Asistent universitar V. Mamaliga

1. “AFECŢIUNILE INFLAMATORII DE ETIOLOGIE SPECIFICĂ A ORGANELOR GENITALE FEMININE. MALADIILE SEXUAL TRANSMISIBILE (MST)” Asistent universitar V. Mamaliga

2. MST pot fi distribuite în 3 grupuri: 1. Maladiile venerice clasice - Sifilisul - Gonorea - Şancroidul - Limfogranulomatoza veneriană - Granulomul inghinal 2. Maladiile sexual transmisibile cu localizare predilictă în organele genitale: • Infecţia chlamidiană • Tricomoniaza • Candidozele vaginale • Micoplasmele urogenitale • Herpesul genital • Infecţia genitală cu papilomovirus (HPV)

3. Maladiile sexual transmisibile cu afectarea predilectă a altor organe: • Sindromul imunodeficienţei dobândite (SIDA) • Tuberculoza organelor genitale • Hepatitele virale

4. SIFILISUL DEFINIŢIE:Sifilisul este o maladie infecţioasă locală şi generalizată, provocată de „Treponema pallidum” cu mecanismul de contaminare preponderent sexual. Sistemică din debut, ea poate să afecteze toate structurile organismului, remarcându-se prin manifestări clinice diverse şi printr-o clinică latentă prolongată, simulând multe maladii. *** De menţionat o incidenţă sporită a maladiei în cauză.Astfel morbiditatea a crescut în ultimii 10 ani de 8 oriîn Portugalia, de 5 ori în Polonia, România, în Franţas-a dublat, iar în Moldova a crescut de 13 ori.

5. ETIOLOGIA SIFILISULUI: Agentul patogen al sifilisului este Treponema palladium. Prezintă interes 4 specii patogene antropofile. Caracteristici a agentului patogen: Sensibilitate sporită la temperaturi înalte depeste 500C, rezistenţa scăzută în condiţiile mediului ambiant. Este distrusă rapid sub acţiunea substanţelor dezinfectante, a săpunului cu conţinut de hexaclorofen, şi a alcoolului etilic. Se transmite prin mucoasă sau prin leziunile micro sau macroscopice ale ţesuturilor cutanate. Perioada de incubaţie în medie 21 zile

6. CLASIFICAREA I. Sifilisul recent • Recizare Sifilisul primar • Sifilisul secundar • Sifilisul latent precoce • Sifilisul precoce fără II. Sifilisul tardiv • Sifilisul visceral • Neurosifilisul • Sifilisul latent tardiv • Sifilisul tardiv fără precizare

7. III. Sifilisul congenital • Sifilisul congenital precoce cu manifestare clinică • Sifilisul congenital precoce latent • Sifilisul congenital precoce fără precizare • Sifilisul congenital tardiv • Sifilisul congenital latent

8. MANIFESTĂRI CLINICE: Sifilisul primar După aproximativ 3 săptămâni după evaluarea procesului (21 zile perioada de incubaţie) apare şancrul sifilitic dur ce reprezintă: o ulceraţie unică, rotundă, cu contur clar limitat cu diametrul 5-20 mm, culoare roză.

9. Localizarea extragenitală (7-10%) buze, limbă, amigdale, rect, coapsă, areola mamelonului etc. Starea generală de obicei nu se alterează.

10. Sifilisul secundar Apariţie la 3-6 săpt. după depistarea primară a şancrului primar. CLINIC:erupţii generalizate cutanate: rozeola; papule descuamatoase fără prurit, indolore; „Colierul venerei” – constituit din elemente acromice în zonele hiperpigmentate (piept, gât) extrem de contagioase. Sifilisul tardiv În practică accidentele tardive se întâlnesc foarte rar actualmente. Sifilisul tardiv este grav pentru individ prin leziunile viscerale şi nervoase.

11. CLINICA 1. Sifilide tuberculoase (nodulore, dure, rotunde, roşietice cu evoluţie în cicatricii) cu localizare pe faţă (nas, frunte, sprincene, cap, membre). 2. Erupţiile progresează până în stadiul de vomă – în cavitatea bucală, pe limbă, bolta palatină, amigdale. 3. Manifestări terţiare viscerale la nivel de diverse organe, mai frecvent în sistemul nervos. 4. Manifestări cardiovasculare (aortită şi arterită sifilitică) 5. Manifestări nervoase (până la paralizia generală) 6. Manifestări oculare (cheratită sifilitică) 7. Manifestări osteo-mio-articulare

12. Sifilisul latent La acest tip se repetă cazurile asimptomatice cu anticedente specifice sigure, cu reacţii serologice pozitive. Se consideră recent (în primele 12 luni de infectare), tardiv după 12 luni de la contaminare. Datorită lipsei afirmaţiei clinice, reprezintă un pericol deosebit epidemiologic.

