Concepte operaţionale BACALAUREAT PROBA SCRISA – SUBIECTUL 1 Limbă şi comunicare

1. Concepte operaţionaleBACALAUREATPROBA SCRISA – SUBIECTUL 1Limbăşi comunicare

2. Mărcile lexico-gramaticale ale eului liric: Ex.: Euvisez la viaţa mea. • Eu= pronume personal, pers. I; - alte pron. pers. de pers. I: mine, mă, mi-, -mă m-, îmi; • visez= vb. pers. I; • mea= adj. pron. pos., pers. I.

3. Rolul cratimei 1. leagă 2 cuvinte pronunţate fără pauză ( DOOM 2 ); 2. marchează elidarea unei vocale şi evitarea hiatului ( stele+ încer= stele-n cer); 3. din punct de vedere prozodic ( al versificaţiei) influenţează ritmul şi măsura versurilor, prin dispariţia unei silabe.

4. Teme si motive • Iubirea: mot. iubitei înger / demon, speranţei, despărţirii, ochilor= privirii, tainei, amintirii; • Natura: mot. codrului, ploii, apei. mării, florilor, lacului, stelelor , lunii, nopţii, umbrei ( romantice ),norilor, luminii,teiului, toamnei, parcului, grădinii, amurgului, fântânii, focului, soarelui, muntelui; • Istoria:mot. ruinelor ( preromantic ), tiranului, fantomelor; • Folclorul: transhumanta, testamentul, alegoria viaţă-moarte. motivul zidului părăsit, al surpării zidurilor, al visului, al soţiei zidite, motivul lui Icar, haiduciei, nenorocului, cătăniei; • Moartea: mot. sicrielor, corbilor, negrului; • Creaţia: mot. versului, mot. cărţii, inspiraţiei ( talentului ), efortului creator; • Timpul: timpul etern / efemer, mot. fugit irreparabile tempus, vanitas vanitatum, trecutului, ceasului, anilor, destinului; • Geniul: mot. luceafărului; • Singurătatea: mot. tristeţii; • Nevroza: mot. bolii, ploii, speenului; • Cromatica: motivul culorilor: roşu, galben, violet, negru, alb, gri; • Muzica: mot. clavirului ( pianului ), violinei, fanfarei, buciumului; • Căutarea absolutului: mot. visului, dublului ( romantice ), motivul înălţării privirii spre cer,mot. reincarnării, mitul peşterii.

5. Câmp lexical/ semantic • totalitatea cuvintelor dintr-o limbă care aparţin aceluiaşi domeniu ( numele de culori, de rudenie, de fenomene sonore, denumirile părţilor corpului). • Este alcătuit din cuvinte care aparţin aceleiaşi părţi de vorbire ( numai substantive, numai verbe, numai adjective etc ); • Ex. : câmpul lexical al : • locuinţelor temporare: cort. cabană, rulotă, căsuţă de lemn. camping, hotel, motel, vilă ( staţiune ). • alimente: zahăr, făină, pâine, prăjituri, dulceaţă, murături, zacuscă, supă, budincă, musaca. Familia lexicală • totalitatea cuvintelor obţinute prin derivare( CU PREFIXE SAU SUFIXE ) sau prin alte procedee de la un cuvânt de bazăşi care sunt înrudite ca sens ; • Ex. : colţ-colţos, colţuroş, colţişor, aîncolţi, neîncolţiţ, reîncolţit, încolţiră, reîncolţire.

6. Sens denotativ / conotativ Sensul denotativ • sensul propriu, de bazăal unui cuvânt; primul sens din dicţionar; = sensul general, obişnuit, cunoscut şi dominant în conştiinţa oamenilor, fiind relativ liber de context; unul singur; Sensul conotativ = sensul figurat, derivat, variantă a sensului principal, sens nou, neobişnuit; = multiple( denotaţia e una singura, pe când conotaţiile sunt multiple datorită caracteruluilor individual, secundar ) Exemplu: a pica Denotaţie= a cădea de la o oarecare înălţime Conotaţiile: = ( familiar, despre îmbrăcăminte )a nu se mai tinepe corp, = (figurativ ) a muri în luptă, a nu reuşi la un concurs , = ( popular, despre zile ) a se nimeri la o anumită dată.

7. Relaţii semantice EXEMPLE • Sinonime :nevinovăţie- inocenţă = naivitate = candoare • Antonime: frumos – urât, harnic - leneş • Omonime: Bea vin. / Vincu noi 3 băieţi. Un cartrece pe uliţă. / Car3 găleţi cu apă. • Paronime: familiar– familial ; originar- original; literar- literal; temporar- temporal; ordinar-ordinal; complement - compliment.

