890 likes | 1.52k Views
În sec VI î.Hr. cetăţile greceşti din Asia Mică sunt cucerite de armatele persane, conduse de Cirus al II-lea, şi încorporate în vastul Imperiu Persan. RĂZBOAIELE GRECO-PERSANE. Dorinţa de libertate i-a determinat pe grecii ionieni să se alieze şi, sub conducerea Miletului,
E N D
În sec VI î.Hr. cetăţile greceşti din Asia Mică sunt cucerite de armatele persane, conduse de Cirus al II-lea, şi încorporate în vastul Imperiu Persan.
RĂZBOAIELE GRECO-PERSANE Dorinţa de libertate i-a determinat pe grecii ionieni să se alieze şi, sub conducerea Miletului, s-au răsculat, în anul 499 î.Hr., împotriva dominaţiei persane.
RĂZBOAIELE GRECO-PERSANE La solicitarea lor de ajutor au răspuns doar Atena şi Eretria. Sprijinul oferit nu a împiedicat înfrângerea răscoalei de armatele persane, trimise de regele Darius.
RĂZBOAIELE GRECO-PERSANE PROLOG PRIMUL RĂZBOI AL DOILEA RĂZBOI
În anul 492 î.Hr. Darius decide pedepsirea grecilor, pentru intervenţia din Asia Mică. Zeul Eol însă şi-a deschis burduful cu vânturi şi furtuna stârnită a distrus flota persană.
PRIMUL RĂZBOI GRECO-PERSAN În anul 490 i.Hr. o puternică flotă persană (probabil 100000 de soldaţi) s-a îndreptat spre Atena.
PRIMUL RĂZBOIGRECO-PERSAN Atenienii au primit ajutor din partea plateenilor , au reuşit să strângă o armată de 11000 de luptători şi i-au intâmpinat pe perşi la Maraton. Grupaţi in jurul unuia din cei 10 strategi, MILTIADE, atenienii au reuşit să obţină o strălucită victorie, punând armata persană pe fugă.
PRIMUL RĂZBOI GRECO-PERSAN După victorie, un soldat atenian a străbătut, alergând continuu, cei 42,195 km, care despărţeau Maratonul de Atena, pentru a aduce vestea victoriei.
AL DOILEA RĂZBOI GRECO-PERSAN XERXES I Moartea lui Darius I ( 486 î.Hr.) şi problemele cu care s-a confruntat succesorul său, Xerxes,au întârziat replica persană cu un deceniu.
În anul 480 î.Hr., o impresionantă armată persană (circa 1700000 de soldaţi),atacă Grecia atât pe apă, cât şi pe uscat. Înspăimântate de forţa numerică a armatei persane, mai multe polisuri au preferat să se supună. Altele, în frunte cu Sparta şi Atena au decis să reziste.
BĂTĂLIA DE LA TERMOPILE Dorind să înfrunte armata persană de uscat, o armată de 7000 de soldaţi greci, din care doar 300 spartani, pusă sub comanda regelui Spartei, Leonida,i-a aşteptat pe inamici la Termopile.
BĂTĂLIA DE LA TERMOPILE După două zile, în care armata condusă de Leonida a ţinut piept cu succes armatei persane, din cauza trădării grecului Elfiade, armata greacă a fost încercuită.
Leonida a decisretragerea armatei greceşti şi a rămas, împreună cu cei 300 de spartani şi 400 de tebani să înfrunte grosul oştirii persane. Armata greacă s-a jertfit aproape în totalitate, reuşind să întârzie înaintarea infanteriei persane spre Atena. BĂTĂLIA DE LA TERMOPILE
BĂTĂLIA DE LA SALAMINA Între timp, Atena era ameninţată de invazia devastatoare a armatei persane. Populaţia Atenei a fost mutată în insula Salamina, iar Temistocle a pregătit flota ateniană pentru marea bătălie.
