190 likes | 349 Views
O accepţiune a f inan ţelor la nivel organizaţional. “ De ţinătorii de interese” (“stakeholders”). O accepţiune a finanţelor organizaţiei Conceptul de “deţinător de interese” Teorii despre “deţinătorii de interese” Tipuri de “deţinători de interese” Studii de caz: Asda, Dixon, Hilton.
E N D
O accepţiune a finanţelor la nivel organizaţional. “Deţinătorii de interese” (“stakeholders”) O accepţiune a finanţelor organizaţiei Conceptul de “deţinător de interese” Teorii despre “deţinătorii de interese” Tipuri de “deţinători de interese” Studii de caz: Asda, Dixon, Hilton
O accepţiune a finanţelor la nivel organizaţional O accepţiune posibilă a formei de manifestare a finanţelor organizaţiei se referă la expresia valorică a modului în care organizaţia privită ca entitate economică încearcă să-şi găsească cel mai bun “loc” pe piaţă şi cea mai eficientă cale de valorificare a resurselor organizaţionale, adică acel loc şi acea situaţie care să aducă maximul de profitabilitate pentru toţi cei care sunt interesaţi să câştige prin intermediul organizaţiei.
Finanţele, la nivel organizaţional, reprezintă manifestarea sub formă bănească a voinţei colective a deţinătorilor de interese („stakeholders”) în scopul producerii de beneficii economice acestora.
Conceptul de “deţinător de interese” (“stakeholder”) “Deţinătorul de interese” este un individ sau grup care este interesat de bunul mers al activităţii entităţii producătoare de efecte economice şi/sau sociale pentru membrii unei colectivităţi sau societăţi. “Deţinătorul de interese” este un individ sau grup care urmăreşte să influenţeze sau este influenţat de activitatea entităţii producătoare de efecte economice şi/sau sociale.
“Deţinătorul de interese” este orice entitate producătoare de efecte economice şi sociale care poate influenţa sau este influenţată de activitatea altei entităţi. “Deţinătorul de interese” este orice individ, departament, organizaţie care deţine un interes sub forma unei obligaţii sau venit aşteptat, beneficiu sau serviciu.
Teoria “deţinătorilor de interese”(Stakeholder Theory) Teoria “deţinătorilor de interese” are la bază principiul etic kantian conform căruia “toate fiinţele umane ar trebui tratate ca persoane şi nu ca mijlocitori pentru atingerea unor finalităţi.” (Donaldson, Thomasşi Patricia H. Werhane, Ethical Issues in Business A Philosophical Approach. 5th ed. New Jersey: Prentice Hall, 1996)
Primul principiu de bază al teoriei “deţinătorilor de interese” este acela că orice organizaţie trebuie condusă spre beneficiul tuturor “deţinătorilor de interese”. Al doilea principiu de bază al teoriei “deţinătorilor de interese” este acela conform căruia managementul trebuie să acţioneze în interesul “deţinătorilor de interese” ca agent al acestora şi în interesul corporaţiei pentru a asigura supravieţuirea firmei, protejând deţinerile de interese ale fiecărui grup de “stakeholders”. (cf. Donaldson, Thomas, and Patricia H. Werhane, ed. Ethical Issues in Business A Philosophical Approach. 5th ed. New Jersey: Prentice Hall, 1996)
O critică adusă teoriei “deţinătorilor de interese” Teoria “deţinătorilor de acţiuni” (“shareholders”) reprezintă o limitare a principiilor teoriei “deţinătorilor de interese” prin aceea că organizaţia trebuie condusă pentru a satisface interesele “deţinătorilor de acţiuni” pentru că aceştia din urmă sunt cei care sunt proprietarii afacerii, spre deosebire de teoria “deţinătorilor de interese” care se bazează pe principiul satisfacerii intereselor tuturor deţinătorilor.
Milton Friedman, lider al Şcolii monetariste de la Chicago, crede că managementul ar trebui să servească intereselor “deţinătorilor de acţiuni”. Obligaţiile sociale ale firmei sunt limitate la: a duce la îndeplinire înţelegerile contractuale a te supune legilor a răspunde aşteptărilor morale obişnuite.
