210 likes | 544 Views
Partea a-II-a. Sfarsitul domniei lui Stefan cel mare.
E N D
Partea a-II-a Sfarsitul domniei lui Stefan cel mare Cand ]i-a sim\it sf@r]itul aproape, “binecredinciosul }tefan Vod`” a cerut s` se [ntocmeasc` Tetraevangheliarul,pe care [ncepuse s`-l ctitoreasc`[nc` din primele luni ale anului 1504,dar nu apuc` sa-l vad` “[ncheiat de scris “. Pe una din filele celebrei c`r\i s-a descoperit o miniatur` de o rar` frumuse\e, care înf`\i]eaza pe Maica Domnului cu pruncul Iisus, având în partea de jos, în genunchi, pe }tefan cel Mare, oferindu-i cu pio]enie darul s`u de inim`, Tetraevangheliarul.
De mare “importan\` istoric`” este si M`n`stirea Putna, “ajuns` mai apoi loc de pelerinaj pentru urma]ii porni\i [n lupta pentru libertatea ]i independen\a Moldovei” dar ]i pentru c` aici „s-a strămutat la lăcaşurile de veci” la 2 iulie1504,marele Voievod, fiind îngropat în biseric`, dup` o “via\` zbuciumat` petrecut` [n r`zboaie ]i fapte [ntru binele Moldovei” ]i o suferin\` pricinuit` de gut` ]i rana de la picior pe care o c`p`tase, [nc` din tinerete, in lupta de la Cetatea Alb`. M`n`stirea Putna,vedere de ansamblu,luat` de sus Biserica M`n`stirii Putna
{ntr-o aureol` de miracol prezint`, Nicolae Iorga, trecerea la cele ve]nice a “binecredinciosului }tefan Voievod”:“..… pe morm@ntul lui a ars atunci, (la [ngropare) timp de trei zile si trei nop\i, o lumin` pe care n-o aprinsese nimeni”. La mormântul său străjuieşte, de atunci si până astăzi, “o candelă permanent aprinsă, dovedindu-se prin aceasta, cinstirea de care s-a bucurat de-a lungul veacurilor din partea întregului popor”, care dintotdeauna l-a venerat ca pe un sfânt. Aspecte de la morm@ntul lui }tefan cel Mare
* Despre durerea pricinuit` de moartea lui }tefan, cronicarul Grigore Ureche consemneaz`:„iar pe Ştefan Vodă l-a îngropat ţara cu multă jale şi plângere în mănăstire la Putna, care era de dânsul zidită. Atâta jale era, de plângeau toţi ca după un părinte al său, căci cunoşteau toţi că s-au scăpat (păgubit) de mult bine şi multă apărătură”. * A fost plâns de întreg poporul şi de tot pământul Moldovei, cum se spune şi azi în cântarea populară: C@nd a fost s` moar` Stefan Mult` jale a fost [n \ar`}i la patul s`u de moarte To\i boierii s-adunar`. Pl@nge dealu’, pl@nge valea, Pl@ng p`durile b`tr@ne, }i poporu-n hohot pl@nge, "Cui ne lasi pe noi,St`pane?" "Eu va las [n grij` mare, Idealul meu cel sf@nt, S` sta\i straj` la hotare S` p`zi\i acest p`m@nt". Trist`-i M`n`stirea Putna, Mii de clopote dau veste:“}tefan Vod` al Moldovei,Stefan Vod` nu mai este”. S-ar`t`m prin fapta noastr`, Tuturor necontenit, C` prin neamul s`u in lume, }tefan Vod` n-a murit! Text din Basarabia februarie 1992- Cand biserica ortodox` l-a trecut in r@ndul sfin\ilor.