13. Sifilisul în timpul sarcinii S-a dovedit, că la mama contaminată în termenii precoci fătul este aproape întotdeauna infectat în uter. Sifilisul traversează bariera feto-placentară lejer. O infectare maternă în ultimele 2 luni de sarcină este posibil ca nou-născutul să nu prezinte nici un semn clinic, ori serologic de sifilis, deşi este desigur infectat. Aceşti copii, în aparenţă sănătoşi, pot face sifilis congenital tardiv.

14. TRATAMENTUL SIFILISULUI: Se va aplica în funcţie de forma şi stadiul maladiei. Până în prezent principalul medicament rămâne penicillina şi derivatele ei, în special preparatele retard. I. Sifilisul primar, secundar, latent precoce • Penicillina- retard (retarpen, extencillin) 2,4 mln. unităţi i/m o singură doză. • În caz de alergie la penicillină: • Doxyciclină 100mg de 2 ori pe zi - timp de 2 săptămâni ori • Eritromicină 500mg per os 4 ori pe zi timp de 14 zile II. Sifilisul latent tardiv, sifilisul tardiv visceral(cu excepţia neurosifilisului) • retarpen, extencillin 7,2 milioane unităţi se administrează în 3 prize câte 2,4 mln cu interval de o săptămână. • în caz de alergie analogic ca la sifilisul primar III. Neurosifilisul • 12-14 mln de unităţi de penicillină pe zi timp de 10-14 zile

15. TRATAMENTUL NESPECIFIC INCLUDE: • Piretoterapia: pirogenal; prodigiozan • Imunoterapia: decaris; metiluracil; nucleinat de sodiu • Stimulatorii biogeni: extract de aloe; corp vitreus, splenin • Vitaminoterapia: vitaminele grupei „B”, acid ascorbinic; acid nicotinic.

16. GONOREEA Maladia menţionată persistă în cuplu afectând atât bărbaţii cât şi femeile. • Transmiterea gonoreei are loc aproape exclusiv pe cale sexuală. Femeia posedă un risc sporit de contaminare – graţie particularităţilor anatomo -fiziologice a aparatului genito-urinar. • La prezenţa unui singur raport sexual cu partener contaminat; bărbaţii se molipsesc în 20 - 25% din cazuri, femeile 50 - 90%.

17. Conform ultimei clasificări statistice internaţionale infecţia gonoreică în: • Gonoreea tractului urogenital inferior fără complicaţii; • Gonoreea tractului urogenital inferior complicată; • Gonoreea tractului urogenital superior şi a organelor bazinului mic; • Gonoreea altor organe.

18. Conform derulării tabloului clinic deosebim: I. Gonoreea proaspătă (>2 luni de la contaminare) • Acută • Torpidă • Subacută II. Gonoreea cronică (< 2 luni de la contaminare) Este necesar aprecierea diagnosticului topic precis (uretrită, vaginită, bartolinită, endocervicită, endometrită, salpincită, pelvioperitonită, peritonită.)

19. URETRITA GONOCOCICĂ Colonizarea uretrei e prezentă în 70-90% din lotul morbid specific. Tabloul clinic se va manifesta prin: prurită, eliminări purulente ce pot fi apreciate după masajulcanalului uretral, dureri în timpul micţiunii şi polakiurie. În proces sunt angajate glandele şi lacunele uretrale.

20. VAGINITA Apare rar, secundar, se afirmă prin alterarea integrităţii epiteliului vaginal mai frecvent în stările fiziologice cu diminuarea statutului imun cum ar fi: pubertatea, gestaţia, menopauza. Acuze:eliminări, prurită.

21. BARTOLINITA GONOCOCICĂ Tumefierea regiunii periglandulare, hiperemia ductului exterior, eliminarea secretului la comprimarea glandei inflamate. Frecvent obturarea ductului exterior palpator un chist mobil, dolor cu secret patologic (abces fals al glandelor Bartholin). Se constată o alterare uşoară a stării generale, subfebrilitate.

