MOMENTE ALE ISTORIEI

1. MOMENTE ALE ISTORIEI Conducători, eroi, evenimente (partea a II-a) • Bibliografie: • manualul de istorie, Ed. Ana, autori Marcela Peneş, Ileana Troncotă • ro.wikipedia.org Material realizat de înv. Florica Plosca, Şc. “Dariu Pop”, Satu Mare

2. Constantin Brâncoveanu a fost domnitor al Ţării Româneşti. Se spune că el nu a vrut să fie domn, dar când marea boierime l-a ales, a căutat să fie printre cei mai vrednici. A avut o domnie lungă (26 de ani), cu mari greutăţi, dar a reuşit să păstreze ţara întreagă şi să-i sporească avuţia. A fost un mare protector al culturii. În vremea lui s-au construit palate şi mănăstiri, adevărate opere de artă. S-au înfiinţat şcoli şi s-au tipărit cărţi religioase. Aflând turcii de înţelegerile secrete ale lui Constantin Brâncoveanu cu Austria şi Rusia şi de faptul că adunase bogăţii şi arme, l-au mazilit, adică l-au îndepărtat de la tron şi l-au închis împreună cu întreaga sa familie (soţia, patru băieţi şi şapte fete) la Constantinopol. Apoi a fost decapitat alături de cei patru fii ai săi şi ginerele Ianache Văcărescu pentru că au refuzat să-şi schimbe credinţa creştină. Capetele lor au fost plimbate pe străzile din Istanbul în vârfuri de suliţe, iar trupurile le-au fost aruncate în mare. Doamna Maria, soţia domnitorului, cu ajutorul Patriarhiei Constantinopolului au recuperat trupul voievodului şi l-au înmormântat pe insula Halki, într-o veche biserică. În 1720 a fost adus trupul său în ţară şi înmormântat la ctitoria sa, biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti. Biserica Ortodoxă Creştină l-a sanctificat. Constantin Brâncoveanu cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu, Matei (1688 – 1714)

3. Palatul Mogoşoaia Mănăstirea Hurez Palatul Mogoşoaia Biserica Sfântul Gheorghe Nou

4. NAPOLEON BONAPARTE (1804 – 1815) Napoleon Bonaparte a fost cel mai important om politic şi militar după Revoluţia franceză. S-a născut în insula Corsica, într-o familie de mici nobili. A studiat în Franţa, la o şcoală militară. La 25 de ani, ajunge general. Avea o mare putere de muncă, o memorie excepţională, era un bun organizator, a ştiut să se facă iubit şi respectat de soldaţi, care îl numeau “micul caporal” şi spuneau că acolo unde este el, este şi patria. În 1804 a fost încoronat împărat al francezilor. Franţa s-a transformat din republică în imperiu. În ţară, a dat o serie de legi, a reorganizat economia, administraţia, justiţia. Avea o fire autoritară şi nu suporta niciun fel de contrazicere. În numai 5 ani a cucerit aproape toată Europa. A promovat noi forme de organizare, noi legi, noi instituţii care au contribuit la modernizarea Europei. În 1812, a pornit campania împotriva Rusiei fiind înfrânt. După această înfrângere, se retrage de la conducerea Franţei, dar susţinătorii lui îl conving să revină. După 100 de zile, se confruntă din nou şi este înfrânt şi de această dată. Exilat în insula Sfânta Elena din Oceanul Atlantic, se stinge din viaţă în 1821, fiind înmormântat pe insulă. În anul 1840, rămăşiţele împăratului sunt exhumate şi transferate la Domul Invalizilor din Paris. În Ţările Române ale acelor vremuri era cunoscut sub numele de “Bunăparte”.

