esenţ e

1. CELE MAI FRUMOASE POEZII PREMIATE ULTIMUL COLIND… A PATRA IARNĂ GRIJI DE SĂRBĂTORI E LACRIMĂ ŞI ZÂMBET esenţe CONCURS-DEC-2010

2. I OVIDIU LUCY DANA MARCEL DORU GEORGE DANIELA PÂRVU DAN MARIANA ELENA GINA ICA VIOREL GEORGETA PETRU GELU LOREDANA CARMEN ELENA GIGI Pentru a citi poeziile unui autor dă click pe pozăşi vei ajunge imediat la poezia acestuia. Pentru a reveni la cuprins dă click pe săgeata “retur”

3. II TEODORA MIHAELA ALLA ALEKSEEV MIOARA MIHAIELA ANA NATALY BOMBONICA SANDA LUCIA MARIA MIHAI IONELA LLIELU IRINA-ELENA HORIA GEORGE GABRIELLA JENY GEORGE Pentru a citi poeziile unui autor dă click pe pozăşi vei ajunge imediat la poezia acestuia. Pentru a reveni la cuprins dă click pe săgeata “retur”

4. Apoi, sub soare-n dimineaţă, Se-nmoaie-arsura din natură. Doar vrăbii se întorc la viaţă, Şi ciripesc cerşind căldură. Copiii aciuaţi prin casă, Uimiţi privesc de lângă glastră, Cum frigu-ncepe iar să coasă, De gheaţă floare la fereastră. De gheaţă floare la fereastră Un ger câinos se-aşează-n noapte, Ce ţintuieşte stele-n cale. E-aşa de frig că-ngheaţă şapte Straturi de-omături de pe vale. Încremenesc pâraie-n unde, Ca nişte nefireşti fantasme Şi orice-i viaţă se ascunde. Decorul, parcă-i rupt din basme! Iar astrul nopţii pare-o umbră, Ce-i strâmbă nopţii-nfăţişarea, Făcând-o ca să pară-o sumbră Lucire, ce chiorăşte zarea. Sub chiciuri ologesc copacii, Pierzându-şi crengile ce crapă. Şi despuiaţi rămân săracii, Când lăstărişul îşi îngroapă. AUTOR-OVIDIU OANA retur

5. Si amintirea ta dispare in noapte, Mama-mi sopteste cu glasul ei bun: Fata mea, seara asta nu e a noastra, Ci a Celui s-a nascut de Craciun.. ITI AMINTESTI ? Cazuse prima zapada... Intre noi...o beteala de fum... Anotimpuri albe pluteau fara noima... Aceeasi singurate din seara de-Ajun... O noapte visam sa-ti mai darui, Cu gust de vifor nebun... Nu ma vedeai,te priveam intristata... TU, fericit si gata de drum... Copiii se pregateau de colinde, Brazii cadeau din cer , suierind... Fii risipitori se  adunau pe la case , Satui de straini, de frig si de vint... Mi-am amintit deodata de mama.. De ce-mi povestea, an de an.. Despre copilul Isus, de Maria, De Magii, calatorind spre liman... AUTOR: LUCY GERST retur

6. De Crăciun Colindele se nasc acolo-n ieslea blândă, Magi de la răsărit aduc din zările îndepărtate Înveşmântaţi în purpură şi cu smerire adâncă, Ofrandele sfinţite de smirnă şi de nestemate... Un cor de îngeri incantează sublim din nevăzut Tot mai pierdut se stinge un clinchet auriu... De dincolo de cerul vineţiu al nopţii înstelate Cad arabescuri în fuioare de strălucire argintată Încremenind scânteietori în brazii veşnici Zăpezile de vrajă ale iernilor de altădată... AUTOR: DANA BUZOIANU retur

7. DE CRĂCIUN Crengi din bradul de Crăciun Stau ascunse sub zăpadă. Clipele de Moş – Ajun Se ajută să nu cadă. Foc din cetina aprinsă Încălzeşte fulgi de nea. Lampa-n casă nu e stinsă, Să o vadă cineva. Doi colaci, câteva nuci, Pluguşor, fără plăvani… Cad, de-a buşilea, doi prunci, Prin cutii de mucava… AUTOR: MARCEL CEPOI retur

8. Absurzi ca statui destrămate Ilogici şi magici şi goi Cădem cu aceeaşi cetate În care-am luptat amândoi A patra iarnă M-apropii de iarnă cu tine Murind aritmetic, tăcut Măslinul adoarme-n ruine Confuz din final la-nceput De-afară ‘năuntru cresc stele Constrânse de arme şi jar Eşti una din axele mele Când obligatoriu răsar Tăcem amândoi pe-ndelete Străini pe-un pământ cunoscut Iar noaptea sub ochi ni se vede Mormântul comun desfăcut Eu ştiu că m-apropii cu jale De ruga-ngheţată în dor Căci toate altarele-s goale Iar zeii din temple ne mor AUTOR: ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ retur

