. Tehnologia informaţiei Imagini digitale Multe dintre imaginile făcute de noi sunt digitale. Fotografiem o mulţime de obiecte de interes special precum luăm şi fotografii pe săpătură, toate fiind ulterior arhivate. Multe sunt introduse în IADB pentru a putea fi accesate ulterior.

9. Analiză de mediu Produsul Botanic – au fost identificate seminţe de grâu, orz, secară, linte, mazăre şi multe alte specii. Acest fapt ne ajută să reconstruim regimul alimentar al acelor vremuri, cum a fost cultivat terenul şi în ce măsură diferă de cea din ziua de azi. Fig. 3 ne arată cereale şi mazăre recuperate dintr-un dolium. Fauna – au fost găsite oase de animale domestice şi sălbatice, incluziv cerb, bovine, mistreţ, câine, pisică, oaie şi o cantitate enormă de oase de peşte. Numărul ridicat şi varietatea tipurilor de peşte şi bovine indică procesarea şi prepararea de alimente pe teritoriul săpăturii. Mistreţii puteau avea o talie foarte mare, vezi colţul de mistreţ din Fig. 4. Oase umane – multe schelete umane au fost recuperate din Zona 2 şi ca celelalte materiale arheologice şi acestea trebuie procesate. După curăţare sunt studiate (Fig. 5) accentul punându-se mai ales pe trei aspecte, stabilirea vârstei (fuziunea oaselor si uzura dinţilor), sexului (diferenţe in zona bazinului si a craniului) şi a malformaţiilor patologice (semne de vindecare şi urmele lăsate de boli). SCOP PROCES PRODUS • Scopul • De a răspunde la unele întrebări cheie: • Cum era regimul alimentar si economia în castru? • Cum era peisajul si mediul înconjurător din jurul sitului? • Procesul • Flotare(Fig. 1) - un proces prin care apa este pompată prin probele de sol luate de pe şantier pentru a se identifica materialul organic. Aceasta pluteşte la suprafaţa şi poate fi colectat, în timp ce materia anorganica se scufundă. • Sortare (Fig. 2+3) - prin acest proces materialul organic este separat pe categorii (seminţe, cărbune şi oase) pentru a putea fi analizat. • Foraj - acesta permite prelevarea de probe de sol prin forarea în adâncime evitându-se săpătura arheologică intruziva. • Magneţi - prin folosirea unui magnet pe deasupra probelor se pot recupera aşchii de fier, iar acesta ajută la identificarea tipurilor de metalurgie ce avea loc în aşezare. 4 5 1 2 3

10. Analiza oaselor animaliere Examinarea detaliată şi identificarea oaselor animaliere ne ajută să înţelegem importanţa pe care unele specii domesticite sau sălbatice au avut-o pentru oamenii care au trăit la Noviodunum. Pe această cale putem stabili care animale au fost consumate ca hrană şi dacă au fost folosite şi pentru alte scopuri, precum tracţiunea, lâna, pielea, laptele sau prepararea pastei de peşte. Analizând spectrul de oase descoperite în diferitele zone vom putea localiza unele măcelării şi bucătării, respectiv vom putea stabili dacă carnea de cea mai bună calitate revenea persoanelor de rang înalt, precum ofiţerii şi familiile lor, în timp ce soldaţii de rând şi localnicii se hrăneau cu resturi din acelaşi animal sau cu alte specii de animale. Picior de pisică domesticită Os de raţă cu fractură vindecată ulterior Părţi din scheletul exterior al unui sturion Bazinul unui iepure. Fapt care arată că resursele sălbatice erau folosite de către localnici la fel ca şi animalele domestice precum bovinele sau oi. Maxilare de porc. Piesa de jos este suficient de mare pentru a proveni de la un mistreţ vânat Analiza Oaselor Umane Mai multe schelete umane au fost recuperate în timpul săpăturilor arheologice. Studierea detaliată a oaselor ne poate arăta ce vârstă aveau oamenii când au decedat şi dacă au beneficiat de hrană îndestulătoare în timpul vieţii, deasemenea se poate stabilii dacă au suferit de boli precum artrită sau tuberculoză, sau dacă au avut fracturi de oase în timpul vieţii. Cercetarea cimitirului prin analizarea orientării mormintelor şi a obiectelor de inventar ne poate oferi informaţii asupra familiilor, structurilor sociale şi a credinţele religioase ale oamenilor care au trăit în evul mediu la Noviodunum.

