290 likes | 433 Views
Reprezentări mitologice în discursul politic: Analiza discursului președintelui Traian Băsescu din perioada referendumului de suspendare din 2012. Masterand : Rusu Ioana Profesor Coordonator : Lector univ. dr. Adriana Ștefănel. Obiectul cercetării.
E N D
Reprezentărimitologiceîndiscursulpolitic:AnalizadiscursuluipreședinteluiTraianBăsescu din perioadareferendumului de suspendare din 2012 Masterand: Rusu Ioana ProfesorCoordonator: Lector univ. dr. Adriana Ștefănel
Obiectulcercetării • Reprezentărilemitologice activate prinintermediuldiscursului politic. • Se urmăresc: • Studiulunorlucrări de specialitateîndomeniulcomunicăriipolitice, al mitologieiși al discursului politic; • Evidențiereamiturilorpolitice activate de președinteleTraianBăsescupeduratacampanieipentrureferendumul de suspendare din 2012 .
Încadrareteoretică Comunicarepolitică/campanieelectorală/referendum Mitarhaic/mit modern/Mit politic Imaginarul politic colectiv Discurs/Discurs politic/discurs electoral
Comunicareapoliticășiutilizareasaîncampaniileelectorale • Definireacomunicăriipoliticecainteracțiune: actoripolitici – media – public (Norris, 2002; McNair, 2011; Brants & Voltmer, 2011). • Personalizareacomunicăriipolitice: simplificare, standardizare, spectacularizare(Bennett, 2012; Dâncu, 2009; Lipovetsky, 2002); împrumutareaunortehnici de marketing (Beciu, 2000; Franklin, 2004), americanizare (Blumler&Gurevitch, 2000; Negrine&Papathanassopoulos, 1996). • Campania electorală: confruntareașiconcurențaactorilorpolitici (Beciu, 1998), seducereaelectoratului (Edelman, 1985), storrytelling (Maarek, 2011). • Referendumulșicampaniapentrureferendum: “Da” sau “Nu” ? (LeDuc, 2002); campaniesimilarăunuiproces electoral în care se întrecdouăforțepoliticemajore.
Cesuntmiturile? • Mitularhaic: • Definire: o istoriesacră (Eliade, 1978); o povestedespreorigini, plasatăîntr-un timpnedefinit (Flood, 2002). • Conceptualizareaexperiențelorsociale ale oamenilor: imagini care nu pot fi respinsesaucriticate, ci acceptatecarealitate (Cassirer, 1946). • Conceptualizarearelației cu istoria: realitateaistoricădevine o imagine naturalizată (Barthes, 1972). • Mitul modern: • Reutilizareaconstructelormitice din societățile primitive (Eliade, 1978; Eco, 2008); reciclareașimodificareacontinuă a miturilor (Lévi – Strauss, 1978; Bottici, 2007). • Travaliu al mitului– work of myth vs. Travaliuasupramitului – work on myth (Blumenberg, 1990).
Mitul politic • Prezentaresuccintă a mitului politic: • „Cevacespunepovesteauneisocietățipolitice” (Tudor, 1978 apudBottici, 2007). • Contribuiela „construcțiasimbolică a puterii” (Wunenburger, 2005). • Conferăun „numărde cheipentruînțelegereaprezentului” (Girardet, 1997). • „Narațiunecapabilăsă inspire loialitățicolective, afinități, pasiunișiacțiuni” (Tismăneanu, 1999). • „esteidentic cu convingerileunuigrup, exprimateprinlimbajulmișcării” (Sorel, 1999). • Conferăsemnificațieunorevenimentepolitice; justificășilegitimeazăacțiunișifapte; ajută la coagulareaindivizilorînjurulunorvalori, ideișicredințecomune.
Imaginarul politic și (re)construcțiamitologică a realității • Realitateapoliticăestereconstruităpentru a corespundecâtmaifidelașteptărilorșinevoilorcetățenilor. • Miturilereconstruiescșireinventeazărealitatea, pentru a serviscopurilor bine-definite ale actorilorpolitici: legitimareaacțiunilorpolitice, restabilireaordiniisociale, dobândireasaumenținereaputerii (Tismăneanu, 1999). • Forțade penetrare a mitului politic creșteînperioadecritice (Girardet, 1997). • Construcțiaimaginarului politic colectivprinactivareașireactivareaunorstructurimitologice– Salvatorul, Conspirația, UnitateașiVârsta de Aur (Girardet, 1997).