22. ENDOCERVICITA GONOCOCICĂ Cea mai răspândită formă a infecţiei gonococice primare. Se manifestă prin apariţia ectopiei şi a exudatului muco-purulent. Infecţia vaginală constată:edem, hiperimie, eroziune (pseudoeroziune) a colului uterin.

23. ENDOMETRITA Este favorizată de menstruaţie, raclajuri d/ce, avorturi, naşterea etc. Clinica se instaurează mai promt decât variantele anterior menţionate. – Dureriîn hipogastriu, devieri de ciclu, cefalee, slăbiciune, febră 370 - 380 C. T.V. denotă un uter uşor mărit, dolor la palpare – inevitabil infecţia avansează afectând trompele uterine.

24. SALPINGITA GONOCOCICĂ Mai frecvent bilaterală, debut acut – dureri puternice, febră, starea generală este alterată. Primordial se afectează numai tunica mucoasă a trompelor, care în ulterior se edemaţiază cu obturarea trompei uterine şi acumularea exudatului sero-purulent (formarea piosalpinxului). Procesul acut durează 10-14 zile, însoţit de dureri acute, VSH sporită, leucocitoză.

25. PELVIOPERITONITA GONOCOCICĂ Prevede inflamarea peritoneului parietal şi visceral în limitele cavităţii bazinului mic. Clinică: Dureri acute în hipogastru, senzaţii de greaţă, vomă, simptomul „Sceotchin-Blumberg” pozitiv, febră (390 - 400C), ţipătul de sac Douglas. Diagnosticulpelvioperitonitei gonococice şi a altor forme de gonoree - depistareaprin metode de confirmare de laborator (bacterioscopie, bacteriologie).

26. Alimentară(alimente picante, condimentate, alcoolul) Fiziologica Imunobiologică - utilizarea gonovaccinei-500mln i/m corpi microbieni, pirogenal 25-50-75-100-75-50-25, doze minimale, prodighiozan – 15mcg Chimică – nitrat de argint 2-5%, lugol 1% (cervix, uretră, rect) Termică – diatermia zilnic 30-50 min, inductotermia 15-20 min, 3 zile frotiu – peste 1oră Un rol important în diagnosticul şi tratamentul gonoreei au metodele de provocare

27. TRATAMENTUL– este orientat: • Anihilarea agentului patogen • Majorarea reactivităţii imunobiologice a macroorganismului • Înlăturarea alteraţiilor de focar provocate de procesul inflamator PRINCIPII DE TRATAMENT: • General – antibioticoterapia • Local • Imunobiologic • Fizioterapeutic

28. Tratamentul va fi efectuat în funcţie de stadiu: • Stadiul acut debutează cu antibioticoterapia • Penicillină 3mln 600mii UA – forma acută • Penicillină 6 mln forma cronică la o cură de tratament • Dispun de efect terapeutic: Ampicillina 7gr-10gr; Levomicetina; Sulfanilamidele, Tetraciclinele, Retarpen etc. • Tratamentul obligator combinat – local. • Băiţe cu soluţii Protargol 3% N16, instilaţii in uretră – Protargol 1%, microclizme N8; Colargol 1-3%; Nitrat de argint 0,5% • Stadiul cronic – debutează cu utilizarea a două metode de provocare Obligatoriu în componenţă - metodaimunostimulatorie: • Specifică - 200 mln de corpi microbieni cu interval de 2 zile, majorăm doza cu 200 mln – 1 mld • Nespecifică – pirogenal 25 doze minimale – până la 100 dm-Diatermia în regiunea hipogastrală

29. SCOPUL– inducerea procesului cronic în proces acut. Criterii de realizare a scopului: febră 380 – 390C, eliminări specifice – tablou clinic tipic – moment de aplicare a antibioticoterapiei anterior menţionate (metodă utilizată cu scop diagnostic). CRITERII DE EFICACITATE:7 zile după tratament utilizarea combinată a metodelor de provocare cu colectarea consecutivă a frotiurilor – 3 zile. Următoarele 3 luni la a doua zi de menstruaţie – frotiu de verificare – omitere de la evidenţă.

30. TRICHOMONIAZA Agent patogen - Tricomoniada vaginalis(flagel). Perioada de incubaţie 3-7 zile. Preponderent transmitere pe calea sexuală. Acest agent patogen colonizează în exclusivitate tractul urogenital uman. În mediul extern - rezistenţă scăzută, sunt distruşi la temperatura 450 – 500C. Rezistenţi la temperaturi scăzute. Afirmaţii frecvente– colpite, mai rar uretrite, cervicite, proctite. Imunitatea congenitală şi dobândită lipseşte.