Teoria dependenţei organizaţionale Economia este o reţea de inter-conexiuni între organizaţii datorită relaţiilor de vânzare-cumpărare dintre acestea. Orice organizaţie este dependentă de organizaţiile furnizoare de resurse, pe de o parte, şi de organizaţiile beneficiare a produselor şi serviciilor şi/sau consumatorii/clienţii beneficiari.
Funcţia dependenţei mutuale asimetrice Organizaţia beneficiară se află pe o poziţie de dependenţă mutuală asimetrică atunci când aceasta prezintă un anumit grad de independenţă faţă de organizaţiile furnizoare de resurse. În schimb, organizaţia furnizoare de resurse prezintă un anumit grad de dependenţă faţă de organizaţia beneficiară. În acest caz, “deţinătorii de interese” ai organizaţiei beneficiare pot impune elemente de structură organizaţională. Exemplu: GM poate impune sisteme de contabilitate, de control al costurilor şi chiar tehnici de producţie furnizorilor săi.
Reţele de “interese” intra-organizaţionale “Deţinătorii de interese” pot avea puterea de a influenţa activitatea organizaţiei în care aceştia deţin “interese”. “Deţinătorii de interese” pot avea interese comune cu ale altor “stakeholders”. “Deţinătorii de interese” pot coopera pentru a-şi exercita puterea de influenţă asupra activităţii organizaţiei ori se pot afla în situaţii de competiţie.
Reţele de “interese” ne-conectate Stakeholder B Ţintele şi nevoile organizaţionale sunt mult mai uşor de urmat atunci când “deţinătorii de interese” se află într-o reţea de “interese” ne-conectate. Motivul este acela că presiunile care pot veni din partea diferiţilor “stakeholders” nu sunt potenţate de eventualele “alianţe” dintre aceştia. Stakeholder A ORGANIZAŢIA Stakeholder C Stakeholder D
Reţele de “interese” conectate Stakeholder B Ţintele şi nevoile organizaţionale sunt mult mai dificil de urmat atunci când “deţinătorii de interese” se află într-o reţea de “interese” conectate. Motivul este acela că presiunile care pot veni din partea diferiţilor “stakeholders” sunt potenţate de eventualele “alianţe” dintre aceştia. Stakeholder A ORGANIZAŢIA Stakeholder C Stakeholder D
Tipuri de “deţinători de interese” “Deţinătorii de acţiuni” (“shareholders”) – proprietarii afacerii. Ei sunt cei care deţin acţiuni sau părţi sociale din capitalul social al organizaţiei. “Deţinătorii de acţiuni” plătesc un preţ în schimbul căruia devin proprietarii unei părţi din capitalul social al organizaţiei. “Deţinătorii de acţiuni” primesc o parte din profitul obţinut din activitate sub formă de dividende. Angajaţii unei organizaţii (“employees”) sunt cei care prestează o muncă în folosul acesteia şi primesc, în schimb, o remuneraţie stabilită contractual. Organizaţiile furnizoare (“suppliers”) furnizează produse şi servicii organizaţiei beneficiare în baza unei înţelegeri contractuale.
Clienţii (“customers”) – beneficiarii produselor şi serviciilor organizaţiei furnizoare Potenţialii investitori Potenţialii competitori Autoritatea fiscală Plătitorii de taxe Instituţii guvernamentale
Exerciţii şi studii de caz Grupaţi categoriile de “deţinători de interese” în grupuri interne şi externe organizaţionale Grupaţi categoriile de “deţinători de interese” în grupuri direct şi indirect relaţionate cu activitatea organizaţiei
Studii de caz Care sunt “deţinătorii de interese” implicaţi sau având “interese” faţă de următoarele companii: Asda Dixon Hilton
“Food for thought” Citiţi lista definiţiilor noţiunii de “stakeholder”. Care definiţie sau definiţii ale noţiunii de “stakeholder” se potriveşte/potrivesc situaţiei Dvs. actuale? Argumentaţi răspunsul Dvs.