9. Este seara de Crăciun, M-am culcat să-mi alin dorul, Te visez numai pe tine, Peste tot e doar iubire! SEARA DE CRĂCIUN Este seara de Crciun, Stelele sclipesc în ceruri, Luna s-a gătit de gală, Peste tot e armonie! Este seara de Crăciun, Nori pufoşi cu albe mantii Cern încet fulgi de zăpadă, Peste tot e feerie! Este seara de Crăciun, Creştineasca sărbătoare, Îngerii cântă colinde, Peste tot e pietate! Este seara de Crăciun, Stau doar eu cu mine însumi, Mi-e un dor nebun de tine, Peste tot, singurătate! Este seara de Crăciun, Visele mă duc departe, Sunt copil ca altădată, Peste tot doar amintire! Este seara de Crăciun, Lângă mine stau părinţii, Aşteptăm să vină Moşu’… Peste tot, doar mângâiere! Este seara de Crăciun, Mă trezesc udat de lacrimi, Nu mai e ca altădată, Peste tot e doar durere! AUTOR: GEORGE ROCA retur

10. IN NUMELE CĂRUI DECEMBRIE,NING? plângi? plâng şi eu!sunt bogată de tine,despleteşte-mi cozilecu poveşti de bine...hai, învaţă-mă cumpreaiubit de-o iubităvei fi aşteptat în fiinţa-inelocuită...învaţă-mă cândmă podidesc cuvintelecum să-mi cheltuiîn lacrimi veşmintele...vino şi spune-micum te disting?în numele cărui decembriening? AUTOR: DANIELA PÂRVU retur

11. SARBATORI IN ALBE iarnă, sărbătorile sosesc cu paşi vioi,Mirific, din înaltul cer fulgii pornesc,Totul e alb, steluţe argintate strălucesc,Crăciunul e aproape, şi înfloreşte-n noi...Dă, Doamne, un Crăciun ca în poveste!Cu daruri de la Moşul, ce-aşteptăm,Pe lângă bradu-mpodobit,să ne-adunăm.Şi să-i pândim sosirea la ferestre...Colinzile le aşteptăm cu uşi deschiseNaşterea Domnului, ele ne amintescÎn noi , florile dalbe înflorescE linişte şi candele-s aprinse...E noaptea de Crăciun şi-i minunatăÎn piept ne bat inimi de fericire,E- atâta linişte şi dor de nemurire!Şi îngerii zâmbesc în noaptea înstelată. AUTOR: DAN SPRINCENATU retur

12. Farmecă c-o adiere şi-nvăluie cu plăcere când zarea-n alb îmbracă cu sclipiri de promoroacă. IARNAÎmbrăcată-n promoroacă aruncă stele-n joacă, cu ţurţuti de diamant ne priveşte din înalt. Se ascunde după nori şi ne-nvăluie-n flori de apă îngheţată, îmbrăcând zarea toată. Şi-i frumoasă-nzăpezită cu mantia strălucită cu părul plin de stele aşezate-n inele. Privirea-i de gheaţă depărtarea-ngheaţă, iar mângâierea lină aduce linişte deplină. E o zână minunată când nu e supărată, dar dacă-i necăjită şi vede că nu-i iubită trimite viscolul şi gerul să ucidă tot misterul.... AUTOR: MARIANA CIUREZU retur

13. Din palat Zâna priveşte, Cum vise, Visu-mpleteşte, Falnică pe câmp, iar treceCu alaiul alb şi rece. Zâna-iarnă Colo, hăt în depărtare, Zâna-n alb din nou apare,Falnică pe câmp ea treceCu alaiul alb şi rece.Viforu`nainte merge,Din trompetă suflă rece,Apa-n vad încremeneşte,Auzind că el soseşte.Când alaiul avansează, Peste sat neaua aşază, Din zori şi până în seară Stă omăt pe uliciară. Luna peste sat păşeşte Şi spre el galeş priveşte, Apoi trece mai departe, Spre poveşti din nicio carte. AUTOR: ELENA PĂDURARU retur

14. Se ghemuieşte în genunchi micuţul Răbdând zăpada rece, noroioasă, Priveşte-n jos şi-şi cercetează gândul Ştergându-şi nasul cu mâneca-i slinoasă. -Eu, Doamne, venit-am azi la Tine În ziua-n care Fiul-ţi s-a născut, Să-mi dai Mărite, un mic codru de pâine Ci nu mi-l da de tot, voi doar cu împrumut. Acasă, mama zace de ani şi ani întregi Iar tata nu mai e, căci s-a grăbit la Tine, Din lumea asta mare, doar Tu poţi să-nţelegi, Că nu-ţi cer o minune şi n-o vreau pentru mine... Nu mă răscol, nici caut să-ţi înţeleg voinţa, Nu sper la Moş Crăciun ori vise mai deşarte, Nu-mi asculta nici plânsul, nici glasul, nici dorinţa, Doar ruga ce o-nalţ pentru al meu mic frate. În leagăn e şi plânge, căci foamea îl răzbeşte Nu ştie de Crăciun, de Anul Nou, dar poate Că peste ani şi ani când vremea îl va creşte El te va răsplăti din plin...cu bunătate... Rugă de Crăciun Oraşul tern şi mohorât Prin fulgii mari ce cad grămadă, Pictează-un peisaj urât Cu o mocirlă din zăpadă. Ca un mormânt încimentat Canalele-şi saltă capacul Şi ici şi colo câte-un cap Golaş se înalţă precum macul. În umbra rece, prea departe De sărbători, lumini sau timp O inimă jertfită bate Prin negrul şi fatalul anotimp... Când vântul suflă, un tremur îl apucă Şi alte lacrimi îi încălzesc obrajii Încet îşi strânge pumnul cât o nucă Şi-şi desenează cu piciorul paşii. În parcul mare, ca-n fiecare an Un brad plin de lumini răsare Îi pare ca o boltă-ntr-un ocean Şi-n vârf, Lucefărul...ca loc de închinare. retur

