Instituţiile Uniunii Europene

1. Instituţiile Uniunii Europene

2. nu este un stat guvernat de o structură convenţională nu constituie o organizaţie interguvernamentală nu reprezintă o federaţie Uniunea Europeană – caracter profund original este, deci, o creaţie “sui generis” alcătuită din state suverane şi independente îşi exercită suveranitatea în comun – poziţie consolidată pe plan internaţional (în raport cu cea individual obţinută) transferă anumite competenţe la un nivel supranaţional

3. Sistemul decizional – asociază o serie de instituţii defineşte diversele politici ale UE “triunghiul instituţional” adoptă actele legislative aplicabile în UE Comisia europeană Consiliul Uniunii Europene reprezintă statele membre apără interesele Uniunii Parlamentul European reprezintă cetăţenii europeni Instituţii principale: Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Consiliul European, Comisia Europeană, Curtea de Justiţie a UE, Curtea de Conturi, Banca Centrală Europeană Organisme cu rol consultativ: Comitetul Economic şi Social, Comitetul Regiunilor Instituţii cu rol în finanţarea şi coordonarea politicilor macroeconomice: Banca Europeană de Investiţii, Banca Centrală Europeană

4. 1.Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri, Consiliul) • reprezintă instituţia ce reuneşte la nivel ministerial fiecare stat membru • se reuneşte în diverse formaţii (la Bruxelles ori Luxembourg), în funcţie de domeniile vizate (Agricultură, Finanţe, etc.) • exercită, împreună cu Parlamentul European, funcţiile legislativă şi bugetară • are competenţe legislative, executive şi bugetare, privind cei trei piloni (Comunităţile europene, Politica externă şi de securitate comună, Cooperarea în materie de justiţie şi afaceri interne) • - Consiliul este format din câte un reprezentant la nivel ministerial al fiecărui stat membru al Uniunii (membrii – miniştri din diferite domenii) • Atribuţii principale: • adoptarea legislaţiei comunitare (directive, regulamente sau legi) • - în anumite domenii comunitare (primul pilon), Consiliul legiferează în comun cu Parlamentul European (procedura de co-decizie)

5. coordonează politicile economice generale ale statelor membre • dispune şi de putere executivă, însă o deleagă în general Comisiei • încheie acorduri internaţionale în numele Comunităţii • ia deciziile necesare definirii şi punerii în practică a PESC, în concordanţă cu orientările generale trasate de Consiliul European • - în domeniul Cooperării în materie de justiţie şi afaceri interne, adoptă măsuri şi asigură coordonarea între acţiunile statelor membre Modalităţi de luare a deciziilor: - majoritatea simplă: decizii de procedură, regulament interior, organizarea Secretariatului general - majoritate calificată: decizii privind piaţa internă, coordonarea politicilor economice, a celor monetare, educaţia, sănătatea, mediul, cercetarea, etc. - unanimitate: deciziile privind PESC, Cooperarea în materie de justiţie şi afaceri interne, revizuirea tratatelor, extinderi ale Uniunii, etc. Servicii/organisme: Secretariatul general, Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi (COREPER); Organe auxiliare: Comitetul special agricol, Comitetul monetar, Comitetul economic şi social, Comitetul regiunilor, etc.

6. 2. Consiliul European • reuneşte şefii de stat şi de guverne ai statelor membre, la care se adaugă preşedintele Comisiei Europene (asistenţă: miniştrii de afaceri externe, comisari europeni) • veritabil centru de decizie politică (Consiliul European dă impulsurile necesare dezvoltării Uniunii şi defineşte orientările politice generale ale acesteia) • creat în 1974 la iniţiativa preşedintelui francez Valery Giscard d’Estaing şi a cancelarului german Helmut Schmidt • modificare statut: Forum discuţii – instituţie de sine stătătoare a UE (Tratatul de la Lisabona) • alegere preşedinte: cu majoritate calificată, pe o perioadă de 2 ani şi jumătate • prezidat de şeful de stat sau de guvern reprezentând ţara care deţine preşedinţia Consiliului UE • are doar rol formal în procesul legislativ • - competent în orice chestiune privitoare la cei 3 piloni ai Uniunii, însă deciziile sunt luate la nivelul celorlalte instituţii comunitare

7. 3. Comisia Europeană • organ independent de statele membre/promovează interesul general al Uniunii • sediul la Bruxelles – Comisie executivă (colegiul comisarilor), Comisie administrativă (funcţionari publici) • Comisia executivă – 27 de comisari (un comisar pentru fiecare stat membru) • Preşedinte – desemnat de Consiliul Uniunii Europene, cu aprobarea Parlamentului • - independenţa comisarilor • Funcţii: • administrare şi implementare politici UE/propunere de legislaţie Consiliului şi Parlamentului • urmărirea aplicării legislaţiei comunitare (coordonare – Curtea de Justiţie)/gardian al tratatelor • - responsabilităţi financiare/implicare în procesul bugetar