Creareaimaginiiactorului politic prinintermediuldiscursului • Discursul, nemediatsaumediat, estesingurul mod prin care un actor politic poatecomunica cu electoratul • Construireauneiimagini a locutorului cu intențiaclară de a influențaauditoriul(Vignaux, 1979 apudRovența-Frumușani, 2012); proiectareaacesteiimaginiînspațiul public (Beciu, 2011). • Discursulpolitic: proces circular - evocări, amintiri din trecut, descrieri din prezent, promisiuni, declarațiidespreviitor (Bottici, 2007); urmăreșteinstituireauneianumiteinterpretări a realității (Rovența-Frumușani, 2012). • Discursul electoral: generat de o campanieelectorală, înbazaunorconvenții de interacțiunespecifice, similar uneinarațiuni (Beciu, 2000).
Metodologie Premiselecercetării Întrebările de cercetare Metodologiareprezentărilorsociale Corpusul de analiză
Premiselecercetării • Înlocuireacomunicăriiraționalecu o comunicaresimbolică. • Utilizareadiscursuluipentrucrearea, transmitereașirăspândireaconstructelormiticeînspațiul public. • Înperioadeleelectorale, necesitateaorganismelorpolitice de mobilizare a maselorcrește, iarmesajelecu un puternicconținutmiticsuntmaipregnanteînspațiulpublic. • Mitul politic esteinstrumentul principal utilizat de lideriipoliticipentrulegitimareaacțiunilor din spațiul public șicoagulareaindivizilor • Referendumulesteun eveniment electoral excepțional, neprogramat, iarnevoiaactorilorpoliticiimplicați de a creareprezentărisimbolice, mitice, estemaiacutădecâtîncazulcampaniilorelectoraleclasice.
Întrebările de cercetare • Cetip de comunicarepolitică, raționalăsausimbolică, esteutilizată, cu preponderență, de președinteleTraianBăsescu, înperioadareferendumului de suspendare din 2012? • Care suntprincipalelestructurimitologiceutilizate la niveluldiscursului politic al președinteluiTraianBăsescu, pentrumotivareaalegătorilor? Care suntmiturilepoliticeutilizateîndiscursul politic al președintelui? • Care suntstructurile discursive prin care suntconstruiteacestemituripoliticeîndiscursulluiTraianBăsescu?
Metodologiareprezentărilorsociale • Discursul politic contribuie, alături de celmediatic, la „construcțiasocială a realității” (Berger & Luckmann, 1966). • Reprezentărilesociale: • Reconstruiri ale realității, nu copiifidelesaureproduceri ale acesteia, al cărorroleste de a asiguraordineasocialășicomunicareaîntremembriicomunității (Moscovici 1961/1979 apudCurelaru, 2006). • Un sistem socio-cognitiv, organizatînjurulunuinucleu central (Abric, 2007). • Metodologiareprezentărilorsociale (Seca, 2008) – studiereacelordouăcomponente: • Studiereaconținutului, prinaplicarea a douămetode de cercetarecomplementare: analizade conținut(semanticășitematică) șianalizanarativă. • Identificareanucleului central(și a sistemuluiperifericprinutilizareatehniciiprototipic-categoriale – legăturafrecvență/rang (Vergès, 1992/1994, apudCurelaru, 2006).
Corpusul de cercetare • Corpus format din 18 discursuripolitice, nemediate, darmediatizate ale președinteluiTraianBăsescu, din perioada 3 iulie 2012 – 28 august 2012. Tabel 1: Prezentareacorpusului de cercetare
Rezultateșiinterpretareaacestora Contextulîntreceriielectorale Poziționarealocutorului Conținutultematic al discursului Aplicareamodeluluiactanțialmitic Conținutulreprezentăriisocialeșireperareacentralității Structurimitologice activate înperioadareferendumului Interpretarearezultatelor
Contextulîntreceriielectorale • Spațiu social tensiv, conflictual, polarizat, marcat de proteste; • Crizăde legitimitatepolitică: • Protesteînianuarie-februarie 2012, care au condus la demisiapremierului Emil Bocși a membrilorExecutivuluicondus de acesta. • Noul prim-ministru, MihaiRăzvanUngureanu, rezistădoartreiluni. • PDL pierdemajoritateaparlamentară, treceînopoziție, iar Victor Ponta, co-președinte al USL, estenumitînfuncția de premier. • Rezultatefoarteslabepentru PDL la alegerile locale din iunie 2012 (15% din votul popular). • Referendumul de suspendare nu este un evenimentnecunoscutpreședinteluișicetățenilor, care au maitrecutprintr-un astfel de procesîn 2007.
