310 likes | 529 Views
Dezvoltarea demografică şi prognoza demografică în perspectiva anului 2050 în România. Când statisticile vorbesc:.
E N D
Dezvoltarea demografică şi prognoza demografică în perspectiva anului 2050 în România Când statisticile vorbesc: Conferinţa Regională: ‘Schimbările demografice şi consecinţele asupra dezvoltării regionale ‘ 21 Mai 2009, Alba-Iulia
Succintă trecere în revistă a situaţiei demografice actuale a României
Se observă un declin demografic bine conturat, caracterizat prin: • ritm scăzut de creştere al populaţiei (în ultimii 20 ani chiar de scădere); • nivel redus al fertilităţii; • îmbătrânire demografică; • nivel ridicat al migraţiei externe (mai ales după 1990); • nivel ridicat al mortalităţii generale; • nivel relativ ridicat al mortalităţii infantile.
După 1990 populaţia României a scăzut continuu; numai în intervalul 2002-2008 (1 ianuarie) numărul românilor s-a diminuat cu 304,9 mii persoane.
Începând din anul 1992, pe lângă scăderea determinată de emigrare, s-a înregistrat şi o scădere naturală a populaţiei
Migratia • Migraţia externă este un fenomen demografic a cărui evoluţie depinde direct de forţa factorilor specifici mecanismului de 'atracţie/respingere' şi care sunt predominant economici; • Atât timp cât va exista un decalaj economic între ţara noastră şi ţările dezvoltate, tendinţa spre emigrare nu se va diminua.
Deşi numărul legal al persoanelor plecate in 2007 a fost uşor mai mic decât cel al persoanelor sosite, România continuă să fie o importantă ’furnizoare’ de emigranţi.Principalii indicatori ai migraţiei externe, anii 1990, 2000 şi în perioada 2002 -2007
propensiunea către emigrarea românilor se va menţine, dar va depinde tot mai mult de politicile de imigrare ale ţărilor dezvoltate ‘primitoare’; • migraţia nu mai are modele clare; • nu se întrevede o diminuare a contribuţiei migraţiei externe la scăderea demografică pe termen mediu.
Mortalitatea • deşi în scădere, mortalitatea a rămas la un nivel relativ ridicat în context european; • scăderea continuă şi semnificativă a mortalităţii trebuie luată în considerare din perspectiva redresării evoluţiei demografice a României.
Principalii indicatori ai mortalităţii generale, anii 1990, 2000 şi în perioada 2002 -2007
Programele susţinute de sensibilizare a populaţiei pentru practicarea unui regim de viaţă sănătos, accesul şi abundenţa informaţiilor privind asigurarea unei alimentaţii raţionale au determinat o evoluţie pozitivă în ceea ce priveşte durata medie a vieţii după 1989; • În perioada 2005-2007 speranţa de viaţă la naştere a ajuns la 72,61 ani, în creştere cu 0,39 ani faţă de perioada anterioară.
Femeile au avut o durată medie a vieţii mai mare cu 6,97 ani decât bărbaţii, diferenţa dintre sexe fiind în scădere faţă de perioada anterioară (când era de 7,06 ani).
Datorită nivelului diferenţiat al mortalităţii, durata medie de viaţă a populaţiei din mediul urban a fost superioară celei din rural cu 1,81 ani. • Durata medie a vieţii este mai mare în urban decât în rural; • Diferenţele sunt mai accentuate pentru populaţia masculină (1,95 ani), decât pentru cea feminină (1,29 ani).
Concluzie: • rezervele de reducere a mortalităţii sunt importante; • rata brută a mortalităţii nu va cunoaşte o evoluţie descendentă importantă; • pe termen scurt, scăderea mortalităţii generale nu va putea să redreseze substanţial reducerea declinului demografic .
Natalitatea • rămâne singura componentă asupra căreia se poate acţiona cu rezultate eficiente.
Principalii indicatori ai natalităţii, în anii 1990, 2002 şi perioada 2002 - 2007
În anul 2007 s-au născut214,7 mii copii, cu 4,8 mii mai puţini faţă de anul precedent.
Se schimba modelul de fertilitate: • vâsta medie la naştere este în continuă creştere; • creşte numărul şi ponderea femeilor fără copii; • creşte numărul şi ponderea copiilor născuţi înafara căsătorie.
Concluzie • tinerele cupluri dorescmai puţini copii (unul de preferinţă); • ….şi aduşi pe lume la o vârstă mai ridicată.
Ce facem pe termen lung? • ……. se deteriorează structura pe vârste a populaţiei • ……..se ridică problema viitorului demo-grafic al ţării
Efecte directe: • scade continuu numărul şi ponderea populaţiei tinere; • creşte numărul şi ponderea populaţiei vârstnice; • se accentuează fenomenul de îmbătrânire demogra-fică; • se diminuează populaţia aflată în vârstă de muncă; • se accentuează fenomenul de îmbătrânire a populaţiei în vârstă de muncă.
Proiectarea populaţiei până în anul 2050 • Proiectarea populaţiei României până în anul 2050 s-a realizat plecând de la analiza actualei situaţii demografice; • S-au ales trei scenarii de proiectare: • varianta otimistă • pesimistă • medie (sau de refeinţă)
România. Piramida vârstelor la recensământul 2002 Femei Barbati Efective pe vârste – în mii persoane
România. Piramida vârstelor în anul 2025, în condiţiile mentinerii constante a fenomenelor demografice ca medie a ultimilor patru ani Femei Barbati Efective pe vârste – în mii persoane
România. Piramida vârstelor în anul 2050, în condiţiile mentinerii constante a fenomenelor demografice ca medie a ultimilor patru ani Barbati Femei Efective pe vârste – în mii persoane
Ce concluzii putem trage? • Nu scăderea în sine a numărului populaţiei este evoluţia cea mai îngrijorătoare, ci faptul că acestei evoluţii i se asociază o degradare continuă a struc-turii pe vârste: ►Se ridică problema viitorului demografic al ţării
În definirea şi structurarea unei stra-tegii pentru o dezvoltare durabilă, populaţia este elementul centralşi de aceea o redresare a stării demografice este necesară; • România are nevoie de o intervenţie energică pentru a diminua degradarea structurilor viitoare a demograficului.