15. Privi cu împăcare, spre bradul de Crăciun, Spre steaua cea din vârf, apoi timid spre ceruri Gândind că va zâmbi şi el din nou de-acum Şi nu vor mai simţi nici foame şi nici geruri. Mâna lui mică şi-ngheţată strânge Bătrâne zbârcituri ce o-ncălzesc... În urma lor cu fulgi mari iarna-i plânge Când ei, un peisaj prea tern şi prea funebru....părăsesc. Sunt mese îmbelşugate şi-n sobe arde focul S-aud colinde multe şi daruri toţi aşteaptă Copii la fel ca mine, sub brad îşi pornesc jocul Tot de sub brad eu îţi întind spre ceruri, mâna dreaptă. Când noaptea s-adânceşte, luminile s-aprind Iar frigul se-nteţeşte făcându-l să-nlemnească Şi pe sub subsuori două mâini îl cuprind Făcând fiorul inimii să crească. Nu-şi săltă ochii încă, dar se cutremură Când mâna cea străină, umărul îi apasă, Răzbind negura, un bătrân, privirea-i arată Cu păr cărunt, ochii blânzi şi barbă deasă. Îi era moale, albă şi rece ca zăpada Ce adineauri covor îi zăcea la picioare Puhoi de lume brusc inunda strada Privind, râzând ori cântând fiecare. Scoase din buzunarul hainei de satin Doi biscuiţi pe care-i aşeză În mâna încă-ntinsă, a bietului copil Pe când în micul trup, sufletu-i tresăltă. AUTOR: GINA CHIROIU retur

16. Afară ninge lin și liniste-i în casă Doar jaratecu-n cămin,parcă mai tresare Atâtea amintiri și gânduri mă apasă Dar un colind bătrân,mă scoate din visare. VIS DE IARNĂ Mă ninge încet a vieții dusă vreme Și-n astă iarnă venită parcă timpuriu, M-aștern nămeți,ușor și lin, ca în poeme Să uit că timpul trece parcă prea zglobiu. S-apropie Crăciunul.Visez,sunt iar copil Cu nerăbdare-astept să mă colinde lin Voci line-cristaline, parcă pășind umil Pe treapta-nzăpezită,sub creanga de mălin. M-așez ușor,visând sub bradul nostru verde Și-aștept cu drag să vină, iarăși Moș Crăciun. Prin ani trecuți de-acum,gândul meu se pierde S-aleagă tot ce a fost rău,de tot ce a fost bun. De dincolo de vremi, apuse în uitare Pierdut și singur,m-ajunge glasul mamei blând. De-aș mai putea întoarce clipa în visare, De-aș mai putea lăsa în urmă orice gând. Îmi răsar în minte arome vechi, uitate De brad,de cozonac,de mama ce ne crește, De plănsul meu de fată,de vise zbuciumate, De toate acuma, Crăciunul mi-amintește. AUTOR: ICA MATEI retur

17. Zăpezi cenușă Zăpezi neîncepute, călcate în picioare De noi, cei vinovați, cu suflete murdare. S-au stins în amintire zăpezile ferice Și Pomul de Crăciun, cine să-l mai ridice? Noi nu mai știm colinde și-am rătăcit cărarea, În anii ce-am pierdut rămas-a sărbătoarea. Demult s-au dus bunicii-n cer și au luat cu ei Să-mpartă bolindeții, uitatul obicei. Zăpezile, cenușă ne sunt și ne doboară, Trecutul într-un colț l-am agățat de-o sfoară. Copiii-l dezlega-vor și or să-l primenească, Ninsorilor dintâi vor ști să le vorbească. AUTOR: VIOREL PLOEŞTEANU retur

18. Către conac privind, tăcut, o lacrimă-i îngheaţă, Căldura sfântă de Ajun i-o sparge-n flori de gheaţă. Şi-nfometat, aşa cum e, frustrarea îl doboară, Căci în conacul din vecini miroase-a scorţişoară Lumini şi umbre-i curg pe chip şi noaptea e târzie, În buze ninse de dureri colinda e pustie... Toţi frăţiorii-au adormit, nu-i nimeni să îl vadă, Cu degetul - contur de brad - pe-un geam ce stă să cadă. În casă frigul e stăpân, pe masă-i sărăcie, E iarnă-n suflet de copil, nu-s îngeri... nu-i magie... E lacrimă şi zâmbet E alb şi negru pe Pământ, e lacrimă şi zâmbet, Dar nu cred să fi fost nicicând aşa durere-n umblet; E iarnă-n case de români şi-n suflete e jale, E şi huzur, sunt şi nevoi, se moare prin spitale. Pe străzi copii abandonaţi, tot mai lipsiţi de şcoală, Părinţii slugi printre străini, bunici răpuşi de boală. E noapte-n inimi de români şi-i multă nedreptate, E vrajbă cum n-a fost vreodat’, sunt satele uitate... Ce tristă-i casa dintre ulmi, de vise-i ocolită, Speranţele-au apus demult pe prispa-ntroienită; În toată curtea urmă nu-i de rod sau bunăstare, În casă, suflete vreo cinci se roagă cu ardoare. Când lumânarea-i spre sfârşit, bunica-şi face cruce, Împarte-ncet câte-un sărut şi-n pat mezina-şi duce. Cu nasu-i cârn, lipit de geam, Alin mai vrea să spere Că-n noaptea magică din an, chiar şi tristeţea piere. Lumini clipesc pe rând în pom şi-n taină renăscută, În ochişori nevinovaţi, nedumerire mută... Revarsă bradul din vecini durere şipotindă, Să fie darul de Crăciun doar viscolul din tindă? AUTOR: GEORGETA OANĂ MUSCĂ retur

