Rolul parintilor n pregatirea tinerilor la casatorie

1. dupa cartea �Pregatirea parintilor pentru casatoria fiilor lor� de Rosina si Gino Costa Rolul parintilor �n pregatirea tinerilor la casatorie

2. Fiul nostru s-a �ndragostit cu adevarat Fiul nostru si-a schimbat comportamentul: este mai serios, cade pe g�nduri, �n ochii lui se citeste �ngrijorarea dar si bucuria, pare hotar�t sa se implice serios �ntr-o relatie definitiva. Pentru parinti e clar: s-a �ndragostit cu adevarat. Uneori se destainuie, dar mai des tace, iar tacerea lui este semnul firesc al nesigurantei. Ce-i de facut? Nu ne este permis sa facem cercetari pe ascuns, sa insistam �sa ne spuna tot�, sa glumim pe seama lui��n schimb trebuie sa ne bucuram ca se apropie de maturitatea afectiva, sa-l ajutam sa-si lamureasca unele �ndoieli, daca ne cere ajutorul.

3. Fiul nostru s-a �ndragostit cu adevarat Este bine sa-l invitam sa reflecteze asupra unor �ntrebari, fie �n familie cu noi, fie sa apeleze la cineva de �ncredere: Cealalta persoana ma iubeste cu adevarat? De ce m-a ales tocmai pe mine? Dar eu o iubesc cu adevarat? Ce astept de la ea? Reusim sa dialogam despre: credinta, respect fata de persoana umana, demnitatea femeii, procreere, munca, nivel de trai dorit? Este un moment delicat din viata fiului nostru si avem nevoie de multa prudenta, disponibilitate si �ntelepciune.

4. Fiul nostru s-a �ndragostit cu adevarat Daca nu suntem multumiti de alegerea facuta trebuie sa ne �ntrebam de ce. Unele obiectii posibile aduse de parinti: fiul nostru este imatur, nu este pregatit pentru casatorie, fie din cauza v�rstei, fie din cauza situatiei economice; nu a ales persoana potrivita. Daca nu-l vedem pe fiul nostru capabil de a �ntemeia o familie sa ne �ntrebam daca nu suntem si noi vinovati de imaturitatea lui. L-am protejat excesiv, oferindu-i totul pe tava, l-am privat de atentie si afectiune, l-am tratat cu prea mare duritate, �mping�ndu-l la pasivitate si razvratire? Sa-i amintim ca este gata pentru casatorie c�nd are ceva de oferit, de pus �n comun (viata de casnicie nu e o c�rja), sa-l �ncurajam sa nu renunte la cresterea personala: sa-si termine studiile, sa se califice profesional, sa cultive prietenii bune, sa-si aprofundeze credinta, pentru ca nu poate �ncepe casnicia cu m�inile goale.

5. Fiul nostru s-a �ndragostit cu adevarat Daca fiul nostru este mai matur dec�t credem, si de fapt ne e greu sa recunoastem ca a sosit momentul �sa paraseasca cuibul�, n-ar fi exclus ca de fapt sa nu fim obiectivi pentru ca �viitorul imaginat de noi nu corespunde cu alegerea lui. �n acest caz trebuie sa ne adaptam la situatia reala. Dar s-ar putea ca �ngrijorarea noastra sa fie �ntemeiata, pentru ca persoana intrata �n viata fiului nostru nu inspira �ncredere, lasa de dorit �n ceea ce priveste moralitate, cinstea, echilibrul fizic si psihic. Nu trebuie sa ne retragem resemnati ci trebuie sa prezentam motivele �ngrijorarii noastre, sa-l �ndemnam sa judece cu luciditate alegerea facuta, �ntreb�ndu-se �n cugetul lui: de ce �l aleg, de ce ma alege, ce garantii ofera pentru viitoarea familie? Dupa care trebuie sa ne retragem �n liniste si sa-l lasam sa decida singur. Este periculos sa ne opunem cu vehementa cu astfel de cuvinte: �Nu voi veni la nunta�nu te mai consider fiul nostru!� Dupa ce ne-am spus punctul de vedere clar si cu iubire, nu ne ram�ne dec�t sa ne �ncredem �n Dumnezeu!