Evlavia şi recunoştinţa vrednicilor urmaşi, vieţuitori ai Mănăstirii Putna, se arată, aşa cum zicea marele prozator Mihail Sadoveanu, prin grija ca la mormântul „unde Măria Sa singur şi-a aşezat piatra cu inscripţie, între flori, să nu se stingă nici o clipă candela aprinsă în iulie 1504”. Atât de mare este pietatea credincioşilor noştri faţă de Ştefan cel Mare, încât, prin tradiţie, l-au aşezat în rândul sfinţilor, înălţând rugăciuni spre cer şi invocând ajutorul lui Dumnezeu, prin intermediul lui Ştefan, cum glăsuiesc versurile populare: „Am venit aici la Putna, La mormântu-ţi să mă-nchin, Să-ţi aduc prinos şi lauri, Mare domn şi prinţ creştin. Am venit aici la Putna, Şi încerc a te ruga, Să păstrezi această ţară, Neamul ei şi datina.” Ştefan a rămas nemuritor în inimile noastre; îl simţim cu toţii, mai ales atunci când ne aflăm în faţa mormântului său de la Putna şi în faţa icoanei sale, insuflându-ne aceeaşi dragoste de ţară şi credinţă strămoşească; îl simţim alături de noi la bucurii şi mai ales la durere, în vreme de năvălire a necazurilor asupra noastră.
"Marele Stefan" in cugetarile "marilor romani" Referindu-se la }tefan cel Mare,Carol I, zicea: “Nu ve\i mai da unu’ ca `sta, chiar dac` mai tr`i\i inc` un milion de ani.”
Pentru c` a reu]it s` p`streze independen\a Moldovei, ,pentru c` a stat “de straj` la poarta crestin`t`\ii”, Nicolae Iorga scrie in “Istoria Rom@nilor”: “În el găsire poporul românesc cea mai curată şi mai deplină icoană a sufletului său: cinstit şi harnic, răbdător fără să uite şi viteaz fără cruzime, straşnic în mânie şi senin în iertare, răspicat şi cu măsură în grai, gospodar şi iubitor al lucrurilor frumoase, fără nici o trufie în faptele sale...“. Nicolae Iorga
La 400 de ani de la moartea marelui domnitor, scriitorul Mihail Sadoveanu a publicat un articol (în revista Semănătorul, nr. 27 din 4 iulie 1904) în care a scris: „... Bătr@nul Voievod îşi doarme somnul chinuit poate de visuri; }i va mai dormi. Dar într-o zi sabia lui de oţel va străpunge morm@ntul şi va fulgera la Soare. Şi duhul vredniciei lui va trece ca un fior prin inimile deşteptate la o nouă viaţă.”(…)“Atunci, după veacuri de visuri ur@te, ţi se va descreţi chinul feţii, vei z@mbi şi vei ierta rătăcirile noastre. Atunci, bătr@nule, umbra ta uriaşă se va înălţa deasupra oştilor şi-ţi vor sc@nteia iar ochii, şi se va cutremura văzduhul la glasul poporului tău!”. Profeticele cuvinte ale lui Sadoveanu s-au îndeplinit doar cîţiva ani mai tîrziu, în 1918, cînd a fost făurită România Mare. Atunci Ştefan s-a întors în patrie, împreună cu locul său de veci de la Putna şi cu întreaga Bucovină, răpită Moldovei în 1775 de austrieci. Mihail Sadoveanu
A dob@ndit recuno]tin\a [ntregului popor care l-a trecut [n legend`, ca pe nimeni altul ]i l-a pomenit veac de veac. Mihail Kogalniceanu scria: “rom@nul [i atribuie tot ce i se pare minunat: orice cetate, orice zid, orice val, orice sat, dac` il vei [ntreaba cine l-a f`cut, el i\i va r`spunde:“}tefan cel Mare”. Orice pod, orice biseric`, orice f@nt@n`, orice curte sau palat vechi, el le va atribui “eroului s`u”. Orice bun`tate, orice legiuire omeneasc`, orice puneri[n\elepte la cale,}tefan Vod` le-a urzit! {n sf@r]it, acest Domn, pentru moldoveni, rezum` toate ispr`vile ]i institu\iile f`cute [n cinci veacuri de at@\ia st`p@nitori”. }i totusi, s` ne amintim ca }tefan s-a socotit [ntotdeauna “Domn al Moldovei”,“din mila lui Dumnezeu”. Mihail Kog`lniceanu
Cine nu se cutremură la auzul mişcătoarelor cuvinte, rostite de Ştefan ]i păstrate în opera „Apus de soare”, a lui Barbu St.Delavrancea: “|ine\i minte cuvintele lui }tefan, care v-a fost baci p@n` la ad@nci b`tr@ne\i… c` Moldova n-a fost a str`mo]ilor mei, n-a fost a mea ]i nu e a voastr`, ci a urma]ilor vo]tri ]i a urma]ilor urma]ilor vo]tri, [n veacul vecilor. ” Mergând la Putna, de fiecare dată, avem ferma convingere că auzim cum răsună şi azi aceste cuvinte, cu care ne întărim sufleteşte, si ne lu`m angajamentul să păstrăm cu dârzenie credinţa, dragostea de neam şi de datini str`bune. Barbu }t.Delavrancea
Moment omagial La M`n`stirea Putna, Sfântului Ştefan cel Mare i-a fost dăruită “această icoană din mâna Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la prăznuirea celor 500 de ani, de la mutarea sa la Domnul, la 2 iulie 2004.”
