Modulul 23: PNEUMOLOGIE SI NURSING SPECIFIC

1. Modulul 23: PNEUMOLOGIE SI NURSING SPECIFIC Prof. Tania Bararu Şcoala Postliceală Sanitară Gr. Ghica vodă Iaşi

2. Totalitateaorganelor care contribuiela realizareaschimburilorgazoase,dintreaerulatmosfericsiorganism,constituieaparatulrespirator. Aparatul respirator esteformat din : 1.Caile respiratoriialcatuitedin : -cavitateanazala -faringele -laringele -trahee -bronhii 2.Plamanii : -rol principal in respiratie cu doua componente structurale şi funcţionale Structuraaparatului respirator.

3. A. Arborelebronsicformat din cairespiratorii extra siintrapulmonare • Bronhiaprincipalaimpartiata : • La dreapta :- 3 bronhiilobare(superioara,mijlocie, inferioara) • La stanga :- 2 bronhiilobare(superioarasiinferioara) • Bronhiilelobarese divid in : -bronhiisegmentare (10 segmente dreptul,9 segmentestangul) • Bronhiiinterlobularedin care se formeaza:bronhioleleterminalecu : - bronhiolelerespiratoriicontinuatecu : - canalelealveolare,cu peretiidilatati sub forma de sacialveolarideschise in alveolepulmonare

4. Arborele bronşic

5. B.Plamanulacoperitde pleure, esteconstituit din urmatoareleunitatianatomicesifunctionale :- lobi,segmente,lobulisiacinipulmonari. a.Lobii - suntunitatimorfologicemari,delimitateprinscizuri ;-independentistructural,functional,patologic ; b.Segmentedelimitate imperfect de septuri conjunctive ; c.Lobulul- ramificatii ale bronhioleleor; forma piramidala cu bazacatresuprafataexterna a plamanului, constituitdin ramificatii ale bronhiolelorsi vase de sange,inconjurate de tesutconjunctiv. d.Aciniipulmonariformati din :bronhiolarespiratorie,canalealveolare,alveolepulmonare; Acinulpulmonarconstituieunitateastructuralasifunctionala a lobululuipulmonar • Capacitatea plămânului: volumul de aer pe care îl conţine este de 4500-5000 cm3.

6. Alveolelepulmonare- suprafatade schimb a plamanului. -peretele alveolar format dintr-un epiteliualveolar,unistratificatasezatpeo membranabazalasitesutconjunctivbogat in fibreelastice,in care se gasesteo retea de capilareprovenite din ramurileterminale ale artereipulmonare.Epiteliulalveolar simembranabazala a alveolei, impreuna cu membranabazala a capilaruluisiendoteliulcapilar,constituiemembranaalveolo-capilara, princare se face schimbul de gaze. Suprafata epiteliului alveolar este acoperita cu o lama fina de lichid– surfactant. Distrugerea peretilor alveolari determina emfizemul. Vascularizatiadubla 1.functionala- mica circulatie-asiguraschimburilegazoase2.nutritiva- mareacirculatie,asigurata de arterelesivenelebronsice

7. Foiţăseroasăceînveleşteplămânii • Uşurează mişcările plamânilor prin alunecare Pleura estealcatuitădin douafoite : 1.viscerala ,acoperaplamaniipatrunzandsi in scizuri, 2.parietela,captuseste peretiicutieitoracice. Între cele doua pleure, exista o cavitate închisă - cavitatea pleurală, care în mod normal este virtualaşi care contine o cantitate infima de lichid, care favorizeaza alunecarea. În conditiile patologice, cavitatea pleurala poate deveni reala, putând fi umpluta cu: • puroi (pleurezie); • sange (hemotorax); • aer (pneumotorax). Cand cantitatea de lichid sau aer este mare, plamanul respectiv apare turtit spre hil (colabat) şi funcţia respiratorie este nula. Pleura

