A fost cândva un staul de Costache Ioanid

1. A fost cândva un staulde Costache Ioanid A fost cândva un staul...Nu cel din Betleem.O peşteră ciudată,o grotă de blestem.Păstorul fără grijăplecase pe poteci...Dormeau pe sub păienjeniciorchini de lilieci.O rază de luminănu pătrundea din cer.De zgură era ziuaşi nopţile, de fier.Alunecau culbeciipe jilavii pereţi.În fânul ud şi putredse-nghesuiau bureţi.Dar într-o noapte... îngericântară la zenit.Şi parcă, printre stele,o stea a răsărit...Şi, nu ştiu cum, deodatăveneau lumini de zori;iar fânul era proaspătşi mirosea a flori.Zburară lilieciişi beznele s-au dus!Iar eu cântam din fluiercu îngerii de sus...Dar iată, într-o parteprivirile mi-aruncşi văd sclipind o iesleşi-n ieslea mea... un Prunc...Veniţi, veniţi, voi îngeri,păstori şi oameni buni!Veniţi, voi magi ai vremii,că-i vremea de minuni!Şi-pentru-a câta oară? �slăviţi pe Dumnezeu!Căci Pruncul e acelaşi,iar staulul... sunt eu.

2. A fost cândva un staulde Costache Ioanid • Şi, nu ştiu cum, deodatăveneau lumini de zori;iar fânul era proaspătşi mirosea a flori.Zburară lilieciişi beznele s-au dus!Iar eu cântam din fluiercu îngerii de sus...Dar iată, într-o parteprivirile mi-aruncşi văd sclipind o iesleşi-n ieslea mea... un Prunc...Veniţi, veniţi, voi îngeri,păstori şi oameni buni!Veniţi, voi magi ai vremii,că-i vremea de minuni!Şi-pentru-a câta oară? �slăviţi pe Dumnezeu!Căci Pruncul e acelaşi,iar staulul... sunt eu.