6. Cunostinta cu noul �el� sau noua �ea� Momentul primei �nt�lniri cu persoana care a intrat �n viata fiului nostru nu trebuie grabit. C�nd relatia va fi suficient e matura ei �nsisi vor simti nevoia de a-si cunoaste reciproc familiile. Orice presiune din afara risca sa fie �nteleasca ca graba, curiozitate, abuz. Dar daca este solicitata si dorita de ei, nu e bine sa fie am�nata. Iubirea daca este serioasa tinde sa se exprime �n societate. De aceea este bine: Sa primim invitatul cu inima linistita si �mpacata, trec�nd peste prejudecati �pentru ca atmosfera acestei prime �ntrevederi va conditiona �n mare masura viitorul logodnei. Sa fim deschisi si cumpatati, sa nu trucam relitatea d�nd impresia ca avem o situatie materiala mai buna dec�t este, ca suntem mai buni dec�t suntem �n realitate etc. Pentru cunoasterea invitatului nu trebuie sa recurgem la interogatoriu!! Este important sa nu dam primei �nt�lniri caracterul de definitiv si irevocabil, poate fi doar verificarea parerii noastre despre alegerea facuta.

7. Cunostinta cu noul �el� sau noua �ea� Perioada logodnei este caracterizata de descoperiri, proiecte, bucurie dar si dificultati pentru logodnici: punerea �mpreuna a doua lumi diferite, �ntelegerea si depasirea diferentelor psiho-fizice, de temperament, de educatie si cultura, alegerea unitatii ca obiectiv fara a pierde din vedere autonomia celor doi, �nvatarea regulilor dialogului pozitiv care sa-i ajute pe am�ndoi la un deplin nivel de maturizare. Parintii sunt �n aceasta perioada �observatorii externi cei mai apropiati�. Ei trebuie sa �mbine armonios afectiunea cu prudenta, �ntelegerea cu respectul, disponibilitatea cu discretia. Uneori simpatia fata de noul el sau noua ea se naste mai greu, trebuie sa fim toleranti..nu ne este permis sa afectam relatia insist�nd pe aspectele care ne deranjeaza sau sa prevedem cine stie ce catastrofe! Timpul va ajuta relatia sa se maturizeze sau sa se destrame�important este sa nu se �nt�mple din cauza noastra!

8. Cunostinta cu noul �el� sau noua �ea� Amabilitatea si prudenta sunt virtuti necesare si cu ocazia �nt�lnirii celor doua familii. Pe masura ce apar probleme concrete de rezolvat, a caror solutionare poate fi usurata de interventia ambelor familii se ad�ncesc si raporturile dintre familii. Si aceasta relatie nu se naste spontan, uneori poate fi mai grea �dar trebuie tinut cont ca nu se casatoresc familiile. Bunul simt ne recomanda sa nu facem critici la adresa celeilalte familii, nici �n prezenta fiului, nici a logodnicei, cei doi vor descoperi odata cu plusurile si minusurile familiilor de origine, dar si mijloacele de a corecta ceea ce se mai poate.

9. C�teva situatii delicate C�nd dragostea moare �nainte de marele DA Daca ne confruntam cu eventuale raporturi prematrimoniale sau venirea unui copil �n avans C�nd decid sa �traiasca �mpreuna�

10. C�nd dragostea moare �nainte marelui DA Un factor important �n aceasta perioada este confruntarea sincera si activa a parerilor, �nceputul unei �ntelegeri mai intense. Cei care nu se cearta niciodata sunt putin deschisi la dialog! De aceea nu trebuie sa ne agitam imediat c�nd constatam aparitia unor stari conflictuale �n relatia lor, trebuie vazute ca semn de vitalitate �cu conditia sa nu dureze prea mult si sa nu degenereze �n violenta. Recomandari: sa ne tinem curiozitatea sub control si sa nu fortam nota pretinz�nd destainuiri indiscrete, sa tinem partea fiului, cu obiectivitate, fara a-l cocolosi; sa-l ajutam pe cel care face apel la sfatul nostru ca sa �nteleaga esenta problemei, ce sanse concrete are pentru a depasi criza, ce mijloace e mai bine sa foloseasca.

11. C�nd dragostea moare �nainte marelui DA Uneori conflictele se pot agrava �nc�t despar- -tirea este inevitabila. Ruperea logodnei este dureroasa pentru logodnici pentru ca se prabuseste un ideal �n care au crezut. Efectele dramei se reflecta �n plan familial si social: revin la starea de persoane singure, pierd relatiile pe care le formasera �mpreuna, iar daca vina este tradarea, cel tradat, la durerea despartirii, are si umilinta �ncrederii prost investite, si un sentiment de dezamagire cu privire la sexul opus. Iar familiile suporta povara si consecintele acestei crize fara iesire.

