TUMORILE OSOASE

1. TUMORILE OSOASE Tumori benigne - chist osos solitar - osteom - osteom osteoid - fibrom, mixom, lipom, hemangiom. Tumori benigne cu potenţial malign - tumora cu mieloplaxe - condromul - condroblastomul Tumori maligne – primare - sarcomul osteolitic şi osteosclerotic - condrosarcomul - reticulosarcomul - fibrosarcomul - cloromul, cordomul, adamantinomul, angiosarcomul, neurosarcomul, hemangioepiteliomul - secundare - prin contiguitate - metastatice - hematogene - limfatice

2. TUMORI OSOASE BENIGNE Caractere generale: • Se dezvoltă la orice vârstă, dar mai ales la tineri realizând zone de osteoliză sau osteoscleroză bine delimitate; • Evoluează lent; • Subţiază corticala dar nu o rup, nu dau reacţie periostală, nu invadează părţile moi; • Nu recidivează după extirpare; • Nu dau metastaze; • Nu alterează starea generală a bolnavilor. CHISTUL OSOS SOLITAR OSTEOMUL OSTEOMUL OSTEOID ANGIOMUL OSOS FIBROMUL OSOS

3. Chist osos Chist osos Osteom cranian Angiom vertebral

4. TUMORI OSOASE SEMIMALIGNETUMORA CU MIELOPLAXE(OSTEOCLASTOM)

5. Aspectul radiologic caracteristic: • osteoclastomul central – apare ca o zonă de osteoliză epifizară cu margini net delimitate spre partea sănătoasă a osului. Pe măsură ce se dezvoltă, lăţeşte şi deformează epifiza, subţiază corticala dând osului un aspect suflat. În interiorul osteolizei se găsesc travee osoase de diferite mărimi care compartimentează cavitatea dând un aspect de bule de săpun. Corticala nu este întreruptă, periostul nu este îngroşat şi nu sunt invadate părţile moi atât timp cât tumora este benignă. Ruperea corticalei este semn de degenerare malignă. • osteoclastomul periferic se dezvoltă în corticală şi evoluează spre centrul osului. Corticala este distrusă. Apare ca zonă de osteoliză septată care rupe corticala şi în faza benignă. Seamănă cu osteosarcomul osteolitic de care de multe ori nu poate fi diferenţiată radiologic. • osteoclastomul cu puseuri osteolitice este forma în care septurile sunt osteolizate rezultând o zonă de osteoliză chistică dar localizată în epifize. • osteoclastomul cu fractură se prezintă ca o osteoliză septată cu fractură pe os patologic

6. CONDROMUL Tumoră benignă a ţesutului cartilaginos care se dezvoltă fie spre periferia osului (eccondrom) fie central (encondrom) localizată mai ales pe metacarpiene, falange, matatarsiene şi rar pe omoplat, coaste, oase lungi. Localizările pe oase lungi pot evolua malign.

7. TUMORILE OSOASE MALIGNE PRIMARE Caracterele generale ale tumorilor osoase maligne primare: • se prezintă ca zone de osteoliză sau osteoscleroză difuz delimitată care rup corticala, periostul şi prezintă producţiuni osoase în părţile moi; • apar mai frecvent la copii şi tineri, de sex masculin; • prezintă dureri încă din stadiul incipient; • sunt mai frecvente decât tumorile osoase benigne; • cresc foarte repede, invadează ţesuturile din jur; • dau metastaze ganglionare sau în alte organe; • recidivează după extirpare; • alterează starea generală a pacientului; • histologic sunt formate din celule tinere, atipice, cu mitoze numeroase şi cu potenţial mare de proliferare.

8. Osteosarcomul osteolitic Zonă de osteoliză cel mai frecvent centrală sau periferică cu contur neregulat care rupe corticala şi desprinde periostul sub formă de spicul (pintene sarcomatos Kodman). Osteosarcomul osteogenetic În perioada avansată osteosarcomul are cinci forme radiologice: • forma osteolitică periferică – zonă de osteoliză periferică, de formă neregulată, cu contur difuz ce rupe corticala. Osul din jur prezintă osteoporoză . • forma osteolitică centrală – zonă de osteoliză centrală cu corticala intactă iniţial şi distrusă ulterior. • forma osteosclerotică - zonă de osteoscleroză care îngroaşă şi deformează osul. Ţesutul osos neoformat se dispune în mase neregulate în părţile moi sub formă de spiculi perpendiculari pe os. • forma radiară- se caracterizează prin numeroşi spiculi dispuşi radiar pe axul osului. • forma diafizară- prezintă, în stadiul incipient o îngroşare simetrică a corticalei prin apoziţii periostale. Ulterior apar zone de osteoliză alternante cu zone de osteoscleroză, asemănătoare cu cele din osteomielită.

9. Osteosarcom osteogenetic Osteosarcom osteolitic

10. SARCOMUL EWING Numit şi endoteliom osos este un reticulosarcom care se dezvoltă mai frecvent la tinerii de sex masculin, între 10 – 20 – 30 ani. Se localizează la nivelul oaselor lungi, cu predilecţie în porţiunea medie a diafizei. Aspectul radiologic în stadiul incipient nu este caracteristic. Apar zone de osteoliză în compacta diafizară a oaselor lungi cu diametrul în jur de 1 cm. Diafiza se îngroaşă fuziform, tumora se extinde, distruge corticala apoi dezlipeşte periostul producâd periostoză sub forma unor lame suprapuse. Lamele osoase suprapuse sunt asemănătoare foilor de ceapă

11. MIELOMUL MULTIPLU Este o tumoră malignă a celulelor plasmocitare. Există 3 forme clinico-imagistice respectiv mielomul solitar, mielomul multiplu şi forma demineralizantă care pot fi de fapt faze diferite de evoluţie a aceleaşi boli.