8. Expresii/locuţiuni

9. Exemple a trece: • a se trece( a îmbătrâni, a se ofili ), • atrece în revistă( a inspecta ), • a trece cu vederea( a nu lua în seamă), • a trece hopul( ascăpa de o greutate ), • a trece peste cineva( a desconsidera, a dispreţui pe cineva ), • a trece la fapte( a acţiona ), • treacă de la mine( concesie ). umbră: • fără umbră( corect ), • din umbră( pe ascuns ), • a sta / a rămâne în umbră( a rămâne ascuns ); • a lăsa ( pecineva )în umbră ( a eclipsa pe cineva ), • a se teme şi de umbra lui( f. fricos ), • a face umbră pământului degeaba.

10. Semne de punctuaţie VIRGULA ( , ) = marcheazǎ pauzele scurte fǎcute în cursul rostirii propoziţiilor şi frazelor. = Prin VIRGULA se despart de restul propoziţiei sau frazei : 1. cuvinte/ construcţii incidente : Sunt supǎrat, zise el, nu vreau sǎ te mai vǎd. 2. vocativele, interjecţiile, imperativele : Radule, rezolvǎ problemele ! Hei , nu mǎ asculţi ? Pleacǎ, o sǎ întârzii. 3. apoziţiile explicative : Ionel, vecinul meu, a venit în vizitǎ. 4. elementele unei enumeraţii : Mama cumpǎrǎ mere, pere, prune şi pepene. PUNCTUL ( . ) = marcheazǎ PAUZA care se face la sfârşitul unui enunţ ( propoziţie / frazǎ ) SEMNELE DE SUSPENSIE ( …) = marcheazǎ o pauzǎ în enunţ; = întreruperea şirului vorbirii; = uneori redau surprinderea, ezitarea, îndoiala, o vorbire incoerentǎ.

11. SEMNE ORTOGRAFICE APOSTROFUL Exemple: ‘neaţa ! / Und’ te duci ? / sal’tare / dom’le / Las’pe mine ! = marcheazǎ grafic : cǎderea, absenţa accidentalǎ în rostire a unui sunet sau a unui grup de sunete.

12. Mijloace lingvistice de realizare a subiectivităţii: Caracterul subiectiv al unui text este vizibil prin prezenţa: • verbelor şi a pronumelor la persoana I şi a II-a, singular şi plural; • textul este centrat pe: transmiterea sentimentelor, experienţelor, stările sufleteşti ale celui care scrie textul; • câmpul semantic al subiectivităţii este prezent în memorii, autobiografie, jurnal, proza aubiograficădeghizată; • conştiinţa prezenţei unei virtuale persoane a II-a evidenţiază relaţia directă dintre emiţătorul subiectiv şi receptor; • mesajul este orientat spre Emiţător.

13. Expresivitatea în poezie • Se realizează prin folosirea sensului conotativ al cuvintelor. • Mijloace folosite de autor: 1. Imaginarul poetic=imagini artistice: vizuale, auditive, cinetice =motorii=de mişcare, tactile, olfactive = de miros ); 2. Procedee artistice=figuri de stil: • figuri de construcţie: enumeraţia, repetiţia, paraleleismul sintactic, refrenul, simetria, antiteza, interogaţia retorică, exclamaţia retorică, invocaţia retorică ; • figuri semantice: epitet, comparaţia, metafora, oximoronul, sinestezia, simbolul; • figuri de sunet: aliteraţia, asonanţa. 3. Elemente de prozodie: strofă, vers, măsura versurilor, rimă, ritm.

14. Valori stilistice ale verbului Gerunziul = VISAND • exprimă o acţiune în desfăşurare, fără referire precisă la momentul vorbirii; un proces, o stare durativă • ( principala funcţie stilistică este capacitatea de a crea imagini dinamice ) Imperfectul = VISAM • exprimă o acţiune durativă în trecut, neterminată în momentul la care se referă vorbirea • “un timp trecut , care-şi moaie aripa-n prezent” ( T. Vianu )

15. Perfectul simplu = VISAI • timp al acţiunilor rapide, instantanee; • perfectul simplu narativ= exprimă întâmplări, stări enunţate într-un trecut recent, apropiat de momentul narării; • reliefează derularea rapidă a evenimentelor ori valoarea momentană a unei stări: “el se repezi pe cal, ieşi către pe uşa cea spartă, se întoarse spre pădure, […]apoi ieşi în drum şi slobozi calul la vale, spre Moara cu noroc.” ( I. Slavici ) Perfectul compus = AM VISAT • exprimă o acţiune trecută, terminată ; • rol de narare, evocare, rezumare/concluziv