8. reprezentant al UE în negocierile internaţionale • - mediator/conciliază în disputele din cadrul Consiliului sau dintre Consiliu şi Parlament • Competenţe: • putere de iniţiativă legislativă (propuneri înaintate Consiliului şi Parlamentului) – respectarea principiului subsidirităţii • competenţe executive: organul de execuţie al politicilor şi actelor adoptate de Consiliu (domeniul concurenţei, PAC, execuţia bugetară) • - competenţe de decizie: decide în general pe baza majorităţii simple, în domeniile sale de competenţă/ratificarea deciziilor de către Consiliu şi Parlament

9. 4. Parlamentul European • reprezintă popoarele statelor membre ale UE • membrii săi sunt aleşi în mod direct • grupuri politice (semnificative: centru-dreapta – Grupul Partidului Popular European; centru-stânga: Grupul Socialist) • comitete (20) – examinarea propunerilor legislative înaintate de către Comisie; instituţii interparlamentare • Competenţe legislative: participă la adoptarea actelor comunitare alături de Consiliul Uniunii Europene; Parlamentul se pronunţă în cadrul diferitelor proceduri: codecizie (împreună cu Consiliul), consultare, cooperare, consimţire, rezolvare a nemulţumirilor • Competenţe bugetare: proiectul de buget, elaborat de către Consiliul Uniunii Europene la propunerea Comisiei, este supus aprobării Parlamentului; are ultimul cuvânt în privinţa cheltuielilor neobligatorii • Competenţe de supervizare: urmărirea activităţii executivului – Consiliul, Consiliul European şi Comisia Europeană; este implicat în numirea şi respectiv revocarea Comisiei (are puterea de a dizolva Comisia – moţiune de cenzură)

10. 5. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene • sediul în Luxembourg • obiectiv central: „asigurarea corectitudinii interpretării şi punerii în aplicare a Tratatelor” • legislaţia primară şi cea secundară – surse de Drept Comunitar • - control derulat: în sensul verificării îndeplinirii obligaţiilor legale de către statele membre (aşa cum sunt stipulate în tratate)/operarea de către instituţiile comunitare în limitele conferite de tratate • Principii: • Efectul direct – Legea Comunitară creează drepturi cetăţenilor pe care curţile naţionale de justiţie sunt obligate să le recunoască şi pună în aplicare • Aplicabilitatea directă – regulamentele se aplică direct în statele membre (nu sunt implementate prin legislaţia naţională) • Întâietatea Legii Uniunii asupra legislaţiei naţionale

11. 6. Comitetul economic şi social • organ consultativ, format din reprezentanţi ai patronatelor, lucrătorilor şi altor grupuri sociale interesate • scop: implicarea grupurilor ce activează în domeniul socio-economic în dezvoltarea Uniunii/oferirea de informaţii şi consultanţă Comisiei şi Consiliului • ECOSOC – 6 secţiuni: acoperă UEM, coeziunea economică şi socială, piaţa unică, producţia şi consumul, transportul, energia, infrastructura şi societatea informaţională, ocuparea forţei de muncă, etc. • 7. Comitetul regiunilor • organ consultativ • obiectiv: ameliorarea reprezentării regiunilor la nivelul Uniunii • - 5 domenii de competenţă: educaţie, cultură, sănătate publică, reţele trans-europene şi coeziune socială

13. Instituţii europene, instituţii naţionale (comparaţie) Remarcă: competenţe suprapuse în cadrul triunghiului instituţional

14. Modificări la nivelul Instituţiilor – Tratatul de la Lisabona Funcţionarea UE – 3 principii democratice Egalitate democratică Democraţie participativă Democraţie reprezentativă Tratatul de la Lisabona – confirmare a acestora

15. Modificări operate – rolul crescut atribuit Parlamentului European/implicare accentuată a parlamentelor naţionale/iniţiativa cetăţenească PE – întărire putere în materie legislativă, bugetară şi privind acordurile internaţionale CODECIZIE PROCEDURA LEGISLATIVA ORDINARA Extinsă la mai multe domenii PE – putere legislativă reală, alături de Consiliu (ex: imigraţie, cooperare judiciară şi penală, Europol, PCC, PAC) PE – intervine în cvasi-totalitatea dosarelor legislative Materie legislativă Consacrarea practicii cadrului financiar plurianual Necesitatea aprobării de către Parlament PE + Consiliu – fixează împreună toate cheltuielile (dispariţia distincţiei cheltuieli obligatorii (ex: ajutoare directe agricole) – cheltuieli neobligatorii) Echilibrarea rolului celor 2 instituţii în aprobarea Bugetului UE Materie bugetară Acorduri internaţionale Aviz conform asupra tuturor acordurilor din partea PE

