ORGANIZAREA, FUNCŢIONAREA ŞI COMPUNEREA CENTRULUI NAŢIONAL DE CONDUCERE A ACŢIUNILOR

1. ORGANIZAREA, FUNCŢIONAREA ŞI COMPUNEREA CENTRULUI NAŢIONAL DE CONDUCERE A ACŢIUNILOR DE ORDINE PUBLICĂ

2. 1. Dispoziţii generale. 2. Organizarea şi funcţionarea Centrului Naţional. 3. Atribuţii specifice componentelor Centrului Naţional: 3.1. În domeniul planificării strategice. 3.2. În domeniul gestionării stării de urgenţă.

3. 3.3. În domeniul managementului operaţional. 3.4. Pentru asigurarea Secretariatului tehnic al Centrului Naţional. 4. Asigurarea materială. 5. Dispoziţii finale.

4. BIBLIOGRAFIE: - Constituţia României. - Legea nr. 218 din 23.04.2002, privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române (cu modificările ulterioare). - HG nr. 991 din 25.08.2005 pentru aprobarea Codului de etică şi deontologie al poliţistului.

5. - Hotărârea nr. 196 din 17.03.2005 privind aprobarea Strategiei Ministerului Administraţiei şi Internelor de realizare a ordinii şi siguranţei publice, pentru creşte- rea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale. - Hotărârea nr. 373 din 31.03.2008, privind organiza- rea, funcţionarea şi compunerea Centrului Naţional de Conducere a Acţiunilor de Ordine Publică.

6. - OUG nr. 1 din 21.01.1999, privind regimul stării de urgenţă şi regimul stării de asediu, publicată în Monitorul Oficial nr. 22 din 21.01.1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 453 din 2004. - OUG nr. 30 din 2007, privind organizarea şi funcţio- narea Ministerului Administraţiei şi Internelor.

7. 1. DISPOZIŢII GENERALE:

8. Centrul Naţional de Conducere a Acţiunilor de Ordine Publică (CNCAOP) a luat fiinţă în baza Hotărârii nr. 373 din 31.03.2008. şi funcţionează în cadrul MAI, ca structură interinstituţională de suport decizional pentru managementul acţiunilor în situaţii de criză în domeniul ordinii publice. Este denumit în continuare Centrul Naţional.

9. Ce se înţelege prin situaţia de criză în domeniul ordinii publice? Este acea stare care prin natura, complexitatea, amploarea şi intensitatea sa, ameninţă sau pune în pericol viaţa şi sănătatea populaţiei, mediul, proprie- tatea, stabilitatea politică, socială sau economică, ordinea şi valorile constituţionale sau îndeplinirea obligaţiilor internaţionale ale statului şi necesită adop- tarea unor “măsuri specifice”, prin acţiunea unitară a instituţiilor şi autorităţilor competente în domeniu. (1,2,3,4)

10. Centrul Naţional face parte din cadrul MAI de- oarece acest minister este autoritate a administraţiei publice centrale de specialitate, cu atribuţiuni privind: - respectarea ordinii publice. - apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. - apărarea proprietăţii publice şi private. - prevenirea şi combaterea faptelor antisociale. - respectarea regimului juridic al frontierei de stat. - apărarea împotriva incendiilor şi protecţia civilă.

11. În noul context internaţional european, sistemul românesc de ordine publică trebuie să fie compatibil cu cel din Uniunea Europeană prin: - realizarea unui cadru juridic şi de acţiune eficient. - asigurarea resurselor umane. - asigurarea resurselor financiare a subsistemelor din care este compus MAI ce trebuie să aibă delimitate concret, competenţele şi atribuţiunile prin aliniere la cerinţele Comunităţii Europene.

12. Riscuri şi ameninţări care aduc atingere ordinii şi siguranţei publice: - factorii de risc din mediul intern. - factorii de risc din mediul internaţional.

13. A. Factorii de risc din mediul intern: Fenomenele atmosferice şi catastrofele, prin frecvenţa şi amploarea lor, pot afecta un număr sem- nificativ de localităţi de pe teritoriul naţional generând un număr de victime ridicat, în special în mediul rural.