12. C�nd dragostea moare �nainte marelui DA Misiunea noastra �n calitate de parinti ne determina: sa �ntelegem suferinta fiului si sa-i fim aproape, fara exagerari, sa evitam mustrarile de genul: Eu te-am avertizat�, am stiut ca o sa ajungeti aici� sa evitam si ispita de a da toata vina pe fiul nostru: Asa meriti, nu stii sa te porti� sa interpretam ruperea logodnei ca o lovitura data onoarei familiei: Ne-ati facut de rusine�ce-or sa zica rudele si prietenii?!

13. C�nd dragostea moare �nainte marelui DA Dar trebuie stiut ca iubirea dintre cei doi mai poate �nca sa renasca, dar fara ajutorul nostru, pentru ca suntem prea mult implicati emotiv, de aceea este bine sa fie �ndrumati catre persoane competente: preot, psiholog, consilier matrimonial care sa-i ajute sa ia o decizie constienta si matura. Cu c�t relatia avanseaza �n timp, cu at�t ruptura este perceputa mai tragic! Dureros este c�nd ruperea logodnei coincide cu finalizarea de amenajare a noii locuinte sau fixarea nuntii si trimiterea invitatiilor�pentru ca la umilinta se adauga si pagube financiare destul de consistente.

14. C�nd dragostea moare �nainte marelui DA Cu toate acestea el trebuie sustinut sa-si recapete seninatatea amintindu-i ca este mai bine �nainte dec�t dupa si sa ne �ncredem �n providenta care poate sa schimbe �n bine orice greseala� Dar daca fiul nostru este cel care a gresit�fie s-a angajat cu prea mare usurinta �n relatie, fie a compromis reputatia fetei si i-a umplut sufletul de disperare �avem datoria morala de a ne exprima dezaprobarea si de a-l determina sa repare, pe c�t posibil, daunele. �nvinuirea celeilalte parti este inutila � Dincolo de durere, daca motivul este �ntemeiat, trebuie sa apreciem seriozitatea si curajul de care au dat dovada am�ndoi daca au decis sa puna punct relatiei.

15. Daca ne confruntam cu eventuale raporturi prematrimoniale Desi Biserica are o pozitie clara si ferma fata de raporturile prematrimoniale, si cu siguranta o stiti - raportul sexual este rezervat celor casatoriti -, un numar de tineri si chiar de parinti, din pacate, considera ca este ceva normal a avea relatii prematrimoniale si aceasta deoarece sunt influentati de conceptia libertina asupra sexualitatii. Astazi putini au disponibilitatea sau curajul sa-i instruiasca �n acest domeniu, de aceea ne revine noua sarcina de a reafirma fata de ei principiile moralei crestine, de a-i convinge sa le respecte si de a-i ajuta sa le traiasca. Pozitia noastra trebuie sa fie ferma �n acest domeniu�fapt ce nu va ram�ne fara ecou �n constiinta lor, chiar daca pe moment nu se reflecta �n comportamentul lor. Este foarte grav sa favorizam raporturile prematrimoniale las�ndu-i pe logodnici singuri �n casa sau oferindu-le iesiri fara supraveghere si de lunga durata la mare sau la munte.

16. Daca ne confruntam cu eventuale raporturi prematrimoniale Si daca ma fac ca nu vad?, �ntreaba unii�aceasta corespunde unui acord tacit. Este mai bine sa aratam ceea ce ne �ntristeaza, nu doar pentru ca el este contrar convingerilor noastre, ci pentru ca de aici decurg multe necazuri, ca din orice stare de imoralitate. Legea morala nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu! Iar noi trebuie sa fim foarte clari �n favoarea respectarii acesteia, chiar daca raspunderea alegerii le revine �n �ntregime fiilor. Trebuie sa le explicam logodnicilor ca Biserica este �Mama si �nvatatoare�, adica pregatita sa �nvete, precum si sa-l �nteleaga pe cel care a gresit, sa-l ajute sa-si orienteze vointa spre ceea ce este bun si placut lui Dumnezeu. Indiferent de rezultatul demersurilor noastre, mai avem ceva important de facut: sa-i �nsotim cu rugaciunile noastre. Daca harul lui Dumnezeu le va sensibiliza constiinta, si vor ajunge sa aiba dubii si remuscari sa-i �ndrumam spre Taina Spovezii pentru a recupera valoarea castitatii�

