Lamurirea sexuală a copiilor

1. Lamurirea sexuală a copiilor (1907)

2. În acest articol Freud raspunde la intrebarea daca este necesar sa se dea copiilor lămuriri despre faptele vietii sexuale, la ce vîrsta se poate întimpla acest lucru si in ce manieră sa se realizeze. Freud mentionează ca nu vede motive pentru ascunderea informatiei privind viata sexuală fată de copii. Identifică totusi cîteva motive care îi fac pe părinti să fie misteriosi cu copiii la acest capitol. Acestea ar fi disconfortul moral provocat de chestiunile sexuale si/sau ignoranta teoretică a adultilor.

3. Freud mentioneaza unele dintre ideile gresite privind sexualitatea copiilor: • ideea ca copiilor le lipseste pulsiunea sexuala si ca ea se instaleaza doar la pubertate o data cu maturizarea organelor sexuale. Freud considera ca aceasta este o eroare grosolana si pentru stiintă si pentru practică. El mentioneaza că în realitate, nou-născutul aduce sexualitatea cu sine pe lume, anumite senzatii sexuale însotesc dezvoltarea sa pe timpul cît este sugar in copilărie, si putini copii pot să se sustragă activitătilor si senzatiilor sexuale înainte de pubertate.

4. Freud face trimitere la lucrarea Trei eseuri asupra teoriei sexualitătii unde sunt expuse amănuntit aceste teze. Freud mai aminteste ca: • organele de reproducere propriu-zise nu sint singurele părti ale corpului care oferă senzatii de plăcere sexuală • natura a aranjat astfel lucrurile încît stimularea organelor genitale să fie de neevitat în copilărie. Acesta perioada a vietii, în care se produce o anumită cantitate de plăcere sexuală prin excitarea diferitor zone ale pielii (zone erogene), prin activitatea anumitor pulsiuni biologice si prin excitatia auxiliară provenind de la multe stări afective este numită perioada autoerotismului.

5. Pubertatea nu realizeaza altceva decît că, dintre toate sursele si zonele ce furnizează plăcerea, obtine primatul organelor genitale, si astfel, împinge erotismul în serviciul functiei de reproducere. Acest proces poate să sufere anumite inhibitii si să se realizeze doar în mod incomplet la anumite persoane, perversii si nevroticii de mai tîrziu. Pe de altă parte, copilul este capabil să trăiasca cea mai mare parte din actiunile vietii erotice (tandrete, devotament, gelozie) cu mult înainte să atingă pubertatea si destul de des aceste stări sufletesti sunt însotite de senzatii corporale ce tin de excitatia sexuală.

6. Deci, copilul este cu mult înainte de pubertate o fiintă pregătită să iubească si prin evitarea lămuririlor privind viata sexuală, oprim capacitatea de a stăpîni intelectual aceste actiuni pentru care este pregătit psihic si somatic. Interesul sexual al copilului pentru enigma vietii sexuale, setea sa de cunoastere sexuală se manifestă de foarte timpuriu. Reactiile parintilor – se fac că nu observă acest interes sau încearcă să-l suprime.

7. Pentru a exemplifica ideile expuse Freud mentionează pentru prima dată despre micul Hans, înainte ca acesta să dezvolte nevroza pe care a tratat-o ulterior. Micul Hans este prezentat la vîrsta de 4 ani. Părintii acestuia au renuntat să reprime curiozitatea sexuală a copilului. Micul Hans care nu a suferit nici o influentă seducătoare, manifestă deja de ceva timp interes considerabil pentru acea parte a corpului pe care el o numeste ‚face pipi’’. Deja la trei ani a întrebat-o pe mama sa dacă si ea are un face pipi. Aceasta întrebare i-a pus-o în repetate rînduri tatălui. Face propriile observatii la acest capitol asupra lumii înconjurătoare. ‚‚Cîinele si calul au face pipi, masa si scaunul nu’’. Manifestă interes fată de problema diferentei sexuale care se manifestă în situatia în care asistă la îmbăierea surorii sale nou-născute. ‚‚Dar facepipi-ul ei este încă mic. Cînd o să crească o să fie mare’’.

8. Freud combate categoric ideea că micul Hans ar fi un copil senzual sau cu o predispozitie patologică. Consideră că doar acesta nu a fost intimidat, nu a fost chinuit de constiinta vinovătiei si de aceea comunică cu nevinovătie gîndurile sale. Altă întrebare care îl înteresează pe copil – originea copiilor, întrebare care apare cel mai frecvent ca urmare a aparitiei nedorite a unui frate sau a unei surori. Inducerea în eroare în privinta chestiunilor sexuale si intimidarea în domeniul religios reprezintă două modalităti de a înăbusi capacitatea copilului de a gîndi independent.

9. Unii copii se opun acestor influente si astfel vor deveni rebeli fată de autoritatea parentală si, mai tîrziu, fată de orice altă autoritate. ‚Dacă copiii nu capătă acele explicatii pentru care li se adresează părintilor, atunci ei se chinuiesc în continuare, în secret, cu această problemă si fac încercări de a o rezolva, în care ceea ce ei simt că este corect se amestecă cu erori grotesti, sau îsi soptesc unii altora mesaje, în care, ca urmare a constiintei vinovătiei tînărului cercetător, vietii sexuale i se imprimă pecetea ororii si a dezgustului. De cele mai multe ori, începînd din aceste momente, copiii isi pierd singura atitudine corectă fată de chestiunile sexuale si, în general, multi dintre ei nu o mai regăsesc’’. Nu e bine să se facă din chestiunile sexuale un secret, ci acestea trebuie tratate la fel ca alte lucruri care merită stiute.

10. Freud mentionează despre dificultatea pentru părinti privind maniera în care acestea ar informa copiii despre viata sexuală. Astfel, considera ca în primul rînd îi revine scolii sarcina educatiei sexuale, scoala trebuie să ofere lectii despre lumea animală, reproducere. Astfel, curiozitatea copilului nu va atinge niciodata un înalt grad, dacă la fiecare etapă a învătării îsi găseste satisfactia corespunzătoare. Freud consideră că explicatia despre comportamentul specific uman al vietii sexuale si indicatia legată de semnificatia socială a acesteia s-a încheia nu înainte de vîrsta de 10 ani. ‚O asemenea explicatie progresivă, treptată si neîntreruptă în nici un moment, despre viata sexuală, la care initiativa o are scoala, mi se pare singura care tine cont de dezvoltarea copilului si, astfel, evită în mod fericit pericolul existent’’.