19. Am reduce din pretenţii şi am da ceva la schimb. Ia-ne toţi parlamentarii care-n lume , doar se plimb. Iţi mai dăm guverne proaste, ce ne chinuiesc de ani, Şi partide care-n frunte, au nebuni sau chiar ciobani. MOS CRACIUN Câte vise, ce dorinţe vrem în seara de ajun, Să aducă-n tolba mare aşteptatul Moş Crăciun? Jucării, păpuşi de plastic ce rochiţe îşi expun, Ciocolată-n figurine şi… baloane de săpun. Soldăţei în uniforme, mii de jocuri în carton, De prin lume adunate, sau făcute-autohton. Toate le dorim în tolbă sau în bradul încărcat, Pentru toţi copiii noştri, ce au sufletul curat. Dar şi cei trecuţi prin viaţa îşi doresc în astă zi, Moşul să le-a ducă-n spate, sacul plin cu bucurii. Ce-şi doresc? O plata mica la căldură şi curent, Apă caldă, alimente şi-un salar ca-n Occident. Pensii mari,biruri puţine şi pentru bătrâni respect, Tratament la staţiune, medici buni la preţ corect. Câte nu ar vrea românii să le-aducă Moş Crăciun? Dar probabil nu se poate toate-n seara de ajun. AUTOR: PETROVICI PETRU retur

20. Zăpezi de camuflaj Sunt hăituit, un anotimp întreg, îmi trage lanţul ploilor în pleoape străin, în Galaxia Gutemberg voi scufunda păduri întregi de ape. Ferestrele de apă s-au prelins vântul plezneşte-n oase de zăpadă, pe frunze reci, rugina s-a întins şi iarna curge-n zdrenţe de paradă... AUTOR: GELU DRAGOŞ retur

21. Ninge Ninge, viscoleşte fără îndurare, Ninge peste suflet, parcă a uitare. Ninge. Cui îi pasă că-n grădina mea Obosiţi sunt merii şi-ngheţaţi sub nea? Ninge şi ninsoarea poartă-n ea durerea Unor zile albe, când aveam puterea Să credem în visuri şi în cifra doi; Ninge. Li se rupe norilor de noi. Ninge. M-aş tot duce pe unde-am mai fost, De-ar avea ninsoarea asta vreun rost! M-aş preface-n ană spre manole-al meu, Da-mi stă-n cale zidul dureros şi greu. Ninge, fir-ar mama dumneaei de viaţă! De atâta alb, sufletu-mi îngheaţă... AUTOR: LOREDANA DĂNILĂ retur

22. Iubite moş, acesta-i darul Pe care sufletul ţi-l cere Şi-mi pun ghetuţe mari cât carul, Tu mi le umple vârf. Merci! La revedere! Scrisoare lui Moş Nicolae Mi-am pus ghetuţele-n fereastră Şi-nfrigurată mi-aştept darul, Aş vrea să fiu o floare-n glastră, Să-l văd pe moş trecând cu carul. Şi când va adăsta în poartă Să îi şoptesc o caldă rugăciune: Copiilor cu tristă soartă Alta mai bună, sfinte, tu le pune. Să uite lacrima din geană Şi tot urâtul care i-a cuprins, Să simtă dragostea de mamă, Şi că o jucărie nu-i vis de neatins. Copiilor le pune în ghetuţe Atât de multe vise împlinite Că larma veseliei pe străduţe Să izgonească clipele cernite. AUTOR: CARMEN MĂRCEAN retur

23. Şi de le-ating ramul, albul viscolind, să tresară pomii când zăpezi voi cerne. Simfonii s-or naşte-n zvon de clopoţe când în calea ta, nămeţi m-oi aşterne Vis de iarnă Licurici să cadă peste trupul meu noaptea când se-aprind stelele, noian. Eu să sap fântâni dincolo de ele şi privind prin lună ca printr-un ochean Să mă-nalţ o clipă până-n poarta zării, îmbrăcată toată în al iernii voal Iar când mă voi strânge-n gheme de lumină să încep a ninge lacrimi de cristal. . AUTOR: ELENA GLODEAN retur

24. Trec copii în goana mareŞi-l privesc: parcă tresare.Săniuţă de-ar avea,Ar aluneca pe ea.Dar aşa, însingurat,Se topeşte de uitat,Sus pe cerul plumburiu, La un soare trist, pustiu IARNA Iarna este o fetiţăÎmbrăcată în rochiţăDe dantele şi paieteŞi cu stele mii în plete.Gerul aprig ne-nconjoară,Stăm înfofoliţi afară.Alergăm, ne jucămŞi obrajii roz pictăm.Uite omul de zăpadă,Vin copii să îl vadă.Cine oare l-a făcutAşa falnic şi-ncrezut ?Parcă nimeni nu-i ca el,Cu cojocul alb de miel,Cu căciula lui din oală– Soare, vino de mi-l scoală! AUTOR: GIGI STANCIU retur