8. Toracele este impartit, din punct de vedere topografic: • intr-o regiune mediana - mediastin; • 2 regiuni laterale – pleuro-pulmonare. Mediastinulreprezinta regiunea mediana care desparte cele doua regiuni pleuro-pulmonare. Corespunde • in sens antero-posterior spatiului dintre stern si coloana vertebrala; • in sens supero-inferior, orificiului superior al toracelui si diafragmului. - contine organe apartinand aparatului respirator, cardio-vascular si digestiv, dar trebuie privit ca o unitate, datorita relatiilor stranse intre aceste organe prevenind simptomatologia comuna a acestora in cursul unor boli. Regiunile pleuro-pulmonare sunt dispuse de o parte si de alta a mediastinului şi conţin plămânul şi pleura respectiva Mediastinul

9. Plâmaniistaupediafragma, un muschiîn forma de cupola care separatoracelede abdomen,sisuntinconjurati de o ‘’camera’’ = cutiatoracica, formata din coaste, stern sicoloanavertebrala.Suntorganemoi, spongioase,carecontin cam 300 milioane de sacide aernumiti alveole, la nivelulcarora are loc schimbul de gaze. Anatomiaaparatului respirator

10. Respiratia reprezinta un proces vital in care au loc aportul de O2 la tesuturi si eliminarea CO2 ca rezultat al metabolismului. Schimburile gazoase la nivelul plamanului se realizeaza datorita succesiunii ritmice a doua procese: inspiratia si expiratia. 1. Inspiratia -proces activ, realizat prin efort muscular, când aerul patrunde în plămâni încărcat cu O2. Principalii muschi inspiratori sunt: • muschii intercostali; • muschii supracostali; • diafragma.  actiunea muschilor cusca toracica  marestevolumul scaderea presiuniiaerului in plamani, fata de cea atmosferica. 2. Expiratiareprezinta un proces pasiv, prin care se elimina aerul din plamani, incarcat cu CO2. In timpul expiratiei, cutia toracica revine pasiv la dimensiunile avute anterior. Tipuri de respiratie: Tip costal superior – intalnit la femeie, cand cutia toracica se dilata antero-posterior; Tip costal inferior – intalnit la barbat, cand cutia toracica se dilata transversal; Tip abdominal – intalnit la copii si batrani, cand dilatarea este mai mult verticala. Noţiuni de fiziologie

11. Volumele respiratorii.In timpul celor doua miscari in plamani sunt vehiculate o serie de volume respiratorii: - la o inspiratie normala este introdus un volum de 500 cm3 de aer (volum inspirator curent) – V.I.C.; - la o inspiratie fortata este introdus inca 1500 cm3 de aer (volum inspirator de rezerva) – V.I.R.; - la o expiratie fortata este expulzat 1500 cm3 de aer (volum expirator de rezerva) – V.E.R.; - capacitatea vitala - C.V/CP reprezintă volumul maxim de aer care poate fi eliminat din plamâni printr-o expiratie maximă după o inspiraţie maximă şi reprezintă suma a trei volume - 3500 cm3 de aer, masurata cu un aparat numit spirometru. C.P. este o cifra aproximativa si difera de la un individ la altul, fiind influentata de efortul fizic. Noţiuni de fiziologie

12. bronsite, • pneumonii, • BPOC, • astm bronsic, • TBC, • pneumotorax, • cancer pulmonar Principalele afectiuni respiratorii

13. NURSING ÎNAFECŢIUNI RESPIRATORII

14. MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ Semiologie în pneumologie • Studiul semnelor clinice • Trei categorii de semne clinice(manifestări de urgenţă) - semne generale: febră, astenie, oboseală - semne funcţionale: relevate de pacient la interogatoriu- dispnee - semne fizice: descoperite la inspecţia pacientului – deformarea toracelui Asistentul trebuie să fie capabil să observe aceste semne şi să aprecieze caracterul lor de urgenţă

15. MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ ÎN AFECŢIUNI ALE SISTEMULUI RESPIRATOR • Tusea • Expectoraţia • Hemoptizia • Dispneea • Cianoza • Durerea toracică(junghiul)

16. Probleme de dependenta - alterarea vocii, - alterareaschimburilorrespiratorii dispnee, - obstructia cailor aeriene,- comunicareineficace,- durere, - alterareaechilibruluitermichipertermie, - alterareaapetitului- alterareasomnului- vulnerabilitate, - risc de accidente, - risc de complicatii- risc de infectii

