Download
1 / 21
281 likes | 663 Views
IDIL Ă MATEMATIC Ă. Exista legatura intre poezie si matematica? Cum sa nu!
E N D
Exista legatura intre poezie si matematica? Cum sa nu! Sa ne aducem aminte in primul rand, de ceea ce ne-au invatat parintii sau fratii, cand copii fiind am inceput sa legam cuvintele intre ele..Ne-au invatat sa spunem cate o mica poezie si sa numaram.Uneori ne-au invatat sa numaram chiar in versuri: adica simultan matematica si poezie.Si ceea ce se petrece in copilaria omului s-a petrecut si in copilaria culturii si a civilizatiei omenesti. Conceptul de poezie se poate defini si altfel; Ion Barbu (matematician si poet), in interviul pe care l-a acordat lui Ion Valerian si care a fost publicat in revista “ Viata literara”, facea astfel legatura dintre poezie si matematica:”Ca si in geometrie, inteleg prin poezie o anumita simbolistica pentru reprezentarea formelor posibile de existenta”.In acelasi interviu,adauga:”Exista undeva, in domeniul inalt al geometriei, un loc luminos unde se intalneste cu poezia” Matematicianul, in plenitudinea puterii sale creatoare, este si putin poet, adica visator de bogata fantezie. In exemplul urmator romanul M. Manoilescu pe cand era el elev de liceu in clasa a VIII a reala a scris o poezie care a entuziasmat pe ascultatori in primavara anului 1910.
…O noapte de mai cu lună în gradina la Copou, Pe o bancă eroina, în fund nobilul erou, Ea o gingaşă elevă, el un tânăr realist, Ea stă tristă, gânditoare; el emoţionat şi trist.
Dar deodată se transformă, faţa i se luminează, Se inspiră-şi ia avântul şi spre dânsa-naintează. “Tremurând ca la tabelă când mi-am încercat norocul Şi concursului „Gazetei” am vrut sa-i înfrunt focul, Alb... ca şi lucrarea scrisă ce atunci am prezentat-o Astefel mi-am luat curajul să-ţi vorbesc ţie-adorato! Cînd treci zveltă şi subţire parca-i fi o integrală, Cum să nu te-adore-un tânăr de clasa VIII-a reală?!
Ca un zero supra zero stau în nedeterminare • forma 0 supra 0 este o formă nedeterminată în matematici; si-aşa stă tânărul în faţa iubirii ce se deschide: într-o formă nedeterminată căreia în final trebuie să-i afle adevărata valoare.
Totu-n mine convergează către-un scop suprem: iubireaŞi din ea îmi derivează chinul şi nenorocirea.Căci dorinţa-i infinită, dar puterea totdeaunaMărginită caun sinus între minus şi plus una.
Şi iubirea n-are maxim, creste făr-a se opri,Derivata-i pozitivă oricând şi oricum ar fi.Fericirea mea-i ofracţie cu numărătorul zero,Numai de tine depinde s-o modifici, scumpă Hero!Căci, dac-ai muta pe zerosi l-ai pune numitor,Ea s-ar face infinită, eu fericit muritor. lim x/a=0, a ≠ 0 x →0 lima/x=±∞, a ≠ 0 x→0
Când ceva nu-ţi place ţie mă supăra şi pe mine; De eşti veselă sânt vesel; eu sunt funcţie de tine Admite-mă lânga tine pentru studierea temei Să găsesc soluţiunea care convine problemei.
Stând departe faţă-n faţă, vom fi tot indiferenţi, Nu astfel se manifestă simtirea între studenţi, Căci totdeauna iubirea, care-i limita speranţei, E invers proporţionala chiar cu pătratul distanţei De rămâi tot radicală şi îmi neglijezi iubirea Ca pe-a opta zecimală, mi se schimbă toată firea.
Dar de mi-ai primi iubirea, aş sări ca într-un vis,Ca o funcţie discontinua din infern în paradis!Singura problemă care m-ar interesa pe mineAr fi cum să-mi schimb fiinţa ca să pot fi demn de tine.
Tot ce-ai spune pentru mine axiomă-ar rămânea- Ţi-aş ceda de bună voie autonomia mea!Şi dacă, precum ţi-am promis, n-oi fi rob voinţei tale.S-ajung să calculez pe “e” c-un milion de zecimale.Să sufar pâna-n clipa când s-or tăia două paralele,Iată distanţa dintre noi să fie fixa ca-ntre ele.
M-apuce epi-elipsia şi orice altă hiperboalăSă crească-n progresiune cu-o raţie fenomenalăSă s-anuleze în mine şi iubirea, şi speranţaSau să măsor de la minus la plus infinit distanţa!Să mă consume văpaia focarelor ce-ai sub geneŞi să fiu trecut prin ciurul grecului Eratostene!
Şi dacă tot refractară, nereductibilă esti,Nu mai mă privi pe mine, ca „Natura” s-o privesti,Căci precum inversiunea schimbă radical figura,Tot aşa sufletul nostru ni-l modifică „Natura”.Iar dacă privesc in lume şi atent mintea-mi deschid,Văd oriunde ne-ntrecuta ştiinţ-a lui Euclid.Noaptea ce ne-nvăluieşte e-o ecuaţie imensă,Cît necunoscut cuprinde obscuritatea intensă!
Cerul este-o emisferă cu multiple puncte date,Zise stele ce se mişcă în cercuri determinate.Ele fac figuri de aur neşterse încă de vremeCe-nainte de-a fi lumea au servit in teoreme.Luna, sau suplinitoarea Soarelui, când e lipsăE suprafaţa închisă într-un cerc şi o elipsă.Oamenii pierduţi in noapte:puncte mobile-agitate;
Râul: o sinusoidă lucind în pete-argintate.Iar misterioasa umbră-a sălciilor de pe malE proiecţia pe apă făcută ortogonal.
Cocostârcul ce măsoară balta cu-aşa nobil pas,Cu picioarele şi ciocul formează câte-un compas
Puntea: este-o teoremă, o cunosc bine şcolarii,A făcut-o Pitagora şi n-o pot trece măgarii.În translaţii şi rotaţii duce mai departe vântulFrunzele care în goană-ating tangenţial pământulŞi din atmosfera rece liniştit se lasă-n şoaptePe un arc de parabolă încet păsările de noapteŞi tu nu simţi cum natura cu-o putere infinităNe atrage, ne îndeamnă să fim funcţie-mplicită?Şi când de voci mai profane ţii seamă la orice pasA fortiori rezultă s-asculţi al naturii glas!”
Tânărul tăcu şi-n calmul atmosferei, monoton,Se-auzeau doar două inimi ce băteau in unison.„Cum mai simţi tu poezia şi cât de frumos vorbeşti,Cînd te-ascult, mă simt răpită către sferele cereşti”Ea pronunţase sentinţa; el pătruns emoţionatZăpăcit de fericire, o priveşte transportat.În sfârşit mi-am ajuns scopul, te-am văzut induioşata!Pauză – o sărutare– teorema-i demonstrată!
Baciu Bianca & Chira Delia Cls. a XII a L5 Prof. Farcas Viorica Colegiul tehnic ”Victor Ungurean” Campia Turzii