25. Sărut Doar ai putea să mai vezi –încă viu Şi tânăr – sărutul rămas după mine De gerul sălbatic de tot ce nu ştiu De clopotul roşu stârnit în pustiu De sunete grav picurate în vine Unde porni-vei de orb de nebun De singur, la morţi după pradă: Răbdare, că tot am să uit să-ţi mai spun De focul din suflet de gândul cel bun Ce-alunecă-n drum şi în frig şi-n zăpadă Cum împotrivă păşind am pierdut Speranţa trecută prin filtrul luminii Complici la ninsoarea ce-abia a tăcut Îţi jur imposibil astralul sărut Şi-ascund în cuvânt rădăcina şi spinii. AUTOR: TEODORA POPESCU retur

26. Şi să ningă râuri, râuri,Peste timp şi peste noi,Curcubeele din muguri,Unu-n suflet amândoi Între noi, iarna Jurămintele-ngheţatePe altarele din noiCern tăcute, sfărâmateStele-n ochii trişti şi goi.Câte ierni s-au adâncitÎntre noi, cât dor ne strigă,Clipa-i cât un infinit...Vânt e tot ce-n suflet ningă. În cenuşa ieri un focCaut în zadar privireaZâmbetului, ca-ntr-un joc,Ce-a jurat, pe cer, iubirea.Ce n-aş da măcar o datăSă ne-aprindă toate iar,Jurămintele-ngheţate,Fiinţa ta să-mi fie altar. AUTOR: MIHAELA BĂLĂCEANU retur

27. Eu vin şi vă inched gura de blesteme plină, Încerc din răsputeri să vă îmbrac în alb. Voi azi mă vedeţi mai neagră ca niciodată, Dar eu în slujba voastră, a oamenilor, rămân până la capăt. Timpul îmi spune Iarna De mii de ani şi secole albastre Nu incetez să mă numesc tot Iarna. V-am dat şi v-am luat nenumărate vieţi În schimb voi acum tot mai răi sunteţi. Cu zăpada vă acopăr conştiinţele murdare, Cu crivăţ mă răzbun pe ale voastre vorbe-amare, Cu vuiet de munţi vă apăr ale voastre sanctuare, Cu gheţuri incerc să vă opresc ale voastre păcate. Nerecunoscători îmi sunteţi azi şi pe vecie Că pentru ale voastre trădări eu nu v-am dat sicrie. Mă condamnaţi azi, mai rău ca niciodată, Dar pe langa voi cei negri, în alb sunt îmbrăcată. Chiar şi pe mine mă îngropaţi de vie Aşa cum faceţi fără remuşcări cu a voastră Dacie. Eu vă cunosc strămoşii ce falnic vă veghează, Îi ascult cu disperare cum an de an vă cheamă AUTOR: ALLA ALEKSEEV retur

28. Lerui, ler... Afară şi în suflet ninge, Ninge, ninge liniştit... Lângă o roză doar smerit, Fulg de nea, mică stea,Un sărut ar vrea să dea; ...În colinda lerui ler, Domnului îi cer, Să îngheţe-n veşnicie, Dragostea mea vie... E sărutul prea de foc, În al sorţii tainic joc, Se topeşte lăcrimând, Rana lumii vindecând; Şi-n ajun mai către seară, Pe când dalbă să răsară, De măr floare cu noroc, Ca bogat să fie-n loc, Lângă-o candela aprinsă, Şi-n descântul iernii încinsă, Fulgul-nvinge roza lin, În fiorul lerui, lin... Afară şi în suflet ninge, Ninge, ninge liniştit... Se aude doar șoptit, Numai dorul care cântă, În noaptea sfântă, Lerui ler, dalbă iubirea, Ce frământă toată firea... ...În colinda lerui ler, Domnului îi cer, Să îngheţe-n veşnicie, Dragostea mea vie... AUTOR: MIOARA ARDIELEANU retur

29. Glaciară Se curbează cerul de frig, Ziua se strânge ghemotoc, Acele gerului norii împing Spre apus, soarele-şi face loc. Cătunul s-adună-n fundătură, O pală mătură sărmane morminte Le-nghite iarna, nesătulă gură, Încleştat e iazul, dispar cele sfinte. Se-nconvoaie cuşma casei sure, De ţurţuri, zăpadă albă-sticloasă Troznesc crengile-n pădure, Toate-s post-mortem, ş-apasă. Gârboviţi, închirciţi de vreme, Bătrânii pe la vetre s-adună Plecaţi sunt cei tineri, pesemne Şi tac, n-au nimic să mai spună. O rugă :“Dă-mi Doamne putere, Să-nving iarna vieţii, absurdă! ” Singurătate, dor , vremi austere …. Inţelegi cum de uită bătrânii să râdă? AUTOR: MIHAELA SUCIU retur