12. TUMORILE METASTATICE OSOASE Tumorile metastatice osoase se dezvoltă prin două modalităţi: 1. prin invadare de vecinătate (contiguitate); 2. prin diseminare la distanţă. Metastazele osoase au ca punct de plecare tumorile mamare, prostatice, tiroidiene, pulmonare, de tub digestiv. Sunt multiple, mai rar unice. Ele se dezvoltă în orice parte a osului, în epifize, metafize sau diafize dar sunt mai frecvente în oasele late – craniu, bazin, coloană. Tumorile metastatice sunt de trei tipuri în funcţie de leziunile pe care le produc: • forma osteolitică se manifestă prin leziuni de osteoliză de diferite forme şi mărimi, de cele mai multe ori cu contur difuz ce se pierde în ţesutul osteoporotic din jur. Această formă se întâlneşte după cancerul de sân, plămân, uter, rinichi; diagnosticul diferenţial se face cu mielomul multiplu, angiomul vertebral, tbc (întotdeauna prinde articulaţia); • forma osteosclerotică se întâlneşte în cancerul de prostată, mai rar în cel mamar; se localizează pe oase late – coloană, bazin, craniu. Oasele apar îngroşate, cu zone osteosclerotice diseminate de formă rotundă sau neregulată având rezistenţa scăzută cu fracturi. Diagnosticul diferenţial trebuie făcut cu unele distrofii osoase (boala oaselor de marmură), sifilisul osos, tumori benigne osteosclerotice. • forma mixtă este cea mai frecventă. Pe acelaşi os apar atât zone de osteoliză cât şi zone de osteoscleroză.

13. Metastaze osteolitice Metastaze osteoblastice

14. RADIODIAGNOSTICUL AFECŢIUNILOR ARTICULARE ARTRITELE Artritele acute Artritele cronice Poliartrita reumatoidă Este mai frecventă în ţările cu temperatură joasă şi umiditate mare. Leziunile apar iniţial la sinovială de unde se extind la capsulă, cartilagii şi suprafeţele osoase articulare. Radiologic: - în primele luni radiografiile sunt normale - ulterior apare o tumefiere a părţilor moi, osteoporoză segmentară care se va însoţi de mici zone de osteoliză (geode) subcondrale în epifize - prima geodă apare în epifiza stiloidă a ulnei - spaţiul articular se îngustează şi, în final apare anchiloza carpului sau tarsului. - articulaţiile degetelor se deformează, apar subluxaţii datorită sclerozei inegale a ligamentelor - aspect de mână de ghiară, degete în ciocan, deviaţie cubitală, mîna în cap de lebădă.

16. Spondilita anchilopoetică - apare la tineri între 20 – 30 de ani, mai frecvent la sexul masculin Semnele radiologice - radiografia articulaţiilor sacroiliace evidenţiază osteoporoza subcondrală a suprafeţelor articulare care devin neregulate, cu limite şterse, difuze cu spaţiul articular lărgit. - ulterior apare osteoscleroză a suprafeţelor articulare, spaţiul se îngustează până la anchiloza completă sacroiliacă, leziunile sunt bilaterale simetrice. - la nivelul coloanei lombare, dorsale şi cervicale corpii vertebrali devin osteoporotici, se remodelează, marginile anterioare devenind drepte - la început se calcifică apoi se osifică inelele fibroase discale realizând punţi osoase fine intervertebrale (sindesmofite). - spaţiile intervertebrale apar astfel închise lateral, coloana în ansamblu luând aspectul de „trestie de bambus”. - calcificarea ligamentelor interspinoase, a ligamentelor galbene şi a articulaţiilor interapofizare realizează semnul celor 3 linii de tramvai - calcificării ligamentului vertebral comun anterior şi posterior şi coloana poate lua 2 forme: - forma rectilinie(Strümpel-P.- Marie), coloana este dreaptă şi rigidă. - forma cifotică (Bechterew) se caracterizează printr-o pronunţată cifoză dorsală cu rigiditatea coloanei.

17. Spondilita anchilopoetica Coloana de bambus

18. ARTROZELE Artrozele apar ca urmare a degenerării cartilajului articular şi iau naştere în urma tuturor proceselor patologice care pot distruge acest cartilaj: microtraumatisme, diferite tulburări de statică, hemoragii articulare, hiperemie, tulburări endocrine, tulburări metabolice. Semnele radiologice ale artrozelor sunt: • pensarea spaţiului articular, • osteoscleroza suprafeţelor articulare cu osteoporoza subcondrală • osteofite marginale • suprafeţele articulare osoase se deformează, se turtesc, îşi pierd forma anatomică normală • în spongioasă apar deseori formaţiuni chistice. Artroza se localizează mai frecvent la nivelul articulaţiilor mari: coxo-femurală, genunchi, coloană vertebrală însă se pot dezvolta şi la articulaţiile mici. Artroza coxo-femurală (coxartroza) Artroza genunchiului (gonartroza) Spondilartroza

19. Coxartroza Spondiloza lombara Gonartroza