Implica ţii sociale ale globalizării

1. Implicaţii sociale ale globalizării

2. Definiţii şi accepţiuni • Globalizarea este un proces, sau un set de procese, care întruchipează o transformare în organizarea spaţială a relaţiilor şi tranzacţiilor sociale – analizate în termenii extensiunii, intensităţii, velocităţii şi impactului lor – generând fluxuri şi reţele transcontinentale sau inter-regionale de activitate, interacţiune socială şi exercitare a puterii • Globalizarea deschide spaţiul naţional pentru fluxul de persoane, stabilirea de legături între diferitele paliere (orizontale şi verticale) de organizare a societăţii. • Globalizarea are un caracter universal - a ajuns să afecteze structura tuturor componentelor sistemului social global – subsistemul politic, economic, militar, social, religios, ecologic.

3. Teorii asupra globalizării sociale • Teza hiperglobalistă (Kenichi Ohmae, Martin Albrow, Walter Wriston) – consideră că dispariţia statului este inevitabilă ca urmare a organizării globale a economiei, a apariţiei instituţiilor de guvernare globală, a hibridizării culturilor şi a contopirii lor într-un summum de valori universal acceptate. • Concluzia: globalizarea înseamnă sfârşitul statului-naţiune.

4. Teorii asupra globalizării sociale • Teoria sceptică (Samuel Huntington) înţelege globalizarea ca un fenomen care nu face decât să adâncească discrepanţa dintre bogaţi şi săraci, • lumea se fragmentează în blocuri civilizaţionale şi enclave culturale şi etnice • Concluzia: internaţionalizarea depinde de acordul şi de sprijinul statului.

5. Teorii asupra globalizării sociale • Teoria transformativistă (Ankie Hoogvelt, Michael Sandel, John Ruggie) înţelege globalizarea ca o reaşezare a relaţiilor interregionale şi a acţiunii la distanţă (decizia luată într-un colţ al lumii prezintă consecinţe deosebite pentru statele aflate într-o zonă total opusă geografic) • Structura socială globală este concepută ca un aranjament de trei cercuri concentrice, fiecare întretăind graniţele naţionale şi reprezentând elitele, pe cei mulţumiţi şi pe cei marginalizaţi. • Concluzia: globalizarea acţionează asupra puterii statale şi asupra celei politice mondiale, transformându-le.

6. Caracteristici ale globalizării sociale • apariţia unor entităţi non-statale care şi-au revendicat rolul şi locul în procesul decizional şi de transformare structurală la nivel internaţional • apariţia unor noi actori sociali internaţionali: organizaţiile neguvernamentale, corporaţiile multinaţionale, mişcările religioase şi politice transnaţionale • comunităţile sociale, inclusiv cele politice, se reordonează, ajungându-se la o nouă arhitectură a ordinii mondiale • existenţa statului este justificată numai pentru faptul că poate asigura un sentiment de identitate cetăţenilor săi.

7. Consecinţe ale globalizării sociale • Globalizarea este noul sistem, care a luat locul Războilui Rece (Thomas L. Friedman, Lexus şi măslinul, Editura Fundaţiei Pro, Bucureşti, 2001) • Războiul Rece era caracterizat de o trăsătură unificatoare: divizarea (simbolul:zidul). Sistemul globalizării are ca trăsătură unificatoare – integrarea (simbolul: WWW). • sistemul globalizării este construit pe trei echilibre de forţă, care se intersectează şi se influenţează reciproc. • echilibrul tradiţional dintre statele naţionale. • echilibrul dintre statele naţionale şi pieţele globale. • echilibrul dintre individ şi statele naţionale. Globalizarea conferă indivizilor puterea de a influenţa deopotrivă pieţele şi statele naţionale. Exemplu: Osama bin Laden a declarat război Statelor Unite la sfârşitul anilor ’90, iar US Air Force a trebuit să lanseze un atac cu rachete de croazieră împotriva lui ca şi când ar fi fost un alt stat naţional. Statele Unite au lansat 75 de rachete de croazieră, fiecare costând 1 milion de dolari împotriva unui individ!

8. Consecinţe ale globalizării sociale • Globalizarea implică numeroase riscuri, printre care şomajul,, adâncirea decalajelor între bogaţi şi săraci, de – culturalizarea, americanizarea, etc. (Hans – Peter Martin, Harald Schumann, Capcana globalizării: atac la democraţie şi bunăstare, Editura Economică, 1999) • Globalizarea înseamnă, din punct de vedere cultural, extinderea amplă, chiar dacă nu totală a americanizării globului – de la Big Mac la Mickey Mouse. Statistică: • “20% din populaţia aptă de muncă ar fi suficientă în secolul următor pentru a asigura avântul economiei mondiale. • O cincime din cei care caută de lucru vor fi de ajuns pentru a produce toate mărfurile şi a furniza serviciile de înaltă calitate pe care şi le poate permite societatea mondială. • Dar ce se va întâmpla cu ceilalţi? 80% dintre cei ce doresc să muncească vor rămâne fără slujbe… • Problema viitorului este “to have lunch or to be lunch”, “a avea mâncare sau a fi mâncat”.

9. Consecinţe ale globalizării sociale • Dezvoltarea economiei globale nu se sincronizează cu dezvoltarea societăţii globale (George Soros, Criza capitalismului global, Editura Polirom, 1999 Pg.105) • apare un conflict de adâncă profunzime între dorinţa de a manifesta loialitate faţă de diversele comunităţi locale şi necesitatea de a da un răspuns pozitiv solicitărilor complexităţii economice a lumii moderne.

10. În loc de concluzii… • “Îmi reprezint globalizarea aşa cum îmi reprezint răsăritul. În general vorbind, cred că e foarte bine că soarele răsare în fiecare dimineaţă. Face mai mult bine decât rău, mai ales dacă foloseşti ecran solar şi ochelari de soare. Şi chiar dacă nu prea mi-ar păsa de răsărit nu aş putea schimba ceva la el. Nu eu am declanşat globalizarea şi nu eu pot s-o stopez ” Thomas L. Friedman