Motivul Lunii in literatura

1. MotivulLunii in literatura Zaharia Dan Cls XI –D Prof: ChisLiviu

2. Naturasiiubireasunttemelepreferate ale poezieieminesciene, elegasindu-se mereualaturate: undeesteiubire, intotdeaunavafi o padure care saofereiubitilorintimitate, vorfi stele, vafiluna. Astulromanticiloresteluna. Poeziaromanticaapare o data cu lunatismul, cu aceaatractiesprelunaexprimataprintr-o levitatiementalasaufictivreala. Contemplatiaromantica a luniianuleaza in total ori in parte simtulgravitatieipepamant. Anticii au evocatlunasicelelalteastremai de seama, mitologic, personificandu-le sialegorizand in eleevenimenteleastronomice. In literaturauniversala multi scriitori s-au opritasupramotivuluilunii, contempland-o in operelelor:Dantese vaurcaimpreuna cu Beatrice in luna, care constituiecerulintai al Paradisului.Drumulacestailva face siAstolfo in scopul de a lua din lunaminteapierduta a lui Orlando furioso. Adone al cavalerului Marino varepetaascensiuneaimpreuna cu Venus intr- o caleascatrasa de treiperechi de porumbeialbi. Astrul nocturn este „un instrument de măsură universal” al timpului, ritmând viaţa şi moartea deopotrivă, de aceea, nu este deloc neobisnuit că luna a fost, simultan, privită ca simbol al fertilitătii şi ca simbol al morţii. Luna este un simbol plurivalent, care apare cuprecădere în poezia romantică. Astfel, ea intră în scenariul nocturn al poemului romantic nu numai ca element obligatoriu, ci şi ca topos literar de mare prestigiu, indicând prezenţa imaginarului poetic.

3. ChiardacăîncreațialuiEminescu se pot întâlniimultepoezii care au înclinațiispremeditație, spremoarte, spreprezentuldecăzutîn care trăieștepoetul, totușimajoritateapoeziilorlui se referă la iubire . Naturașiiubireasunttemelepreferate ale poezieieminesciene, elegăsindu-se mereualăturate: undeesteiubire, întotdeaunavafi o pădure care săofereiubițilorintimitate, vorfi stele, vafiluna. Luna are aspect accidentat ca si pamantul si contine mari, ape, orase, tari: "La superficie sua mal cunosciuta Dico ch'e pur come la terra istessa Aspra, ineguale e tumida e scrignuta, Concava in parte, in parte ancor convessa." Luna care vegheazăcurgereaveacurilor, vegheazăsicurgereagândurilor, este o călăuză nu numai a nomazilorprin desert, cisi a omuluidintotdeaunapecăilenestiute ale cugetării; de aceealunasimbolizează, înegalămăsură, „cunoastereaprinreflectare”, cunoastereateoretică, ratională, iarnoapteaguvernată de lunărămânetimpulpredilect al reflectiei.

4. Luna este insa martorul momentelor de sensibilitate umana. La adapostul luminii sale se nasc, traiesc si mor sentimente, sufletul omului se zbuciuma, timpul trece. In acest cadru natural apar dorinte ("Sa plutim cuprinsi de farmec / Sub lumina blandei lune "), stari de complicitate cu indragostitii ("Sus in codri de pe dealuri / Luna blanda tine straja "), stari de veghe discreta ("Pe bolta alburie o stea nu se arata / Departe doara luna cea galbena o pata ") sau referiri la prudenta ("Asadar, cand plin de visuri urmaresti vreo femeie / Pe cand luna, scut de aur, straluceste prin alee / ...Nu uita ca doamna are minte scurta, haine lungi").