Poziționarealocutorului • Eu – accentuareaautoritățiipolitice: „eusunt la Cotroceni” (6 iulie 2012). • Noi – reprezentant al uneicolectivități: • Al românilor: „noinu vom merge să le validămlovitura de stat” (26 iulie). • Al Guvernului: „noiam avutîn 2010 un moment în care nu maiputeamfinanțadeficitul” (6 iulie 2012). • Al dreptei: „dreaptapoliticăsuntemnoi” (29 iulie 2012). • Legitimareadiscursului politic: • DivizareaEu (Noi) vs. Ei– careulideologic al lui Van Dijk. • Declinareașitransferulresponsabilității. • Credibilitate – teme cu legitimitateputernică (situațiaeconomică, politicaexternă). • Polemică – fraze negative.
Conținutultematic al discursului (3) • Luptaîmpotrivaadversarilorpoliticiesteilustrată, la niveldiscursiv din prismadihotomiilor:
Aplicareamodeluluiactanțialmitic DestinatorObiectuldorințeiDestinatar AdjuvanțiOpozanți Românii România Constituția Valorileeuropene Funcțiaprezidențială Câștigareareferendumului(Redobândireaputerii) Neinstaurareadezordiniicelorlalți Restabilireaordiniisociale Românii România Instituțiilestatului Instituțiaprezidențială Organizațiiinternaționale Oamenișipartidepolitice Lideriinternaționali CCR UE, NATO Simbolici: Adevărul, Constituția, Flacărademocrației Politicieniișipartidele adverse Media subordonată Simbolici: Criza;Sistemulcorupt, anterior; Erodareapopularității TraianBăsescu
Conținutulreprezentăriisocialeșireperareacentralității Figura 2: Nucleul central șisistemulperiferic al reprezentăriisociale
Structurimitologice activate peduratareferendumului (1) • Salvatorul: • Destinulindividual al președinteluidevinedestinulcolectiv al românilor: „o sămă bat pentruRomânia, pentrucei 22 de milioane de românișiinteresulpetermenmediuși lung” (13 iulie 2012). • Conspirația: • Împotrivajustiției: încentrulcăreia se află „pușcăriabilii din USL” (14 iulie 2012), care urmăresc „săocupescaunul de la Cotroceni, pentrucănumai de acolo se numeșteprocurorul general, procurorulșef DNA, președintele ÎCCJ” (21 iulie 2012). • ÎmpotrivaRomâniei: prinasociereareferendumului cu evenimente din perioadacomunistă, se dezvoltă o conspirațiemaiamplă, împotrivaîntregiițări: „tot într-o zi de 29 comuniștii au scos PNȚCD înafaralegii“(21 iulie 2012) .
Structurimitologice activate peduratareferendumului (2) • Vârsta de aurșiunitatea: • Reinstraurareaordiniisocialeprincontinuareaproiectului politic: deșisocietateapropusă de TraianBăsescu nu esteideală, esteceamaibunăsoluțiepentruromâni:„știucă s-au luatmăsuri care i-au afectatpeoameni (...) am făcut-o pentru a evita un răumai mare, în care nu se puteauasigurapensiileșisalariile” (6 iulie 2012). • Mituripoliticenoi: • Mitulrezistențeianticomuniste: ilustrareaunorevenimente-cheie (mineriada, instaurarearegimuluicomunist) șiaccentuareaclimatului de neliniște: „e exact caîn '46, când s-a votatpână au câștigatcomuniștii” (5 august 2012). • Mitulreîntoarceriispre Europa: continuareaparcursuluieuropean al țăriiesteposibildoaralături de actualulpreședinte: „cu siguranțăvompierdefoartecurândbeneficiile de a fi membriai UE” (17 iulie 2012) .
Concluzii • Campania electorală nu maieste o înfruntare a ideilor, a proiectelorsau a ideologiilor, ci devine o luptăpentrureconstruirearealitățiipolitice: actorul politic a căruiproiecțieva fi câtmaiapropiată de mentalulcolectivvaieșiînvingător. • Discursulpoliticdevineo sursăpermanentă de reactivare a unorstructurimitologiceclasice, darși de activare a unormiturinoi, inspirate din experiențelecolective ale fiecăreisocietăți. • Credibilitateadiscursului electoral esteconstruităprinapelul la elemente cu o legitimitateputernicăpentrucetățeni, cum ar fi economia, sănătateasaueducația– argumentecare susținstructurilemitologice activate și reactivate de actoriipolitici, pentru a-șiconstruiimaginea.