31. Distingem următoarele forme clinice: • Tricomoniaza recentă (proaspătă)> 2luni de la contaminare a) acută; b) subacută; c) torpidă • Tricomoniaza cronică< 2luni • Colpita acută trichomoniadică–eliminări gălbui – surii, sero-purulente spumoase. Mucoasa vaginală edemată, hiperemiată, uşor lizabilă – ulceraţii. • Colpita cronică- clinica numai înperioada acutizării procesului. Se asociază frecvent cu candiloamele acuminate, gonoreea, candidoze,

32. Diagnosticul– bacterioscopie, bacteriologie. Tratament– bazat pe următoarele principii: - acţiunea orientată spre focarele de amplasare a agentului patogen; - terapia maladiilor concomitente; - tratament obligatoriu în cuplu. Metronidazol 5gr-la o cură; Trihopol 12 gr; Fazejin(tinidazol) 2 mii mg. Tratament local– irigări cu sol. Furacilini 1la 5 mii;Nitrat de argint0,5%; Protargol 2% , Trihopol,Cotrimazol, Clion D, Djinomet. Criteriile de eficacitate a tratamentului şi omiterea dela evidenţă analogice cu ale gonoreei .

33. CANDIDOZELE Maladie sexual transmisibilă, provocată de ciuperca de tip Candida. Candidele sunt aerobe ataşate de flora condiţionatpatogenă, des fiind considerate ca saprofite. Destingem 3tipuri de candidoze: -Primară - Antibioticodependentă - Determinat de stări imunodeficitare(diabet,endocrinopatii, graviditate şi utilizarea îndelungată a contraceptivelor hormonale. Candidoza genitală se caracterizează prin alteraţia mucoasei vaginale, porţiunii vaginale a colului uterin, vulvei.

34. Clinica: eliminări semilichide cu incluziuni cazeoase brânzoase, miros neplăcut acid. Prurită de diversă intensitate. Diagnostic: bacterioscopia, bacteriologia, metoda serologică, proba alergică cutanată, histologia. Tratament:complex cu utilizarea preparatelor antimicotice peroral şi local. Preparate antimicotice:Nistatin, Levorin, Flucoral, Fluconazol, Micosist – 14 zile. Local – irigaţii cu sodiu de natriu 2% permanganat de caliu 1:5 mii cu aplicarea ulterioară a supozitoriilor Polijinax, Ginotravagin, Chetocanazol 14 zile.

35. CHLAMIDIOZA Infecţia generală cuChlamidia trachomatiseste cea mai frecventă afecţiune genitală cu transmitere sexuală la femeie. Chlamidia trachomatiseste o bacterie gram negativă cu un ciclu unical de dezvoltare, ce include 2 forme diverse de coexistenţă a microorganismelor: corpusculi elementari adaptaţi la existenţa extracelulară şi corpusculii iniţiali – existenţă extracelulară cu capacitatea de reproducere. Frecvenţa Chlamidiozei atinge 50% din lotul de femei cu afecţiuni genitale inflamatorii, este depistată la 40% de femei bolnave de trichomoniază şi gonoree. Se transmite pe cale sexuală, este posibilă infectarea nou-născuţilor în timpul travaliului (conjunctivită).

36. Clinic– perioada de incubaţie 20-30 zile, durată îndelungată, clinică ştearsă, tendinţă spre recidive. • Chlamidioza afectează diverse sectoare ale aparatului urogenital cu apariţia: endocervicita, uretrita, colpita, bartolinita, salpingita. • Complicaţiile tardive: sterilitate, avorturi spontane, moartea antenatală a fătului. Diagnostic– microscopia raclajului din canalul cervical, metoda imunofermentativă şi imunoflourescentă, laparascopia diagnostică.