17. este un act reflex sau voluntar determinat de excitanţi fizici, chimici, inflamatori având ca rezultat eliminarea violentă şi sonoră a secreţiilor patologice sau a corpilor străini din căile respiratorii şi permeabilizarea acestora. • este controlată de centrul respirator, declanşată de factorii iritanţi ce ajung pe mucoasa tractului respirator; are rolul de curăţare a mucoasei. TUSEA

18. După caracter tusea poate fi: • neproductivă (uscată) în infecţii ale căilor respiratorii superioare, în pleurită şi în primele faze ale tuberculozei pulmonare; • productivă(umedă) cu expectoraţie în infecţii ale căilor respiratorii inferioare (bronşite acute şi cronice, în pneumonii, supuraţii pulmonare);apare la schimbarea poziţiei corpului • tuse surda • lătrătoare– consecinta unor compresiuni traheobronsice determinate de adenopatii • tuse bitonală – in cazul paraliziei corzilor vocale • tuse convulsivă • tuse iritativă – la fumători sau în complicatiile cardiovasculare Tusea

19. tuse cavernoasă – în cavernele tuberculoase • diferă ca frecvenţă şi mod de apariţie (matinală, vesperală, în anumite poziţii); • poate duce la epuizarea bolnavului şi la perturbarea somnului; • în accese violente poate fi însoţită de vărsături (tuse emetizantă); • în unele situaţii e necesară provocarea tusei pentru facilitarea eliminării secreţiilor. Tusea

20. Intervenţii nursing • Tusea uscată trebuie combătută: prin educaţie privind evitarea fumatului, a deschiderii gurii în inspir, a aerului uscat sau prea cald. • În caz de tuse productivă asistenta încurajează tusea şi colectarea sputei pentru a se putea aprecia aspectul, cantitatea şi pentru a se recolta probe de laborator.

21. este dominantă în unele afectiuni respiratorii, reprezentânt eliminarea de sânge roşu, aerat, proaspat, provenit din căile aeriene, în urma unui efort de tuse prin expectoraţie . • - este o urgenţă ce impune un diagnostic etiologic în vederea elaborării unei conduite adecvate • Cauzele sunt reprezentate de: • Cancer bronhopulmonar • Pneumonii bacteriene( cu staphilococus aureus şi pseudomonas aeruginosa sau virale) • TBC pulmonară • Bronşiectazii suprainfectate • Micoze pulmonare(cu aspergillus spp) • Hipertensiune venoasă pulmonară( stenoză mitrală, TEP) Hemoptizia

22. - sângele este roşu, aerat, puţin coagulabil(rămîne lichid), cu pH alcalin - se poate repeta cu frecvenţă variabilă şi uneori de mai multe ori pe zi • spre sfârşit cantitatea şi frecvenţa diminuă, iar sângele devine negricios, reprezentând reziduul bronşic Volumul poate fi : • Masiv > 250-500 ml/ zi se descriehemoptiziafudroaianta(fr.Foudre= fulger) saucataclismicăde volum mare(>500 ml), produsă rapid care prininundaţiebronşicăşişoc hemoragic duce la exitus • non-masiv < 200ml/ zi: medie= 150-250 ml; mica= 50-150 ml; minima=ml formă particulară este sputahemoptoică(sangvinolentă, hemoptizia minimă) caracterizată prin prezenţa de striuri sangvine în materialul expectorat Hemoptizia

23. Este un semn clinic ce determină apariţia anxietăţii atât la pacient cât şi la anturaj şi medic – supraevaluarea volumului • Este necesar cuantificarea corectă a acesteia şi se impune colectarea sputei intr-un recipient gradat Semne premoitorii • Senzaţie de căldură • Cefalee • Ameţeli • Dispnee • Senzaţie de tensiune toracicăinsotita de teama • Senzaţie de iritaţie(gâdilitură) laringiană • Gust usormetalic, sarat Hemoptizia