5. Încoronarea lui Napoleon Napoleon – omul care ducea totul la bun sfârşit, foarte ambiţios, un geniu militar Napoleon trecând Alpii

6. Bătălia de la Waterloo (Belgia) – parte din campania celor o sută de zile

7. AVRAM IANCU – Crăişorul Munţilor În anul 1848, românii din Transilvania se aflau sub stăpânirea Imperiului Habsburgic. Ei încercaseră de mai multe ori să-şi caute dreptatea mergând la Viena, capitala imperiului, dar n-au reuşit. La 15 mai 1848, peste 40 000 de români s-au adunat la Blaj, pe Câmpia Libertăţii, cerând recunoaşterea naţiunii române şi drepturi egale cu celelalte naţiuni din Transilvania. În fruntea mulţimii se afla Avram Iancu, avocat şi cărturar luminat, născut la Vidra, în Munţii Apuseni. Autorităţile n-au luat în considerare cererile românilor. Atunci, Avram Iancu i-a organizat pe moţi (locuitori din Munţii Apuseni) în 15 legiuni, după modelul înaintaşilor noştri, romanii. În urma confruntărilor cu armata imperială, Avram Iancu reuşeşte să păstreze controlul asupra Munţilor Apuseni, dar pentru puţin timp. Refuzând colaborarea cu autorităţile austriece, Avram Iancu a fost arestat de două ori, fiind umilit şi chinuit. Deşi înăbuşită pentru scurt timp, lupta poporului român din Transilvania nu a putut fi înfrântă. Avram Iancu este cinstit şi astăzi amintirea românilor, care l-au numit cu drag şi admiraţie “Crăişorul Munţilor”.

8. Câmpia Libertăţii – Blaj, 15 mai 1848 Mormântul lui Avram Iancu de la Ţebea, jud. Hunedoara Nicolae Bălcescu, revoluţionarul din Ţara Românească şi prietenul lui Avram Iancu

9. Alexandru Ioan Cuza a fost fondatorul României moderne, domnitorul care a înfăptuit Unirea, primul domn al României. La 5 ianuarie 1859, la Iaşi, Alexandru Ioan Cuza este ales domn al Moldovei. La 24 ianuarie, la Bucureşti, tot el este ales domn al Ţării Româneşti. Astfel românii au ales acelaşi domnitor, care va realiza unirea efectivă a Principatelor Române. Alexandru Ioan Cuza, tânăr militar de carieră, pe care mulţi l-au subestimat la începuturi, s-a dovedit a fi un talentat conducător, politician, diplomat, vizionar, executant remarcabil al unor proiecte şi vise seculare ale românilor. A dat reforma agrară, învăţământul primar a devenit obligatoriu şi gratuit, în oraşe a înfiinţat licee şi primele universităţi de la Iaşi şi Bucureşti. A organizat armata, a dezvoltat industria şi comerţul. Nu există domeniu de activitate economică, social-politică, culturală, administrativă, militară din ţară, în care Cuza să nu fi adus îmbunătăţiri şi înnoiri organizatorice pe baza noilor cerinţe ale epocii moderne. Nicolae Iorga spunea: “Cuza era un om înzestrat cu înalte însuşiri, hotărât, gata de jertfă, lipsit de patima banului, se bucura de popularitate, pentru iubirea ce o avea faţă de cei mulţi şi săraci. Domnia lui Cuza a ţinut 7 ani, dar rareori s-a văzut domnie mai plină de fapte”. ALEXANDRU IOAN CUZA (1859 – 1866)

10. Universitatea din Iaşi Universitatea Bucureşti Biserica Trei Ierarhi din Iaşi

11. Principele Carol I, înrudit cu regele Prusiei şi împăratul Franţei, Napoleon al III-lea, avea 27 de ani la venirea în ţară. A studiat istoria la Universitatea din Bonn (Germania), iar în 1864 a fost înaintat la gradul de căpitan în armata prusacă. Între anii 1866 şi 1881 a fost domnitor al României, iar din 1881 până în 1914, rege al ţării. A fost căsătorit cu regina Elisabeta. Românii au decis să aleagă un domn străin pentru a câştiga sprijinul occidentului în consolidarea statului ameninţat de imperiile vecine şi pentru redobândirea independenţei ţării. Astfel, la 9 mai 1877, prin vitejia ostaşilor români conduşi de Carol şi de vestiţii generali români, ţara şi-a dobândit independenţa faţă de turci. Carol I a dirijat modernizarea ţării. A fost adoptată o nouă constituţie, care să asigure o dezvoltare stabilă a ţării în drumul ei către modernitate. Regele Carol I a avut un puternic simţ al datoriei, conştiinciozitate şi ordine. Programul lui a avut trei obiective fundamentale: stabilitate, modernizare şi continuitate. Asupra acestor obiective, regele a vegheat timp de 48 de ani, cât a domnit. A murit în anul 1914 şi a fost înmormântat la Mănăstirea Curtea de Argeş. CAROL I (1866 – 1914)