37. TRATAMENT 1.Utilizarea preparatelor de tetraciclină, macrolizii, rifampicină, ofloxacină, sumamed, macropen, eritromicină. Durata tratamentului 10-14 zile. 2.Luând în consideraţie asocierea frecventă cu micozele şi trichomoniadele – - nistatină 500 mii x 2ori N10; - metronidazol 400mg x 2ori N10 3.Imunostimularea nespecifică: - Pirogenal 50 doze minimale – 1 zi – 150 doze - metiluracil 0,5 x 3ori N10 - decaris 0,15 N3 4 cicluri - plazmol 1,0 i/m N10 4.Fizioproceduri – fonoforeză, diatermia, raze ultrafiolete. 5.Tratament local – prelucrarea colului uterin cu nitrat de argint de 0,5 %, unguente de tetraciclină. 6.Vitaminoterapia – B1, C, P. Verificarea eficienţei tratamentului: Peste 10 – 14 zile după finalizarea tratamentului - investigaţii de laborator, în ulterior 3 luni consecutiv – în prezenţa rezultatelor negative omitere de la evidenţă. REMARCĂ(anticorpi pe parcursul întregii vieţi).

38. MICOPLASMA- UREOPLASMA Din multitudinea de agenţi patogeni de genul respectiv (micoplasma - 75 tipuri, ureoplasma - 10 serotipuri) responsabili de afectarea organelor genitale – Micoplasma hominis,organelor urologice – Ureaplasma ureoliticum. Micoplasma deseori este depistată la femei practic sănătoase cu afirmaţia patogenică a microorganismului la diminuarea rezistenţei imunologice. Microorganismele se ataşează de mucoasa organelor genitale producând endo- şi exotoxine. Poate decurge în forma acută şi cronică, nu dispune de afirmaţii clinice specifice. Provoacă colpita, cervicita, uretrita. Frecvent este asociată cu gonorea, trichomoniada şi alte microorganisme preponderant anaerobe. Tratament– analogic chlamidiozei, cu o durată de tratament mai scurtă 7-10 zile.

39. INFECŢIILE VIROTICE HERPESUL GENITAL Agentul patogen – Virusul herpes (2 tipuri V-1 labialis; V2 – genitalis) Perioada de incubaţie 3-7 zile. Deosebim: - forma acută; – cronică recidivantă; - atipică. Virusul ca regulă afectează canalul cervical, vaginul, vulva, uretra. Sectoarele afectate de virus sunt invadate de vezicule multiple, care la dezintegrare provoacă o prurită insuportabilă. Deosebim 3 stadii de gravitate a procesului în dependenţă de numărul recidivelor înregistrate: - Stadiul leger 1-3 ori pe an - mediu 5-6 ori - grav - lunar

40. În dependenţă de localizare: – afectarea organelor genitale externe – vagin, col uterin, uretra – uter, anexe, vezica Tratamentul: - preparate antivirale: heleptin, alpirazin, aciclovir, valtrex, viferon, chipferon. - preparate antihistaminice - vitaminoterapia B1, B6, C - terapia imunostimulatorie - levomizol 150 mg/zi x 3zile (peste 7 zile se repetă), imunofan (immunoglobulin) - tratament local – unguent helepin-peste o zi 30 zile; tebrofen; - în perioada de remisie vaccinul herpetic 0,3 ml odată la 3 zile N5 peste 2 săptămâni 0,3 ml; odată la 7 zile N5 – peste 6 luni cura se repetă, total 4-6 cure.

41. PAPILOMOVIRUSUL (candiloamele acuminate) Agentul patogenHumanis papilomovirus. Pot invada labile mari şi mici, perineul, mai rar vaginul. Deosebim forme solitare sau de colonie necesită diferenciere de candiloamele sifilitice.Tratament– conservative - unguent de interferon 50%; sol. Podofilină 30%. În caz de ineficienţă – criodistrucţia, diatermocoagularea, lazerochirurgia, înlăturarea chirurgicală (bisturiu).

42. CITOMEGALOVIRUSUL Maladie sexual transmisibilă cu afectare poliorganică, cu evoluţie - uşoară, - gravă, - asimptomatică. Citomegalovirusul penetrează lejer bariera fetoplacentară provocând alteraţii deosebit de grave în gestaţie – moarte antenatală a fătului, malformaţii congenitale grave incompatibile cu viaţa. La invazia organismului cu Citomegalovirusul se constată o persistenţă de lungă durată (pe durata întregii vieţi). Se elimină cu saliva, urina, sperma, a fost depistat intraleucocitar. Se manifestă prin dezvoltarea cervicitei, eroziunilor de col, mai rar a colpitelor, vulvitelor.

43. Diagnosticul– se confirmă exclusiv prin metode de laborator odată cu depistarea celulelor citomegalice în produsul raclat a canalului cervical, sedimentul urinei, salivă. Microscopie, reacţii serologice. Tratamentul– radical nu exsistă. Un efect benefic de ameliorare a situaţiei va fi obţinut la administrarea: - interferonul leucocitar (ung) injectabil -3ml zilnic 14 zile în canalul cervical. Preparate antivirotice – viferon, chipferon etc.