11. Domestic sau sălbatic? Unul din obiectivele de cercetare ale proiectului arheologic Noviodunum urmăreşte stabilirea modului în care locuitorii acestui sit şi-au procurat hrana de origine animalieră. Se pune problema dacă pe lângă turmele de animale domestice şi-au suplimentat dieta şi prin vânat Putem răspunde la această întrebare prin examinarea atentă şi măsurarea oaselor provenite din cercetarea arheologică. Animalele sălbatice au în general oase de dimensiuni mai mari decât cele domestice. Acesta este rezultatul luptei pentru supravieţuire, deoarece o statură mai mare asigură o şansă în plus faţă de competitori, iar masculii au în general o talie şi mai mare decât femelele. Animalele domestice fiind hrănite şi crescute de omeni, nu participă în lupta pentru hrană şi alegerea partenerului, ceea ce duce la reducerea dimensiunii acestora. Mărimea animalelor se poate stabili prin măsurarea cu şublerul a semnelor distinctive a diferitelor oase. Se încearcă măsurarea oaselor care au dimensiuni similare la exemplarele mature de ambele sexe, apoi se compară spectrul de dimensiuni atât la animalele sălbatice cât şi la cele domestice pentru a atesta prezenţa acestor grupuri. Momentan analizăm oase de suine şi bovine acestea fiind cele mai des atestate pe sit. În imaginile alăturate sunt prezente oase de acelaşi tip dar de dimensiuni diferite. Care dintre ele reprezintă mai degrabă animale sălbatice? Cercetările efectuate până acum atestă prezena animalelor sălbatice, precum mistreţul (Sus scrofa) şi zimbrul (Bos primigenius) în straturile aparţinând epocii medievale. Acestea au fost de asemenea identificate şi în situl de epocă romană de la Teliţa-Amza şi cel preistoric de la Luncăviţa, ambele din judeţul Tulcea. În prezent zimbrul a dispărut ca specie din zonă.

12. Periegeza Noviodunum nu a existat niciodată ca o aşezare izolată ci a fost aprovizionat cu alimente şi produse atât din teritoriu cât şi din alte centre ale Imperiului Roman sau Bizantin. Relaţia dintre sit şi lumea largă este una din obiectivele majore ale acestui proiect. În fiecare primăvară şi toamnă se desfăşoară campanii de periegeza în zona de împrejurimi a Noviodunumului, atât la Isaccea cât şi la Niculiţel, Teliţaşi Parcheş. Periegeza este o metodă de cercetare de teren, care urmăreşte localizarea şi caracterizarea siturilor de interes arheologic pe baza materialului colectat de la suprafaţa, reprezentat cel mai adesea prin fragmente ceramice. Această cercetare trebuie întreprinsă sistematic, pentru a oferi coerenţa în interpretarea informaţiilor. Mersul în cercuri Pentru acest proiect a fost dezvoltat un nou sistem de periegeza care se bazează în principiu pe prelevarea de eşantioane reprezentative. Se stabilete un transect format dintr-o serie de puncte aflate la intervale de 30 de m, iar în jurul fiecărui punct se colectează întreg materialul aflat intr-un cerc cu o suprafaţă de 2m2. După investigarea unui grid de 25 de puncte (5x5) se introduc rezultatele într-un computer de mână dotat cu un program de analiză statistică. Transectele sunt localizate pe teren folosind un GPS de mână iar datele sunt apoi analizate intr-un program Sistem Geografic Informatizat. Fibulă romană târzie Distribuţia obiectelor descoperite la punctul La Pod cercetat de Dr. Baumann Localizarea unui grid cu GPS-ul