14. Principalele riscuri şi ameninţări posibile în domeniul ordinii şi siguranţei publice sunt ur- mătoarele: - degenerarea unor tensiuni social - economice, in- terconfesionale şi interetnice, în acţiuni spontane de violenţă şi confruntări deschise între grupări extremis- te, precum şi între acestea şi autorităţile legale ale statului român. - şomajul.

15. - acţiunile ostile, comise în zona de frontieră de către grupuri sau indivizi, prin care se încalcă tratate, con- venţii sau acorduri bilaterale încheiate de România cu statele vecine. - desfăşurarea unor acţiuni specifice războiului psihologic în scopul subminării încrederii în instituţiile statului, creării de confuzie şi panică. - scăderea autorităţii unor instituţii ale statului ca urmare a neîndeplinirii corespunzătoare a atribuţiilor legale.

16. - diminuarea încrederii populaţiei în capacitatea de acţiune a forţelor de ordine şi siguranţă publică. - extinderea actelor de corupţie la nivelul factorilor de decizie din administraţie. - manifestări antinaţionale, extremiste, separatiste şi xenofobe. - producerea unor dezastre naturale, tehnologice, ecologice, accidente chimice, biologice sau nucleare.

17. B. Factorii de risc din mediul internaţional: Mediul internaţional este caracterizat printr-o di- namică fără precedent atât în plan regional, cât şi la nivel global. Transformările politice, economico-sociale şi milita- re produse la începutul anilor '90, au modificat radical configuraţia geostrategică a continentului european.

18. Riscurile ce pot ameninţa securitatea şi stabilitatea statelor est - europene, printre care şi România, sunt date în principal de: - tensiunile ce se manifestă la nivelul întregii zone, generate de tendinţele diferitelor comunităţi etnice, culturale şi religioase, de autonomizare şi integrare la nivel regional.

19. - extinderea în spaţiul est şi sud-est european a unor fenomene de tipul terorismului internaţional, traficului ilegal de persoane, bunuri, droguri, armament, mate- riale şi substanţe nucleare, radioactive şi toxice. - dezastrele ecologice şi tehnologice.

20. Principalele riscuri şi ameninţări identificate în mediul extern sunt următoarele: - dezvoltarea, consolidarea şi specializarea filierelor crimei organizate, internaţionalizarea acestora şi atragerea în componenţă a unor elemente şi grupuri autohtone, includerea teritoriului ţării noastre în circu- itul transnaţional al migraţiei clandestine, al traficului ilicit de droguri, fiinţe umane, armament, explozivi, substanţe toxice, radioactive şi bancnote false.

21. - creşterea pericolului terorist, proliferarea armelor de distrugere în masă, a traficului cu tehnologii şi mate- riale supuse controlului destinaţiei finale. - diversificarea formelor şi procedeelor utilizate pentru spălarea banilor (produsului infracţiunilor), în care sunt implicate grupări care acţionează în spaţiul european, ce au drept rezultat trecerea peste frontieră a valutei ori transferul prin bănci al sumelor rezultate din operaţiunile ilicite desfăşurate pe teritoriul României.

22. - proliferarea traficului ilegal cu arme uşoare şi creşte- rea posibilităţii de scăpare de sub control a sistemelor de gestionare şi comandă a armelor de nimicire în masă. - manifestarea tendinţelor de autonomizare a unor zone sau chiar regiuni, pe baza criteriilor etnice ori religioase. - accidente tehnologice sau naturale cu efecte transfrontaliere. - amplificarea fenomenului migraţiei ilegale.

23. Pentru realizarea obiectivelor sale, Centrul Naţional îndeplineşte următoarele funcţii: - funcţia de conducere, prin care asigură fundamenta- rea şi elaborarea deciziilor, precum şi implementarea acestora. - funcţia de reglementare, prin care asigură elaborarea proiectelor de acte normative şi a standardelor şi procedurilor operaţionale în domeniul managementului acţiunilor în situaţii de criză în domeniul ordinii publice.

24. - funcţia de planificare, prin care asigură elaborarea strategiilor şi planurilor privind desfăşurarea acţiunilor de ordine publică şi modul de întrebuinţare a efective- lor corespunzător specificului situaţiilor operative. - funcţia de coordonare, prin care se asigură inter- operabilitatea forţelor de ordine publică, principale, de sprijin şi complementare, pe timpul desfăşurării acţiu- nilor de ordine publică.