17. Si daca fiul nostru devine tata �nainte de casatorie!? �n trecut se ajungea la alungarea tinerelor mame de acasa, la abandonarea fetei �nsarcinate, la avort clandestin�Astazi mentalitatea generala este mai toleranta, cazurile sunt mai putin stigmatizate de opinia publica si mai putin �mpovaratoare situatia din punct de vedere material. Familia tinerei mame trebuie sa renunte la acuze fara rost. Deseori se �nt�mpla ca familia sa fie la curent cu raporturile sexuale dintre cei doi, nu si-au facut deloc griji �nainte, prin urmare, ce rost are sa se agite tocmai acum, c�nd efectul si-a urmat cauza. Faptul trebuie asumat �n �ntregime de catre toti. T�nara mama nu-si va reveni usor: simte rusine, n-are �ncredere nici �n ea (nu sunt pregatita sa fiu mama), nici �n logodnic (oare e suficient de matur sa-si asume paternitatea?), nici �n viitorul relatiei lor (oare chiar ne iubim cu adevarat?). Familia va trebui sa-si uneasca eforturile si mijloacele pentru a o sprijini pe t�nara mama (nu exista un alt moment �n care sa aiba mai mare nevoie de cei dragi!) ajut�nd-o sa �nteleaga sacralitatea vietii, ca acea viata de om �i este �ncredintata grijii ei de mama. Strigator la cer este pacatul familie care se lasa dusa de frica sau rusine fata de ceilalti si �si �ndeamna fiica sa avorteze! Trebuie dialogat si cu tatal copilului pentru a vedea situatia lui afectiva, ce garantii ofera copilului si mamei. Nu se va impune casatoria urgenta si nici abandonarea relatiei, dar daca ei de bunavoie si nesiliti de nimeni decid sa se casatoreasca trebuie sa fim de partea lor si sa-i ajuta sa faca pasul �n mod corespunzator, dar fara a-i scuti de obligatiile ce le revin ca parinti prematuri.

18. Daca ne confruntam cu venirea unui copil �n avans Sa presupunem ca au decis sa recurga la avort�Ne gasim �n fata unei decizii dramatice, cu urmari imprevizibile, pe care s-ar putea sa nu o putem schimba, oric�t ne-am opune noi, parintii. Este datoria noastra sa recurgem la toate mijloacele ce ne stau la �ndem�na ca sa-i facem sa se g�ndeasca mai mult la motive (Sunt ele mai importante dec�t viata unui om?) sa reflecteze asupra urmarilor psihico-fizice si spirituale deosebit de grave ale avortului, dar daca ei ram�n �ncapat�nati le vom spune fara menajamente ca ceea ce au hotar�t sa faca este o crima odioasa: copilul este ucis fara vina si nici macar nu se poate apara! Si daca cei doi au tainuit sarcina si descoperim avortul dupa ce a fost comis? �ndata ce aflam ne exprimam durerea, dezaprobarea si compasiunea, chem�ndu-i la parere de rau si la �mpacarea cu Dumnezeu prin spovada. Doar El poate elibera de povara pacatului si consecintele ce rezulta din el (nelinistea care poate tulbura ani de-a r�ndul seninatatea celor doi si relatia lor de cuplu).

19. C�nd decid sa �traiasca �mpreuna� Dupa cum vedem a scazut numarul casatoriilor �n ultimul timp. Atacurile tot mai frecvente la adresa familii �si arata roadele amare si din ce �n ce mai multi tineri aleg simpla convietuire. Din cauza degradarii simtului moral, se trateaza fenomenul cu indiferenta, dar multi sufera din cauza acestei situatii, mai ales daca e vorba de fiii lor. Sa presupunem ca fiul nostru este �n aceasta situatie, ce facem? Este de dorit ca suferinta noastra sa nu fie determinata de gura lumii, ci de faptul ca se �ncalca �nalte valori morale si civile. O asemenea alegere respinge explicit integrarea �n societate, inclusiv aspectul juridic, a unui raport de iubire. Trebuie sa gasim cauzele acestei alegeri: Nu vor sa aiba de-a face cu institutiile? Simt nesiguranta si teama fata de responsabilitatile unui angajament pentru toata viata? Este determinat gestul de egoism si superficialitate? Adica de a obtine toate avantajele posibile fara costuri personale prea mari? Este posibil sa ne simtim si noi putin vinovati privitor la aceasta alegere, daca am fost prea autoritari, sau prea permisivi si hiper-protectori.