44. TUBERCULOZA GENITALĂ Ca regulă organele tractului genital sunt afectate secundar – diseminare hematogenă. Incidenţă 2,5-12,6% din procesele cu etiologie specifică. În proces mai frecvent sunt implicate trompele uterine 82-100 % (bilateral), corpul uterin 24-56%, ovare 5,8-13,4%, vagin 0,87%. Tuberculoza trompelor uterinedispune de următoarele forme morfologice – infiltrative; – cazeoase; - cicatricial aderenţiale. Trompele uterine afectate mărite în dimensiuni cu conţinut cazeos sau purulent (piosalpinx). Microscopic – mucoasa tubară îngroşată cu proeminenţe miliare. Stadiile avansate de tuberculoză tubară duc la apariţia unui process aderenţiat şi instaurarea impermiabilităţii trompelor uterine.

45. Tuberculoza de corp uterin– distingem 3 forme: 1.forma productivă cu afectarea sectorială a endometriului 2.forma miliară - endometriului în totalitate 3.forma cazeoasă - invazia miometriului. Odată cu afectarea stratului bazal cu durată îndelungată a procesului se vor dezvolta aşa numitele sinehii, în stadii avansate este posibilă obliterarea completă a uterului – amenoreea. Frecvent unicele acuze sunt sterilitatea, dereglări de ciclu menstrual, până la amenoree.

46. DIAGNOSTIC: • anamneză riguroasă specifică (amenoree primară în asociere cu salpingooforită bilaterală; • la tactul vaginal –mărirea în volum şi mobilitate limitată a anexelor; • probele tuberculinice ( proba Koh); • bacteriologia sângelui menstrual; • raclaj diagnostic a cavităţii uterine -2zile în ajun de menstruaţie; • histerosalpingografia, laparoscopia (sinehii, deformarea cavităţii).

47. TRATAMENT: -În incinta staţionarilor specializate - Regim igienodietic - Preparate chimioterapeutice - Tratament simptomatic - Tratament chirurgical - Tratament balneosanatorial Terapia antibacterială se efectuiază în 2 etape: I.Tubazid 0,6-0,9 gr, Ftivazid 1-2 gr, Streptomicină 1-2gr în 24 ore. Tratamentul durează 12-24 luni, sejustifică administrarea a 2 preparate nominalizate. II.Terapia antibacteriană provizorie 2 ori în săptămână, sezonier primăvara –toamna (un preparat din faza 1 + Tibon )

48. INDICAŢII PENTRU TRATAMENT CHIRURGICAL: 1. Forma cazeoasă a anexelor cu dezvoltarea piosalpinxului 2. Tumoră anexială (abces anexial incapsulat) 3. Dezvoltarea fistulelor 4. ineficienţa tratamentului conservative 5. Dereglarea funcţiei organelor bazinului mic 6. Asocierea tuberculozei genitale cu alte tipuri de maladii ce necesită intervenţie chirurgicală

49. HIV (SIDA) Maladie sexual transmisibilă virală specifică determinată de virusul limfotrop din familia “retroveridae”. Mecanismul patogenetic este axat pe afectarea sistemului imun uman. Impactul negative este complex şi ireversibil. Agentul patogen are capacitatea de a multiplica şi distruge celulele sistemului imun (T4 limfocite), responsabile de majoritatea reacţiilor de răspuns imun. În rezultat se instaurează o stare imunodeficitară favorabilă pentru dezvoltarea diverselor infecţii.

50. SIDA dispune de o perioadă de incubaţie de la 3 -5 ani la 10-15 ani. Pe parcursul acestei perioade în lipsa semnelor clinice, contingentul respectiv este clasat ca purtători, prezentând un pericol de răspândire a maladiei. La un bolnav de SIDA revin 100-300 de purtători, şi doar la 1/3 boala s-a manifestat clinic în primii 5 ani. Căile de contaminare fiind evident contactul sexsual neprotejat, hemotransfuzii, transplant de organe, transplacentar, naşterea, alimentarea la sân. În grupul de risc sunt clasaţi homosexualii, persoanele afectate de narcomanie. Diversitatea simptoamelor clinice va depinde de unii factori: gen, vârstă, statut genetic, apartenenţa de grup de risc, condiţii sociale, regiune geografică.