16. Temă/teme de studiu (Apropierea instituţiilor UE de cetăţean – Cum?; Simulare – procedura de codecizie (alternativă: De la idee la lege europeană)) • Apropierea Instituţiilor europene de cetăţean – Cum? • Problematică: îndepărtarea Instituţiilor UE de cetăţeni/deficitul de legitimitate democratică al UE – critici curente adresate construcţiei europene • Identificare demersuri realizate: • cetăţenia europeană – Maastricht • dreptul de vot şi eligibilitatea resortisanţilor UE într-un stat membru ce nu este statul lor de origine (alegeri municipale şi europene) – Maastricht • instituirea mediatorului european – Maastricht (analiza plângerilor cetăţenilor) • adoptarea Cartei drepturilor fundamentale (decembrie 2000) – mijloc de afirmare şi protecţie a drepturilor fundamentale ale cetăţenilor • modificări ale modului de alegere în PE (ex: Franţa – legea din 11 aprilie 2003: 8 circumscripţii interregionale înlocuiesc circumscripţia naţională – reprezentativitate) • Noi propuneri – din partea studenţilor

17. Simulare – procedura de codecizie - studenţii vor analiza mecanismul procedurii - pe grupuri (fiecare având un anumit rol), vor enunţa şi motiva posibile reacţii ale agenţilor implicaţi (Comisie, Parlament, grupuri de lobby, forţe sociale, parlamente naţionale, etc.) Act adoptat de Consiliu Consiliul aprobă amendamentele PE/absenţă amendamente Aprobă poziţia comună Act adoptat de Consiliu Propunere a Comisiei Act neadoptat Nu se pronunţă Parlament european (a doua lectură) Aviz Parlament (primă lectură) Poziţie comună Consiliu Respinge Act adoptat de Consiliu Amendamente Informarea Comisiei şi Consiliului Aprobă amendamentele Act neadoptat Avizul Comisiei Nu aprobă proiect comun Nu aprobă amendamentele Act adoptat de Consiliu şi aprobat de Parlament Aprobă proiect comun Consiliu Comitet de conciliere Act neadoptat (absenţa aprobării)

18. Simulare – lege europeană Consiliul european – fixare orientări politice generale Respectând aceste orientări, Comisia propune texte legislative Parlamentul îşi dă avizul/codecide Consiliul redactează modificările – singur sau cu PE Consultare – Comitetul economic şi social, Comitetul regiunilor Consiliul decide adoptarea legii/intrare în vigoare Comisia veghează la buna sa execuţie

19. 4. Posibile teme de reflecţie – tema instituţiilor UE • Piste pedagogice: • Rolul Instituţiilor în cadrul Uniunii Europene • Clasare şi caracterizare după natura lor: Instituţii politice, financiare, judiciare • Imaginarea unor instituţii actualmente inexistente – rol?/compoziţie? • Explicarea legăturii între funcţia instituţiei şi componenţa sa • Cercetare – modul de selecţie al membrilor instituţiilor europene • Cercetare – Identificare de legi europene (cu un accent aparte asupra istoricului lor) • Explicaţie – procesul prin care o lege europeană este aplicată în statele membre • - Prezentare – articularea procesului legislativ european cu procesul legislativ naţional

20. 5. Bibliografie utilă 1. Luţaş, Mihaela, Câlea, Sorin, Economie europeană, Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, 2005 2. Bârsan, Maria, Integrarea economică europeană, Ed. Carpatica, Cluj-Napoca, 1995 3. Barthe, Marie-Annick, Economie de l’Union européenne, Ed. Economica, Paris, 2006 4. Dévoluy, Michel, Les politiques économiques européennes – enjeux et défis, Ed. Dunod, Paris, 2004 5. Dobrescu, Emilian, Integrarea economică, Ed. All Beck, Bucureşti, 2001 6. Ignat, Ion, Uniunea Europeană de la Piaţa Comună la moneda unică, Ed. Economică, Bucureşti, 2002 7. Krugman, Paul, Obstfeld, Maurice, International Economics, Theory and Policy, Third Edition, Harper Collins College Publishers, 1994 8. Miron, Dumitru (coord.), Economia Uniunii Europene, Ed. Luceafărul, Bucureşti, 2000 9. Yvars, Bernard, Economie de l’Union européenne, Ed. Dunod, Paris, 2001 www.econ.ubbcluj.ro/mihaela.lutas www.euractiv.ro www.europa.eu www.ena.lu www.eurunion.org www.welcomeurope.com