24. Paloare facială, transpiraţii reci, dispneea cu tahipnee, tahicardia şi anxietatea, lipotimie, hipotensiune • Febra/subfebrilitatea sugerează etiologie infecţioasă, cancer bronhopulmonar, TEP • Durerea toracică unilaterală însoţeşte hemoptizia din TEP şi uneori cancer bronhopulmonar • Asocierea, la femei, cu menstra, reprezintă hemoptizia catamenială(gr,katamenios=lunar) sau vicariantă(lat., cicarius= substitut, înlocuitor), semn al endometriozei pulmonare. • Trebuie diferenţiată de • epistaxis posterior • Stomato-gingivoragii • Pseudo-hemoptizia – sângele provine de la nivelul căilor respiratorii supra-glotice(nu este tuse) • Hematemeză- eliminare fără tuse, prin vărsătură, sângele este neaerat, negru(în zaţ de cafea), cu ph acid, amestecat cu mucus filat, alimente şi coagulează rapid • Hemoptizia factitia- simulată – leziuni ale limbii, mucoasei jugale Semne şi simptome asociate

25. Hemoptizia - conduita terapeutica imediata Gesturi utile immediate - Pacientul cu hemoptizie confirmată se internează obligatoriu în spital! - apreciereacorecta a cantitatii de sange -semneclinice de detresarespiratorie- care sugereazagravitatea-insuficientarespiratorieacuta. - cercetareasemnelorclinice de anemieacuta (paloare, hTA, puls slab, filiform) -semne de sochemodinamic- in Hemoptiziimasive.

26. Conduita imediata • repaus absolut la pat, in pozitie semi-sezanda, daca este posibil pe partea leziunii; • repaus vocal absolut. • in primele ore sau zile, alimentatie formata exclusiv din lichide reci (compot, sirop, limonada, lapte); • punga cu gheata pe hemitoracele presupus bolnav sau pe stern. calmarea bolnavului si pe cei din anturajul acestuia, • manevrareabolnavului cu blandete; • sa-i asigure izolarea, semiobscuritatea, aerisirea, temperatura moderata (16°); • sa recomande bolnavului sa nu tuseasca, sa inspire lent si profund; sa-i curete gura de cheaguri.

27. Hemoptizii-conduita/tratament Internare obligatoriu! - in Hemoptizii mari -repaus la pat -punga cu gheata -inventarierea cauzelor- ORL, hematologice, cardiovasculare, respiratorii - endoscopia bronsica.

28. Hemoptizii-conduita/tratament -oxigenoterapie 2-4 l/min. -eliberarea cailor respiratorii -cale de abord venos cu acces permanent -umplere vasculara pt.corectia hemodinamica -vasoconstrictoare-vasopresina,sandostatin -hemostatice i.v./i.m -trat.chirurgical-embolizare arteriala bronsica,ligatura.

29. – cantittate, aspect- reprezinta ceea ce se elimina din teritoriul alveolo-bronho-traheal prin actul tusei.rezultatul expectoratiei este „sputa”.Sputa contine secretia diferitelor glande seroase si mucoase exudat inflamator, transudat din capilarele pulmonare si alveolare sange,eventual corpi straini • prezinta caracteristici diferite, examenul macroscopic si de laborator • ofera informatii referitoare la diagnostic si etiologie. - reprezintaun produspatologicpericulospentrupropagareainfectiei Expectoraţia

30. - definita ca respiratie dificila ( cu efort); respiratie constientizata ca anormala, determinand o situatie de disconfort. In caz de dispnee apar modificari de frecventa, amplitudine si regualritate ce se coreleaza cu travaliu ventilator crescut. • esteconsecintascaderiiaportului de oxigensicresterii CO 2, comprimariiorganelormediastinalesiobstructieicailorrespiratorii. • Difera in functie de timpul respirator afectat (inspiratorie, expiratorie), ritmul respiratiei, circumstante de aparitie - efort sau repaus; paroxistica . • Frecvent sugereaza o afectiune respiratorie. • Poate fi insotita de tiraj, cornaj, wheezing,batai ale aripilor nazale, turgescenta jugularelor. • Determina anxietatea pacientului, intoleranta la efort, ortopnee. Dispneea

31. 1. Dispnee de efort şi de repaus- • evoluează conszant în timp, de la eforturi mari la eforturi din ce în ce mai mici(dispneea de efort) • dispneea de repaus, prezenta in stadiiavansate ale dispneei de efort, sicea care apareacut in repaus, 2. Dispneea paroxistică - este tot dispnee de repaus- esterepetitiva. Prototip in acestcazesteastmulbronsic.Mijlocul de masurare al dispneei se refera la cea de efort, in functie de gradul de efort la care aparesi are 4 stadii (efort mare, mediu, micsirepaus) Tipuri de dispnee