30. Să te ningă!...Să te ningă iarna-n corzile de viaţăRisipind în tine mii de fluturi vii,Purtători de-aripe prinse-n ochi de gheaţă,Dăruind ninsorii zbor de păpădii..Să te ningă iarna ca pe-o rugăciune,Să te scalzi în mine curăţând blestemCoborât din patimi, lipsit de lumine,Să-mi atârni de suflet neaua ca totem.Să te ningă iarna coborând petalePeste chipu-mi trist şi uitat de zare,Unde zboară gânduri terne şi banaleSă te ningă iarna ca o aclamare... AUTOR: ANA SOFIAN retur

31. Să îi cint colinde line Printre geamuri cristaline, Să-l primesc în trup şi gînd, În suflet şi în cuvînt. Pregătiri de crăciun Fulgi umpluţi cu melodie, Impregnaţi de nebunie, Cad asupra-mi ca o ploaie Cu suflarea lor vioaie. Recele din atmosferă În trairea-şi efemeră Inima vrea să mi-o-ngheţe, A urî să mă înveţe. Dar Isus mă protejează, Sufletu-mi îmbălsămează Cu şoptiri de iasomie, Pîine caldă, apă vie. Sărbătoare port în vene Şi o trec peste troiene Pentru naşterea Mesiei În palma caldă a Gheei. AUTOR: NATALY POPUŞOI retur

32. Invitaţie de Crăciun Sub brad, te chem, să ningem amintiri În sunet de colinde strămoşeşti, Să răsfoim, prin albele nuntiri, O filă-n cartea noastră de poveşti. Să-nlănţuim în cetina cea verde Beteala unor plete argintii, În scânteierea ochilor ne-om pierde Şi-n dor ne-om legăna, dac-ai să vii. Sub brad, te chem, să ningem alb cuvinte Cu-aromă de gutui şi scorţişoară Şi în lumina armoniei sfinte Ne farmece arcuşul de vioară. Iubite, hai, căci timpu-i nestatornic, Pe chipuri vii făgaşe el ne sapă Şi când bătăile se sting în ornic, Din sufletele noastre se adapă. AUTOR: BOMBONICA CURELCIUC retur

33. Şi miroase-a paieşi miroase-a sângede n-ar fi Crăciunu’-aş zice că-i blesteminima i-aş scoate părţii mele stângeapoi cioplind bradulsă îi pun din lemn Ultimul colindNinge ca-n povestecu zăpezi cât casaîngerii-şi fac cuiburi iar la mine-n gândmi-am ales azi bradulvinul deVoineasaţi-am trimis scrisoarea cu un singur rândNinge-n disperare ninge fără tineşi în cântec ningedoar atît ţi-a scrisomul de zăpadăîngheţat în mineaşteptând Crăciunul ce i l-ai promisSe aud colindeundeva - departelerui ler îngână brazii tot mai verziazi mi-e dor de viaţăşimi-e dor de moartecă m-aş da zăpezii doar să mă visezi AUTOR: SANDA NICUCIE retur

34. Şi globuri, brad şi lumânări Petarde....Şi mai umplu coşul, Cu cozonaci, felicitări... Şi-s gata! Poat-să vină Moşul! Ajung acasă îngheţat. Şi pic de somn, strănut cu spor... Un ceai şi m-am vârât în pat, Cu ochii la televizor. Sub pleoape, gânduri...Rele, bune... Adorm. Visez. Sau poate-s treaz!? Oricum eram pe altă lume, De vrajă, taină şi extaz... Văd o căsuţă din poveşti, Ce-atât e de frumoasă, Cum nici nu poţi să-nchipuieşti! Şi-acolo, o crăiasă... Cu diamante prinse-n păr, Cu ochi de viorică, Obraji ca florile de măr Iar gura, cireşică... GRIJI DE SĂRBĂTORI... Vin sărbătorile de iarnă Şi ninge-ntr-una, peste tot. Prin magazine- mare larmă. Pe străzi, mormane de omăt. Aglomeraţie,''la greu''! Că, toţi s-au hotărât deodată, (ca dânşii, sigur sunt şi eu!) Să facă târguieli, prin zloată... Dar vine-acuma Moş Crăciun Şi, dacă n-am putut tot anul, Măcar acum să fiu mai bun.... Şi, iau cadouri, cu toptanul! Şi uit de bancă, de facturi.. Şi cumpăr varză şi cârnaţi Şi muşchiuleţ şi răcituri, Curcan şi castraveţi muraţi, retur

35. Eram năuc, îndrăgostit! Şi vraja mă topea... Când, deodat-am auzit: ''- Te afli-n casa mea! ''Eu sunt regina iernilor ''Împărăteasa gheţii ''Sunt simfonia norilor ''Şi scut eternităţii... ''N-ar trebui aici să fii! ''Tu eşti din altă lume... ''Cu..sânge cald, cu bucurii... ''Aici, îngheţi nebune! '' Voiam să-i spun că o iubesc... Şi că renunţ la toate, De-mi dă o clipă s-o privesc, Pentru eternitate.... Şi-aş fi mai spus şi-alte minuni Căci mă pălise-amocul... Dar...ceasul, n-are viziuni! Şi...i-a venit sorocul, Era fragilă ca o floare Suavă ca visarea... Dar îngheţa cu-a sa suflare, Tot ce cuprinde zarea. Deodată totul s-a schimbat. Şi vântu-a prins a bate... Căsuţa s-a făcut palat De-argint şi nestemate.. Şi la un zvon de clopoţel,. S-au prins să cadă stele Iar când c-un semn de degeţel A arătat spre ele Crăiasa, totul s-a albit Şi mii de diamante Pe-aripi de vânt s-au risipit În voaluri de infante... Si-un iureş mare s-a iscat, Pe văi şi prin ponoare Când un nor alb a-ntunecat Lumina, cu ninsoare... retur