12. Încoronarea lui Carol ca rege al României, 10 mai 1881 Regele Carol I şi soţia sa, regina Elisabeta Stema ţării Castelul Peleş din Sinaia Carol I în Războiul de independenţă (1877)

13. După lunga domnie a lui Carol I, vine la tronul ţării Ferdinand, nepot de frate al lui Carol. În 1892, regele Ferdinand se căsătoreşte cu Maria, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii. Încă de la venirea în ţară s-a simţit legată de destinele poporului român, susţinându-i reîntregirea prin eforturile sale în relaţiile internaţionale. În timpul primului război mondial (1914 - 1918), odată cu intrarea României în război, regina a intrat în rândul surorilor de caritate ajutându-i pe cei necăjiţi. A vizitat răniţii de pe front, dându-le curaj. Dârzenia reginei Maria pentru realizarea visului românilor a fost încununată de marele eveniment al reîntregirii neamului, de la 1 Decembrie 1918. La 15 octombrie 1922, regele Ferdinand şi regina Maria sunt încoronaţi la Alba Iulia ca suverani ai României Mari. Regina Maria a efectuat vizite în ţările occidentale şi în Statele Unite ale Americii, făcând cunoscute istoria şi cultura statului român. În anul 1927 moare regele Ferdinand, iar regina îşi va petrece timpul departe de Bucureşti, la castelul Bran. A murit în anul 1938, la castelul Pelişor. Trupul său se află în biserica Curtea de Argeş. Poporul român păstrează amintirea reginei, apreciind dârzenia şi ataşamentul său faţă de cauza românilor. REGINA MARIA

14. Castelul din Balcic, reşedinţa de vară preferată a reginei Maria, înconjurat de o la fel de celebră grădină botanică unicat în Europa centrală şi de est, în special datorită colecţiei de cactuşi. Regina Maria Regele Ferdinand Castelul Pelişor

15. Ecaterina Teodoroiu a fost un sublocotenent român care a căzut în bătălia de la Mărăşeşti, din timpul primului război mondial. A rămas în istorie ca “Eroina de la Jiu”. Pe front purta căciulă de miel negru, palton de aceeaşi culoare şi avea mereu o armă în mână. A intrat în luptă imediat după moartea fratelui său, Nicolae, care a afectat-o foarte mult. Avea un curaj ieşit din comun, care îi îmbărbăta pe camarazii ei de luptă. În cursul bătăliei de la Varniţa şi Muncelu, Ecaterina Teodoroiu a căzut eroic, în fruntea plutonului pe care îl comanda ca sublocotenent. A fost împuşcată în piept. Ultimele ei cuvinte au fost: “Înainte băieţi, sunteţi cu mine!” A fost înmormântată pe câmpul de luptă, dar mai târziu trupul ei a fost mutat la Mausoleul de la Mărăşeşti. ECATERINA TEODOROIU

16. Casa părintească din Tg. Jiu Mausoleul Eroilor de la Mărăşeşti În tranşee, pe front

17. Regii României

18. Alţi conducători ai României: Gheorghe Gheorghiu - Dej liderul comunist al României din 1948 până la moartea sa în 1965; preşedinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române (1961 – 1965) Nicolae Ceauşescu – conducătorul Republicii Socialiste România, din 1965 şi până la căderea regimului comunist în 22 decembrie 1989, cu puţin timp înaintea execuţiei sale

19. ION ILIESCU preşedinte ales al României între anii 1990- 1996 2000 - 2004 EMIL CONSTANTINESCU preşedinte ales al României între anii 1996 - 2000 TRAIAN BĂSESCU preşedinte ales al României în 2004 până în 2009