Bibliografieselectivă (1) Abric, J.C., 2007. ‘Analizastructurală a reprezentărilorsociale’. În: S. Moscovici & F. Buschini, coord. MetodologiaȘtiințelorSocioumane. Iași: Polirom. pp. 450 – 472. Barthes, R., 1972. Mythologies. [pdf] New York: The Noonday Press. Disponibilprin <en.bookfi.org> [accesat: 9 aprilie 2012]. Beciu, C., 2000. Politicadiscursivă: Practicipoliticeîntr-o campanieelectorală. Iași: Polirom. Beciu, C., 2011. Sociologiacomunicăriiși a spațiului public. Iași: Polirom. Bennett, W.L., 2012. ‘The Personalization of Politics: Political Identity, Social Media, and Changing Patterns of Participation’. The Annals of the American Academy of Political and Social Science, 644(1), pp.20-39 [pdf] Disponibil la <http://sciencepolicy.colorado.edu/students/env s_5720/bennett_2012.pdf> [accesat: 19 noiembrie 2013]. Berger, P.L. & Luckmann, T., 1966. The social construction of reality. [pdf] Londra: Penguin Books. Disponibilprin <en.bookfi.org> [accesat: 6 ianuarie 2014]. Blumenberg, H., 1990. Work on myth. [epub] Cambridge: The MIT Press. Disponibilprin <en.bookfi.org> [accesat la 14 aprilie 2013].
Bibliografieselectivă (2) Blumler, J.G. & Gurevitch, M., 2000. ‘Americanization Reconsidered: U.K.–U.S. Campaign Communication Comparisons Across Time’. În: W.L. Bennett & R.M. Entman, coord. Mediated Politics: Communication in the Future of Democracy. New York: Cambridge University Press. pp. 380 – 407. Bottici, C. 2007. A philosophy of Political Myth. New York: Cambridge University Press. Brants, K. & Voltmer, K., 2011. ‘Introduction: Mediatization and De-centralization of Political Communication’. În: K. Brants & K. Voltmer, coord. Political Communication in Postmodern Democracy: Challenging the Primary of Politics. Londra: Palgrave Macmillan. pp. 1 – 19. Cassirer, E., 1946. The myth of the state. [pdf] New Haven: Yale University Press. Disponibilprin <en.bookfi.org> [accesat: 25 mai 2013]. Curelaru, M., 2006. Reprezentărisociale. Iași: Polirom Dâncu, V.S., 2009. Comunicareasimbolică. Cluj-Napoca: Eikon. Eco, U., 2008. Apocaliptițișiintegrați: comunicații de masă șiteorii ale culturii de masă. Iași: Polirom.
Bibliografieselectivă (3) Edelman, M., 1985. The Symbolic Uses of Politics. Chicago: The University of Chicago Press. Eliade, M., 1978. Aspecte ale mitului. București: Univers. Flood, C.G., 2002. Political Myth: A Theoretical Introduction. New York: Routledge. Franklin, B., 2004. Packaging Politics: Political Communications in Britain’s Media Democracy. Londra: Hodder Arnold. Girardet, R., 1997. Miturișimitologiipolitice. Iași: Institutul European. LeDuc, L., 2002. ‘Referendums and elections: How do campaigns differ?’. În: D.M. Farrell & R. Schmitt-Beck, coord. Do Political Campaigns Matter: Campaign effects in elections and referendums. Londra: Routledge. pp. 145 – 163. Levi-Strauss, C., 1978. Antropologiastructurală. București: EdituraPolitică. Lipovetsky, G. 2002. The Empire of Fashion: Dressing Modern Democracy. New Jersey: Princeton University Press. Maarek, Ph. J., 2011. Campaign Communication and Political Marketing. New York: Wiley.
Bibliografieselectivă (4) McNair, B., 2011. An Introduction to Political Communication. Londra: Routledge. Negrine, R. & Papathanassopoulos, S., 1996. ‘The Americanization of Political Communication: A Critique’. Press/Politics, 1(2), pp. 45-62 [pdf] Disponibil la <http://www.papathanassopoulos.gr/docs/Amer_of_pol_com_95.pdf> [accesat: 14 martie 2013]. Norris, P., 2002. A Virtuous Circle: Political Communications in Postindustrial Societies. New York: Cambridge University Press. Rovența-Frumușani, D., 2012. Analizadiscursului: ipotezeșiipostaze. București: Tritonic. Seca, J.M., 2008. Reprezentărilesociale. Iași: Institutul European. Sorel, G., 1999. Reflections on Violence. [pdf] New York: Cambridge University Press. Disponibilprin Cornell University Library <https://archive.org/details/cu 31924074961735> [accesat: 15 mai 2013]. Tismăneanu, V., 1999. Fantasmelesalvării: Democrație, naționalism și mit în Europa post-comunistă. Iași: Polirom. Wunenburger, J.J., 2005. Imaginariilepoliticului. București: Paldeia.