20. C�nd decid sa �traiasca �mpreuna� Fiul trebuie ajutat sa nu ram�na �ntr-o atitudine infantila de rebeliune, ci sa creada �n frumusetea unei iubiri adulte care este capabila de daruire, care sa dureze. Daca toate argumentele si strategiile de a-i convinge pe cei doi sa-si �legalizeze� convietuirea dau gres, sa nu ne pierdem cumpatul! Sa-i �ncredintam lui Dumnezeu esecul nostru, sa ne pastram calmul ..si sa ne punem �ncrederea �ntr-o victorie finala! Vom respecta alegerea lor si vom continua sa le stam alaturi cu dragostea si rugaciunea noastra. Amaraciunea parintilor este direct proportionala cu sensibilitatea lor morala si religioasa. Nu putem �nchide ochii ca si cum totul ar fi permis si �n regula, dar este rau si sa rupem relatiile si sa respingem persoanele. Putem ram�ne fermi �n principiile noastre fara a ne abate de la mila si bl�ndetea pe care trebuie sa le cerem �n rugaciune lui Dumnezeu.

21. C�nd decid sa �traiasca �mpreuna� Daca vor sa faca doar casatoria civila. Pentru orice credincios casatoria civila ram�ne la stadiul de convietuire �ntruc�t lipseste pecetea Sacramentului care face casatoria dintre cei doi sacra si valabila �n ochii lui Dumnezeu. Cei drept casatoria civila confera relatiei lor un statut juridic important �n societate, dar instabil �pentru ca legislatia permite cu mare usurinta divortul. Numai casatoria religioasa, celebrata �n mod valid, garanteaza cuplului exclusivitatea, totalitate, trainicie. Daca �nsa au ales casatoria civila, �nainte de a interveni sa vedem motivele pentru care au facut aceasta alegere: Vrea sa-si organizeze viata dupa �tipare� diferite de ale noastre? Sa-i atragem atentia ca razvratirea �mpotriva unor norme ale Bisericii si obiceiuri deja constituite �i aseamana cu copiii. Au o credinta sovaielnica? Trebuie sa le aratam valorile crestine pe care se pregatesc sa le refuze si sa le aratam prin fapte, printr-o marturie coerenta si frumoasa credinta care ne-a modelat viata. �n felul acesta le oferim sansa de a cerceta mai ad�nc si, cine stie, de a reveni pe drumul drept.

22. C�nd aleg casatoria religioasa Daca �ntre convietuire si casatoria civila exista un oarecare salt calitativ (macar pe plan social), diferenta dintre casatoria civila si cea religioasa este imensa� Mirele si mireasa devin sacrament unul pentru celalalt �n momentul celebrarii �n prezenta reprezentantului Bisericii, deoarece actualizeaza Alianta lui Dumnezeu cu omenirea, fondata pe modelul Sfintei Treimi, precum si modelul �ntrupat al iubirii lui Cristos pentru Biserica Sa. Unirea celor doi miri crestini depaseste infinit orice tip de intimitate psiho-fizica, devine o comuniune inefabila.

23. C�nd aleg casatoria religioasa �nsa c�te persoane care se casatoresc �n Biserica sunt constiente de aceasta minunata realitate a Sacramentului? Unii aleg casatoria religioasa pentru ceremonie, altii o fac de dragul familiei sau pentru a nu le lipsi ajutorul lor, mai ales, material, altii dintr-un fel de teama superstitioasa (Mai bine nu ne punem rau cu Tatal ceresc, �n caz ca exista). De aceea trebuie sa facem o distinctie �ntre cununia la biserica si cununia �n Domnul. Parintii sufera c�nd constata ca fiul lor nu �ntelege si nu traieste pe deplin Sacramentul casatoriei. Dar nu trebuie sa dispere, nici sa-l opreasca de la cununia religioasa ci sa-l �ndemne sa faca o buna pregatire �n vederea casatoriei, preotul sau catehetul �l va ajuta sa �nteleaga mai bine ceea ce fac si sa-si asume �n mod responsabil planul lui Dumnezeu referitor la familie.

24. Restul sa-l lasam �n voia Domnului, pe care-l vom invoca peste cei doi miri si pentru caminul pe care se pregatesc sa-l �ntemeieze �n numele Lui Dumnezeu. Va multumesc!