25. - funcţia de management al informaţiilor, prin care se asigură procurarea, centralizarea, prelucrarea, protecţia şi difuzarea datelor şi informaţiilor privind situaţia operativă, precum şi evaluarea riscurilor şi ameninţări- lor la adresa ordinii publice. - funcţia de comunicare, prin care se asigură notificarea sau înştiinţarea în cadrul sistemului de alertă sau alarmare, în funcţie de evoluţia situaţiei operative.

26. - funcţia de control, prin care se asigură testarea sau verificarea capacităţii operaţionale a forţelor de ordine publică. - funcţia de cooperare, prin care se desfăşoară acţiuni în comun, în conformitate cu angajamentele asumate de MAI, pe plan intern şi internaţional, în domeniul ordinii şi siguranţei publice.

27. Declararea stării de alertă în domeniul ordinii publice: - la nivel naţional ori pe teritoriul mai multor judeţe: se face prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor. - la nivel judeţean sau al Municipiului Bucureşti: prin ordin al prefectului. Pentru coordonarea activităţilor de ordine publică în situaţii de criză, se pot constitui temporar, la nivel zonal şi judeţean, centre de conducere a acţiunilor de ordine publică.

28. 2. ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA CENTRULUI NAŢIONAL:

29. Centrul Naţional este constituit şi funcţionează în cadrul MAI, în subordinea nemijlocită a ministrului administraţiei şi internelor. Monitorizează zilnic situaţia operativă, evaluează riscurile şi ameninţările la adresa ordinii publice şi informează despre aceasta Centrul de Situaţii al Guvernului. Localizarea Centrului Naţional: în Aparatul Central al ministerului, în cadrul Direcţiei Generale Management Operaţional. (atribuţii şi documente de planificare)(5)

30. Alcătuirea Centrului Naţional: A - Centrul de decizie. B - Centrul de consultanţă. C - Centrul operaţional de comandă (asigurat de către Direcţia Generală Management Operaţional). = acesta asigură şi Secretariatul Tehnic al Centrului Naţional. Conducerea executivă a Centrului Naţional este asigurată de şeful Centrului operaţional de comandă.

31. Reprezentarea în cadrul Centrului de decizie şi al Centrului de consultanţă se stabileşte potrivit listei cuprinzând instituţiile publice care compun Centrul Naţional.

32. Centrul Naţional este compus din următoarele instituţii ale statului: - Ministerul Administraţiei şi Internelor. - Ministerul Apărării Naţionale. - Ministerul Afacerilor Externe. - Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

33. - Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale. - Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii. - Ministerul Mediului. - Ministerul Economiei. - Ministerul Finanţelor Publice. - Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.

34. - Ministerul Sănătăţii. - Serviciul Român de Informaţii. - Serviciul de Protecţie şi Pază. - Serviciul de Informaţii Externe. - Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.

35. Pentru îndeplinirea obiectivelor sale şi asigurarea funcţiilor de sprijin pentru MAI, Centrul Naţional cooperează cu: - Centrul Operaţional Naţional din cadrul Inspectora- tului General pentru Situaţii de Urgenţă. - Centrul de Situaţii al Guvernului.

36. - Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă. - Centrul Naţional Militar de Comandă. - celelalte centre operative constituite la nivelul instituţiilor publice reprezentate.

37. A. Centrul de decizie: Este format din reprezentanţi cu rol de decizie din instituţiile cu atribuţii în domeniul ordinii publice şi securităţii naţionale. Funcţionează ca organism interinstituţional din care fac parte: - secretarul de stat, şef al Departamentului Ordine şi Siguranţă Publică. - secretarul de stat pentru relaţiile cu instituţiile prefectului.

38. - secretarul general al Ministerului Administraţiei şi Internelor. - adjunctul şefului Departamentului Ordine şi Siguran- ţă Publică. - directorul general al Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă. - directorul general al Direcţiei Generale Management Operaţional.