{n anul omagial“Stefan cel Mare - 2004”, s-a dezvelit, la Vaslui, acest monument unic, ca m`retie ]i complexitate,[n cinstea celui “mai mare voievod român”, din toate cele trei provincii româneşti, remarc@ndu-se prin calităţile sale de “luminat om politic, iscusit strateg şi eminent comandant de oşti.”In locul [n care cu 500 de ani [n urm`, au r`sunat chiotele victoriei de la Podul {nalt, [n 2004, la dezvelirea monumentului a r`sunat “Imnul lui }tefan”: „Ştefan, Ştefan, domn cel Mare, Seamăn pe lume nu are, Decât numai mândrul soare! Din Suceava când el sare, Pune pieptul la hotare Ca un zid de apărare… Lumea-ntreagă stă-n mirare! Ţara-i mică, ţara-i mare, Iar duşmanul spor nu are!” At@t s-au [n`l\at sufletele rom@nilor, [nc@t cei prezen\i ]i cu har de la Dumnezeu, spun c` l-au sim\it ]i, unii chiar l-au z`rit pe }tefan trec@nd m@ndru printre ei.
MONEDA OMAGIAL~ 1504-2004 35 mm diametru, 31.103 g, aur 99,9%, margine netedăAvers: ROMANIA, anul 2004, stema României, valoarea nominală 5000 LEI scrisă între două ornamente cu crini, un turn de cetate şi pecetea mare a voievodului Revers: bustul domnitorului, în plan secund biserica mănăstirii Putna, văzută dinspre sud-est, dedesubt inscripţia PUTNA, anii 1504 şi 2004 sub formă de fracţie, inscripţia circulară 500 ANI DE LA MOARTEA LUI ŞTEFAN CEL MARE Pecetea mare a domnitorului Ştefan cel Mare are în centru un scut cu stema Moldovei, cu bourul, cu steaua între coarne şi cu soarele (sub forma unei roze cu şase petale) şi luna în laterale. Inscripţia circulară este în slavonă şi poate fi citită cam aşa: PECIATI IO STEFANI VOEVODA GOSPODAR ZEMLI MOLDAVSKOI, adică “Pecetea lui Io Ştefan Voievod, gospodar al Ţării Moldovei.”
Cu prilejul aceluia]i moment omagial, o copie dup` sabia de luptă a Voievodului Ştefan cel Mare a putut fi admirată la Muzeul Mănăstirii Putna, aceasta fiind oferită de statul turc,care p`streaz` originalul [n patrimoniul Muzeului Topkapi Sarayi din Istanbul, Turcia.
Pe 9 iulie 2004 a fost adus` sabia (originalul) despre care se ]tie cu certitudine c` i-a apar\inut voievodului }tefan cel Mare ]i a fost expus` pentru trei s`pt`m@ni, la Muzeul Na\ional de Art` al Rom@niei, prin bun`voin\a autorit`\ilor din Turcia, \ar` in patrimoniul c`reia se afl`.
Reconstrucţia sălii tronului lui Ştefan cel Mare la Muzeul de istorie din Suceava