32. Clinicdispneeapoate fi cu :Ortopnee-cand se amelioreaza in pozitiesezandaPlatipnee- cand se amelioreaza in pozitieculcata (esteinversulortopneei). Se intalneste in deficit muscular abdominalTrepopnee- cand se amelioreazaintr-o anumitapozitielaterala. Este legata de modificariintrecirculatiesirespiratie Tipuri de dispnee

33. Caracteristici ale dispneei: • se realizeaza un efortinspirator mare, ceeace duce la crestereadurateiinspirului, avand 2 consecinte : - zgomotprelungit al inspirului, care se numestecornaj saustridor dacaeste la nivelullaringelui- deprimare a structurilorsuprasternale, intercostale, sizonei substernale, care se explicaprindiscrepantadintreforta aplicatapentruintrareaaerului, siposibilitatile de dilatare a plamanului in conditiileafluxului de aer(tiraj) Legatde bronhiileprincipale, in inspirapare un "wheezing" (suierat) datoritaobstructieilor.Aceastadispnee are frecventajoasa (10-12 / minut) si se numestebradipneeinspiratorie cu cornajsitiraj

34. difera ca localizare, intensitate si mod de aparitie, in functie de: regiunea afectata (schelet toracic, pleura, parenchim pulmonar); intinderea leziunilor • Nu exprima intotdeauna o afectiune la nivelul aparatului respirator • Creaza disconfort, perturba somnul pacientului, limiteaza miscarile Durerea toracică

35. - Coloraţia albăstruie a tegumentelor cauzată de scăderea aportului de oxigen cu creşterea CO2 în sânge - Este însoţită de tahicardie, confuzie, transpiraţii abundente, cefalee, agitaţie,acidoză Cianoza

36. INVESTIGAREA IMAGISTICĂ A APARATULUI RESPIRATOR: • Radiografia toracică / Radioscopiile toracice - Explorări radiologice cu substanţe de contrast: bronhografii (contrast radioopac iodat: lipiodol), fistulografii; - Explorarea CT toracică - RMN - Explorare (cu izotopi radioactivi) scintigrafică: scintigrafie pulmonară de perfuzie; scintigrafie pulmonară de ventilaţie Investigaţii specifice aparatului respirator

37. EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ RESPIRATORIE • Spirometrie • Spirografie • Analiza gazelor • Teste farmacodinamice: test bronhoconstrictor, test bronhodilatator • Tehnicile spirografice: • Scop: Determinarea funcţiei ventilatorii pulmonare. • Utile în diagnosticul tipului de tulburare ventilatorie: • Obstructiva; • Restrictivă; • Mixtă; • Utile în diagnosticul caracterului reversibil/ireversibil terapeutic al tulburării ventilatorii; • Utile în evaluarea progresivitătii bolilor cronice respiratorii Investigaţii specifice aparatului respirator

38. 3. EXAMINARI DE LABORATOR • Examenul sputei si al aspiraţiei bronsice: • Examen citologic: celularitate suspectă; eozinofile • Examen bacteriologic : direct (coloraţie Gram şi Ziehl-Nilsen) ; culturi( floră banală, bacil Koch) • Examenul lichidului pleural- exudat sau transudat • Examene de sânge • Examen de urină 4.TESTE CUTANATE • Intradermoreactia la tuberculina 5. EXAMINARI ENDOSCOPICE • Fibrobronhoscopia   Investigaţii specifice aparatului respirator

39. 1.Culegere de date prin: • interviu, • observatie clinica, • cercetare documente medicale, • discutii cu echipa de ingrijire si apartinatorii. 2. Analiza si sinteza informatiilor: - Manifestari de independenta/dependenta - Surse de dificultate 3. Probleme de dependenta  formulareadiagnosticuluide ingrijire 4. Elaborareaplanului de ingrijire • Stabilireaobiectivelorsiprioritatilor de ingrijire • Interventii: delegate siautonome 5. Evaluarea Etapeleprocesului de îngrijire