16. Prezentul narativ • dinamizează acţiunea, induce lectorului sentimentul participării la evenimentele istorisite, creând iluzia că acestea sunt relatate pe măsură ce se desfăşoară: “Omul se scoală, trezeşte copiii, înhamă caii şi umblă de colo până colo prin curte.” ( M. Preda ) Prezentul etern / atemporal ( gnomic ) • în exprimarea unor idei generale, a unor aserţiuni care nu depind de moment: în proverbe, zicători, maxime, aforisme. Prezentul istoric • actualizarea unor evenimente anterioareîn prezentul naratorui şi, implicit, al lectorului.

17. Omonime / Cuvinte polisemantice • Omonimele nu trebuie confundate cu cuvintele polisemantice, acestea având şi ele o singură formă şi mai multe sensuri. • Ele se deosebesc : a) omonimele sunt foarte îndepărtate ca sens, b) cuvintele polisemantice au sensuri apropiate, derivate din sensul primar. Ex. : Cuvântul masă este : a) polisemantic: – “obiect de mobilă”( sensul primar ) –Cărţile sunt pe masă. - “mâncare” ( sens derivat ) - Masa a fost servită. - “ospăţ, petrecere” ( sens derivat )- A fost acolo masă mare. - “ora mesei” ( sens derivat ) - Mă vizitează după masă. b) omonim, cu sensurile: - “obiect de mobilă” – Cartea este pe masă. - “mulţime” – O masă de oameni mergea spre gară. Ex.: Cuvântul cap este: a) polisemantic: - “parte a corpului” - Il doare capul. - “conducător” - Horia a fost capul răscoalei. - “minte, inteligenţă” - Câte capete, atâtea păreri. - “extremitate” - S-au oprit la capul podului. b) omonim, cu sensurile: - “parte a corpului” –Îl doare capul. - “promontoriu” –Acesta este capul cel mai de sud al Africii.

18. DESCRIEREA • Este un mod de expunere specific poeziei. • Când prezintă un peisaj, este o descriere de tip tablou. • Se realizează cu ajutorul figurilor de stilşi al imaginilor artistice. • Predominăimaginile vizuale, dar se folosesc şi imagini cinetice, auditive, tactile sau olfactive. • Părţile de vorbire cel mai des folosite sunt substantiveleşi adjectivele.

19. Trăsăturile simbolismului 1. Simbolul= plumbul, rozele ; 2. Sugestia =idee subînţeleasă ; 3. Corespondenţa = între microcosmos ( eul poetului ) si macrocosmos ( natură ): ploaia creează depresie; anumite culori sau instrumente determină o stare de spirit; 4. Sinestezia = acord de senzaţii= amestecul de simţuri: “Parfum ( olfactiv ), culoare ( vizual ), sunet ( auditiv ) se-ngână şi-şi răspund” ( “Corespondenţe”, Baudelaire ). 5. Muzicalitatea = tehnica refrenului, repetiţia, rime interioare, neologisme eufonice; 6. Prozodia = simboliştii introduc versul liber; 7. Teme şi motive simboliste = oraşul de provincie ca spaţiu al izolării, boala, nevroza, singurătatea, ploaia etc.

20. TRASATURI ALE ROMANTISMULUI 1. ARTA: primatul subiectivismului, al pasiunii, al fanteziei în genul liric 2. SURSE DE INSPIRATIE: ISTORIA, NATURA, FOLCLORUL 3. TEME SI MOTIVE ROMANTICE: geniul, istoria, absolutul, stele, floarea albastră, visul, umbra, dublul, luna, noaptea 3. Folosirea ANTITEZEI – în structura poeziei şi în conceperea personajelor: trecut- prezent, înger- demon, tânăr- bătrân, frumos- urât 4. PERSONAJUL PRINCIPAL :excepţional în împrejurări excepţionale ( geniu, titan, profet ) 5. CONFLICTUL: omul de geniu – lumea ostilă, a omului de rând 6. NATURA: În concordanţă cu sentimentele umane 7. GENURI ŞI SPECII: Se preferă amestecul de genuri şi specii: balada, drama, nuvela, romanul, poemul amplu, poezia lirică ( meditaţia, romanţa, elegia ), filonul filozofic 8. STILUL: retoric, împodobit cu figuri de stil; îmbogăţirea limbii literare, prin includerea limbii populare, a arhaismelor, a regionalismelor, a argoului etc. 9. Introduce noi categorii estetice : urâtul, grotescul, macabrul, fantasticul