AMINOGLICOZIDELE ȘI ANTIBIOTICE CU SPECTRU LARG

1. AMINOGLICOZIDELE ȘI ANTIBIOTICE CU SPECTRU LARG

2. AMINOGLICOZIDELE Sunt antibiotice naturale sau produși de semisinteză cu structură aminociclitol – aminoglicozidică și care prezintă asemănări structurale cu unele polizaharide din capsula și peretele celulelor bacteriene. Antibioticele aminoglicozide reprezintă elementul de bază al tratamentului împotriva infecțiilor severe cauzate de bacili aerobi Gram negativi.

3. Clasificare • Generația I: streptomicina, kanamicina, neomicina, spectinomicina • mulți germeni au devenit rezistenți; • toxicitatea sistemică este crescută; • utilizarea terapeutică este limitată în prezent (streptomicina este folosită mai ales în tratamentul tuberculozei, spectinomicina este utilizată în tratamenul gonoreei, neomicina este folosită exclusiv local).

4. Clasificare B. Generația a II-a: gentamicina, tobramicina, sisomicina - spectrul antibacterian cuprinde germeni gram-negativi și sunt utilizate în infecțiile sistemice cu aceeași germeni;

5. Clasificare C. Generația a III-a: amikacina, dibekacina, netilmicina • au spectrul antibacterian larg; • rezistența bacteriană se instalează mai lent; • toxicitatea sistemică este mai redusă.

6. Farmacodinamie Mecanismul de acțiune este bactericid. Pătrund în celulele bacteriene prin difuziune și transport activ și se fixează pe subunitățile ribozomale 30S, inhibând astfel sinteza proteică bacteriană. Au efect postantibiotic ce se menține câteva ore după scăderea concentrațiilor plasmatice sub valoarea CMI (conc. minimă inhibitorie) → crește conc. și durata expunerii la antibiotic.

7. FARMACOTERAPIE • Sunt antibiotice indicate în infecții grave cu bacili gram negativi aerobi sensibili (inclusiv în meningite), rezistenți la alte antibiotice mai puțin toxice. • Se folosesc frecvent asociate cu alte antibiotice pentru lărgirea spectrului antimicrobian și pentru efectul sinergic: • în infecții grave cu Pseudomonas se asociază cu carbenicilina sau cu alte peniciline sau cefalosporine;

8. în infecții cu enterococ se asociză cu benzilpenicilina, ampicilina sau vancomicina; • în infecții grave cu stafilococi penicilinazo pozitiv se asociază cu oxacilina; • în infecții grave cu Klebsiella și infecții pneumococice nosocomiale se asociază cu o cefalosporină; • în infecții cu Bacteroides fragilis se asociază cu cloramfenicol, clindamicină, metronidazol.

9. Interacțiuni medicamentoase • Cresc ototoxicitatea aminoglicozidelor: diureticele de ansă (furosemid, acid etacrinic, bumetanid), cisplatin. • Cresc nefrotoxicitatea aminoglicozidelor: cefalosporinele, polimixinele, cisplatin, amfotericina B, furosemid. • Cresc intesitatea blocului neuromuscular produs de aminoglicozide: curarizantele, anestezicele generale, miorelaxante centrale, sulfat de magneziu.

10. Efecte adverse ale aminoglicozidelor Ototoxicitate Nefrotoxicitate Paralizie Erupție cutanată

11. Antibiotice cu spectru larg În această grupă se încadrează două tipuri de substanțe: • Tetracicline • Amfenicoli În prezent utilizarea lor este limitată, datorităreacțiilor adverse și instalării reazistenței germenilor.

12. Tetracicline Antibiotice produse de diferite specii de Streptomyces, cu nucleu policiclic naftacencarboxamidic. Tetraciclinele reprezintă un grup de compuși strâns înrudiți care – după cum sugerează și numele – sunt alcătuiți din patru inele fuzionate și un sistem de legături duble conjugate.

13. Clasificare • după origine: • substanțe naturale (produse de specii de Streptomyces) – tetraciclina; • substanțe de sinteză: • administrate oral – semiretard (durata 12 ore): metacilina, minociclina; - retard (durata 24 ore): doxiciclina; - administrate injectabil: rolitetraciclina.

14. Clasificare b) după generații: • generația I: tetraciclina, clortetraciclina, oxitetraciclina, demeclociclina; • generația a II-a:doxiciclina, minociclina.

15. Farmacodinamie Mecanismul de acțiune este bacteriostatic, prin legarea specifică de subunitățile ribozomale 30S, cu împidicarea sintezei proteice bacteriene. Spectrul antimicrobian este larg și cuprinde: • coci gram pozitiv: streptococi, stafilococi, pneumococi; • coci gram negativ: gonococ, meningococ; • bacili gram pozitiv: B. Anthracis, Listeria; • bacili gram negativ: Brucella, Legionella, Klebsiella, Enterobacter, Proteus; • spirochete: Treponema palidum, Leptospira.

16. Farmacoepidemiologie Tetraciclinele sunt contraindicate: • în insuficiența renală (excepție doxiciclina), deoarece se acumulează și produc fenomene toxice; • femei gravide; • copii mai mici de 8 ani; • este contraindicată asocierea tetracicline – peniciline, deoarece apare antagonism.

17. Farmacotoxicologie • la nivelul aparatului digestiv: iritație gastrică și intestinală, greață, vomă, mai rar ulcere esofagiene, stomatită; • la nivel hepatic: efectul toxic hepatic este favorizat de insuficiența renală, coexistența altor boli hepatice, malnutriție, sarcină; • fotosensibilzare; • la nivel de oase și dinți: se cumulează și formează chelați de tetraciclină cu ortofosfat de calciu. Se produce colorarea în brun a dinților cu hipoplazia smalțului dentar;

18. Farmacotoxicologie • flebită locală la administrare i.v. (mai ales tetraciclinele de primă generație).

19. Amfenicoli În această grupă se încadrează substanțe naturale, cloramfenicol (produs de Streptomyces venezuelae) și substanțe de sinteză, tiamfenicol, antibiotice clasice, care însă în prezent au utilizare terapeutică restrânsă din cauza reacțiilor adverse grave: deprimarea măduvei hematoformatoare ireversibil. Spectrul antimicrobian este larg.

20. Cloramfenicol Cloramfenicolul este activ împotriva unui spectru larg de microorganisme Gram pozitive și Gram negative. Însă din cauza toxicității sale se folosește numai pentru tratamentul infecțiilor potențial fatale în cazul cărora nu exisă nici o altă alternativă terapeutică. Cloramfenicolul poate fi administrat intravenos sau oral. Datorită naturii sale lipofile se absoarbe complet după administrare orală și se distribuie larg în organism. Pătrunde ușor în LCR.

21. Spectrul antimicrobian Este un antibiotic cu spectru larg, este activ nu numai împotriva bacteriilor, ci și împotriva altor microorganisme, cum ar fi Rickettsia. Nu are efect împotriva Pseudomonas aeruginosa și Chlamydia. Cloramfenicolul are eficacitate excelentă împotriva anaerobilor. Medicamentul este bactericid sau (mai frecvent) bacteriostatic, în funcție de patogenul țintă.

22. Contraindicații • nu este indicat în infecții cu germeni sensibili la alte antibiotice și chimioterapice; • nu se fac serii repetate de tratament. În cursul tratamentului se fac examene hematologice și se oprește administrarea la primele semne de deprimare medulară.