BĂTĂLIA DE LA SALAMINA Bun strateg, Temistocle a atras flota persană într-o zonă de strâmtoare şi, în bătălia navală care a urmat, a obţinut o strălucită victorie, obligându-l pe Xerxes să decidă retragerea restului flotei persane.
AL DOILEA RĂZBOI GRECO-PERSAN Armata persană de uscat este înfrântă de forţele aliate ale grecilor în bătălia de la Plateea în 479 î.Hr.
AL DOILEA RĂZBOI GRECO-PERSAN În acelaşi timp, rămăşiţele flotei persane sunt înfrânte în bătălia de la Micale. Astfel, al doilea război greco- persan se încheie tot cu victoria grecilor.
RĂZBOAIELE GRECO-PERSANE Perşii au reluat seria conflictelor, fără a reuşi să schimbe rezultatul eşecurilor anterioare. Înfrângerea lor va atrage eliberarea cetăţilor greceşti din Asia Mică în anul 449 î. Hr.
URMĂRILE RĂZBOAIELOR GRECO-PERSANE Refacerea şi înflorirea Atenei
URMĂRILE RĂZBOAIELOR GRECO-PERSANE Instalarea hegemoniei politico-militare a Atenei în raport cu celelalte cetăţi greceşti, ca urmare a formării Ligii de la Delos(447 î.Hr.)
URMĂRILE RĂZBOAIELOR GRECO-PERSANE Constituirea celor două tabere adverse, în jurul Atenei, respectiv în jurul Spartei, care se vor confrunta în timpul războiului peloponeziac (431 – 404 î.Hr.)
MARATON, AZI MILTIADE – aristocrat de origine ateniană, ales arhonte în anul 524 î.Hr., apoi, din 518 î.Hr devine conducător al Chersonesului tracic, colonie a Atenei. În această calitate este nevoit să participe la expediţia organizată de Darius în zona pontică (514 î.Hr.). S-a implicat în răscoala cetăţilor ionice împotriva stăpânirii persane, după care se refugiază în Atena. Aici, în calitate de strateg, va avea un rol esenţial în victoria obţinută de armata ateniană în bătălia de la Marathon.
Soldatul PHIDIPIDE este mesagerul trimis de pe câmpul de luptă al Marathonului, pentru a le duce atenienilor vestea victoriei. Se spune că, după ce a alergat încontinuu, când a ajuns în Atena a reuşit să spună doar “Am învins”,după care s-a prăbuşit. În memoria acestuia a fost introdusă în cadrul Olimpiadelor proba alergării de rezistenţă, numită Maraton.
LEONIDA este rege al Spartei (488 – 480 î.Hr.) al cărui nume este legat de bătălia de la Termopile, unde s-a jertfit împreună cu armata sa. În memoria acestei jertfe, în zona strâmtorii a fost ridicat un monument care cuprinde statuia lui Leonida , precum şi inscripţia: “Trecătorule, mergi şi spune Spartei, că noi am murit aici, apărând cu cinste legile ei.”
“GLORIA LUI MILTIADE NU MĂ LASĂ SĂ DORM.” TEMISTOCLE este un reprezentant al grupării democrate radicale a Atenei. În anul 493 î.Hr. a devenit arhonte, iar în anul 490 î. Hr., în calitate de strateg, a participat la bătălia de la Maraton. Ascensiunea sa militară are loc după moartea lui Miltiade (489 î.Hr.) şi atinge apogeul în bătălia navală de la Salamina. În ciuda rolului său în bătălie, peste câţiva ani a fost ostracizat, iar sfârşitul vieţii îl va găsi în Asia Mică.
Se spune că, pe fondul invaziei perşilor, Temistocle s-ar fi dus la Delphi, pentru a afla de la faimosul oracol, cum trebuie acţionat pentru a înfrânge inamicul. Răspunsul primit a fost: “Întăriţi-vă în cetăţi de lemn.” Temistocle a înţeles că trebuia să se angajeze într-o bătălie navală.