39. - inspectorii generali ai: = Inspectoratului General al Poliţiei Române. = Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră. = Inspectoratului General al Jandarmeriei Române. = Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă. - şi câte un secretar de stat sau adjunct al conducăto- rilor instituţiilor publice reprezentate.

40. Centrul de decizie se întruneşte în şedinţe, ori de câte ori situaţia o impune, la solicitarea ministrului administraţiei şi internelor sau a secretarului de stat, şef al Departamentului Ordine şi Siguranţă Publică, ori a conducătorilor celorlalte instituţii publice reprezentate. Şedinţele Centrului de decizie sunt conduse de ministrul administraţiei şi internelor sau, în lipsa acestuia, de secretarul de stat, şef al Departamentului Ordine şi Siguranţă Publică.

41. Centrul de decizie propune ministrului: - declararea stării de alertă în domeniul ordinii publice. - instituirea stării de urgenţă, având posibilitatea să propună şi Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, tot prin intermediul ministrului administraţiei şi internelor, măsuri pentru ridicarea graduală a capacităţii operaţionale a forţelor de ordine publică, în vederea contracarării acţiunilor îndreptate împotriva ordinii constituţionale.

42. Centrul de decizie adoptă măsuri care se pun în aplicare, pe timpul stării de urgenţă, prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, iar pe timpul ce- lorlalte situaţii, prin ordine sau dispoziţii proprii sau comune ale conducătorilor instituţiilor publice reprezentate.

43. B. CENTRUL DE CONSULTANŢĂ: Centrul de consultanţă funcţionează ca o compo- nentă de specialitate, constituită din reprezentanţi ai instituţiilor publice reprezentate, experţi şi/sau specia- lişti în domeniile gestionate de acestea, precum şi, în funcţie de complexitatea şi particularităţile situaţiei, din experţi şi/sau specialişti din alte domenii.

44. Atribuţiile Centrului de consultanţă: - asigură consilierea membrilor Centrului de decizie asupra problemelor operative, tehnice şi de specialitate. - asigură documentarea tehnică de specialitate pentru toate tipurile de risc ce pot afecta ordinea publică. - realizează alte activităţi conexe ce pot contribui la soluţionarea operativă a situaţiilor create.

45. C. CENTRUL OPERAŢIONAL DE COMANDĂ: Centrul operaţional de comandă este structură operativă cu activitate permanentă şi asigură “supor- tul informaţional”, de resurse şi capabilităţi operative pentru Centrul Naţional. Organizarea şi funcţionarea Centrului operaţional de comandă, se aprobă prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor. Acesta asigură şi Secretariatul tehnic al Centrului Naţional.

46. Centrul operaţional de comandă asigură, prin structurile de specialitate, simularea reacţiilor pentru diferite scenarii, exerciţii şi antrenamente, precum şi standardizarea procedurilor de acţiune pe diferite tipuri de riscuri şi implementarea bunelor practici recomandate de organismele Uniunii Europene şi ale NATO.

47. Centrul operaţional de comandă funcţionează ca punct naţional standard de contact, prin care se asigură acoperirea tuturor tipurilor de criză transfron- talieră în domeniul ordinii şi siguranţei publice în relaţiile cu organismele şi instituţiile internaţionale şi este responsabil de fluxul intern de informaţii în acest domeniu.

48. 3. ATRIBUŢII SPECIFICE COMPONENTELOR CENTRULUI NAŢIONAL:

49. Centrul de decizie îndeplineşte următoarele atribuţii: - propune ministrului administraţiei şi internelor decla- rarea stării de alertă în domeniul ordinii publice sau declararea încetării acesteia, la nivel naţional ori la nivelul mai multor judeţe. - propune, prin ministrul administraţiei şi internelor, instituirea stării de urgenţă.

50. - propune, prin ministrul administraţiei şi internelor, prelungirea sau restrângerea perioadei de aplicare a măsurilor prevăzute pentru starea de urgenţă. - asigură comunicarea publică privind evoluţia crizei. - analizează, definitivează şi promovează spre aprobare, potrivit legii, strategia naţională de ordine publică şi planurile naţionale de acţiune în domeniu. - analizează evaluările periodice referitoare la ameninţările şi riscurile la adresa ordinii publice şi stabileşte măsuri de contracarare.