36. Să sune, zdravăn, fix la şapte. Să plec la treabă iar... Să iau şi pâine, nişte lapte Piper, covrigi, muştar... Deci, mă trezesc, n-am ce să fac! Aşa-i când n-ai noroc... Şi plec... în loc în pat, să zac Şi să adorm la loc.... Şi...să visez un cer senin , O vară călduroasă..... Deci? Mă zoresc spre magazin Să-ajung degrabă-acasă, La geam sosesc colindători, Pisoiu-mi cântă ''miau''... Mai sunt şi alte sărbători Şi-o să visez ce vreau..... AUTOR: LUCIA SECOŞANU retur

37. iar tuştergi roua ceruită în jurul ochilorcu un sărutaştept inelul Prima zăpadă prima zăpadănaşte un fioraşa de mult vreau să te sărutîncât buzele păşesc tot mai aproape de tinesă-ţi atingă chipulprivirea taîşi face loc prin ceaţămă cautănu te lăsa păcălitsunt euatârnată de umbra tauşoarăprea tăcută să simţivreau să-ţi spăl ochiipoate mă vezi parte din zoridarsunt o mie de clipe până la tinescriu bună dimineaţaîn fiecare ungher al jurămintelorcu speranţa că ziua va duce mesajul AUTOR: MARIA ILEANA BĂLEAN retur

38. Moşule am să te rog, Asta numai de se poate, Adu-mi şi puţin noroc, Dar mai multă sănătate! MOŞ CRĂCIUN... Moş Crăciun, Moş Crăciun, Tu eşti darnic şi eşti bun, Să-mi aduci, dacă se poate, Mai mulţi saci cu sănătate! Şi la prietenii mei buni, Să vină mai mulţi Crăciuni, Plini de daruri, cu de toate, Cu ani plini de bunătate… A plecat o ştire-n lume, Ca şi altele pe drum, Prin cuvinte mi se spune, Va să vie Moş Crăciun! Ştiţi voi cine? Moşul care, Ne aduce câte un dar, Bucurând pe fiecare, Acum la sfârşit de an. AUTOR: MIHAI LEONTE retur

39. O... câtă nălucire e-n mine, la gândul zăpezii imaculate ce innoda cerul cu pământul într-un mare, imens Munţii de zăpadă Amintire şic, când eram mic străbăteam nămeţii în sania mea, cu bicul în mână căntam în struna munţilor de nea! A trecut de atunci o vreme, nu-mi explic minunea, ninge azi aiurea fără ca fulgii de zăpadă să prindă-n palmele lor feeria munţilor de nea! Imaginea satului prins în cerul zăpezii albastre, stăruie-n minte-mi, cu florile de dimant înnodate în ţurţuri mari de gheaţă. Al brazilor căntec alb l-am cântat şi eu alunecând cu sania peste crestele măiestre ale munţilorde nea! munte de nea!... Acum... privesc fereastra care, din când în când cerne uşor doar, câţiva fulgi de nea! Mă-ntorc adesea în copilărie cu gândul la dealul pe care alunecam cu sania prins în vraja fulgilor, ce cădeau necontenit dintr-un imens, colosal cer albastru înnodat într-un uriaş munte de nea, dichisit cu flori diamantine prinse-n ţurţuri mari de gheaţă, împodobit cu nemărginite poiene vineţii, ireale poteci de vise albastre. retur

40. Acum cerul timid abia mai cerne din când în când imaculatul, albul fulgilor de nea! AUTOR: IONELA HORGE retur

41. Vine Moş Crăciun Cum zboară din gânduri neliniştea şi cum se pierdnopţile lungi de iarnă? Tăcerea-i când copacii intră-n amorţireşi zăpezile greleîmi rostuiesc noaptea albă de ger.O foame de căldură roade-n trupul şubred,o sete de nemărginire-n ochişi impulsul la o călătorie-n ninsori. Totu-i neverosimilîn această splendoarestelele cad cu lumini metalice pe părul nins.Cineva-mi toarnă-n vise frumoase întâmplări,cineva m-acoperă cu şoapte dulci,inima luminează ca o lampă pieptulşi palpită la un sărut fără moarte şi umbre, Vine Moş Crăciun în sania trasă de renii vântului. AUTOR: Llelu Nicolae Vălureanu retur

42. Când lumea era o poveste Iar ei toţi prinţese şi prinţi. Ninge tare, ninge în alb E albul speranţei,a iernii de vis Pictat pe bolta lăsată deschisă, A iernii ce mult ne-a lipsit. Poveste de iarnă Toamna de mult e plecată Spre alte ţări unde luna Lumina în baltă-şi arată. În locul ei iarna îşi spune povestea Scrisă de fulgii de nea. Pe străzi e o mulţime de lume Copii cu părinţi şi bunici Unii aleargă, alţii privesc Magia poveştii ce iarna le-o spune. Pentru micuţii cu roşu-n obraz Iarna le arată o lume de vis Cu prinţi şi prinţese ce-aleargă desculţi Pe albul covor al iernii cuminţi. Pentru părinţi fiecare fulg Ce din zare le-apare, Nu-i o poveste cu prinţi ori prinţese E o veste de Sus, un licăr de bine, Că anul ce vine va fi cu mult mai presus. Bunicii sărmanii au uitat de minuni Aşteaptă ca iarna bogată Să cearnă cu drag amintiri AUTOR: IRINA-ELENA ŞINCU retur

43. Arde zăpada... Arde zăpada noaptea când te-ating, Gândul meu nu simţi cum te furnică? De dor la tine-n braţe să mă ning, Ştiu că de troiene nu ţi-e frică... Arde zăpada Ziua când te chem, Peste pământ e-atâta gălăgie Şi amândoi nici nu mai ştim ce vrem Atunci când suntem duşi în Poezie... AUTOR: NICOLAE NICOARĂ HORIA retur

44. Şi nu ştiu cum şi de ce, De undeva se aude o voce : “ce caută acolo bufonul , saltimbacul , măscăriciul?” Văzându-mă pe mine aplecat deasupra hârtiei, Consemnând , ca un scrib , numele lor pentru eternitate… Ca un împărat în mantia-i verde Stă bradul în faţa mea Fantastic , fantomatic , fabulos- Mai măreţ decât muntele, Mai frumos decât norii, Cu vârful împungând cerul Mai mult decât mine cu gândul. Stă bradul în faţa mea Şi eu mă bucur de el ca un copil Când păpuşile fac tumba în faţa lui, Într-un bâlci de la marginea oraşului Cu saltimbaci , cu păpuşari , cu acrobaţi… Stă bradul în faţa mea Ca un împărat în haine de gală, Împodobit cu pamblici , cu beteală, Pe mantia-i verde, Aşteptând perechile de dansatori Să treacă prin faţa lui,ca la paradă… … Atunci,nu mai am altceva de făcut Decât sa mă furişez în spatele bradului, Fantastic,fantomatic,fabulos AUTOR: GEORGE NICA retur

45. Decor alb Iată,primii fulgi de nea, Au sosit pe strada mea, Şi-au dansat ameţitor Aşternând un alb covor. Peste coşuri înnegrite, Care fumegă-n tăcere, Fulgii albi din cer coboară Cu sclipiri rupte din stele . Casele împodobite Cu decoruri din poveşti, Toate par întinerite, Şi te fac să tot visezi. Să visezi Copilăria, Căci e sfântă pe Pământ, Glasurile inocente, Ca zăpada trec prin timp . Fulgii albi din cer coboară, Întinzi mâna să îi prinzi, Însa şi ei ,ca şi-n viaţă , Se nasc şi mor rând pe rând. AUTOR: GABRIELLA NIŢU retur

46. Din umbra trecutelor ierniToamna, cu priviri rătăcite, îşi pleacă fruntea-n tăcere;Frângându-şi lacrima-n palmă, o strânge-n pumn cu durere.Cu brumă rece pe frunte, cu ploi şiroindu-i pe faţăŞi-adună papucii din frunze pierind în valuri de ceaţă.Din umbra trecutelor ierni se-arată crăiasa măiastră,Cu ger izvorând din priviri, cu flori de gheaţă-n fereastră.În părul ce-i curge pe umăr, sclipesc steluţe de-argintIar gura ce pare-ngheţată, schiţează-un surâs de alint.Pe ramul pustiu din pădure va pune flori albe de crin,Cu parfumul cetinei verzi şi al florilor de rozmarin.Peste apele limpezi, perlate, va clădi pod de argint,Stăvilar pentru ape. Pentru Crivăţ, trecătoare şi-alint.Crăiasa zâmbeşte sfioasă: va face din iarnă... un vis,Brodând în cleştare de gheaţă şi în nea, un mic paradis.Va albi zăpada-n troiene, în obraji, va pune bujori,Ascultând vrajită în noapte glas dulce de colindători. AUTOR: JENY URSU retur

47. Mama, cu mine în braţe, la geam cântă o colindă De vreun copil în lumea asta de Crăciun nu-i bucuros, În zadar pruncul se naşte-n grajdul vitelor pe paie; Degeaba magii ne vestesc că-n iesle s-a născut Hristos, Lemnul verde pentru cruce e păcat că se mai taie. Dacă un sărac în lume de Crăciun nu are-o pâine, Mama de îşi plânge fiul, mort în luptă-n timp de pace, Toate astea-s baliverne, credincios e doar un câine Care-şi apără stăpânul sub mormântu-n care zace. Dacă toţi bogaţii lumii şi-ar dărui al lor prisos, Pe pământ s-ar muta cerul, iar raiul n-ar mai fi un vis. Între oameni n-ar fi pizmă, nici traiul n-ar mai fi hidos, Cu Dumnezeu mână de mână ne-am plimba prin Paradis. Dacă în seara de Crăciun tu ţii poarta încuiată, O să mă caţăr peste ea, ca să te colind în tindă. Pe la casa cea săracă poarta-i veşnic descuiată, Mama, cu mine în braţe, la geam cântă o colindă. AUTOR: GEORGE BULAI retur

48. realizator Vă aşteptăm ediţia următoare retur