Universitatea Al. I.Cuza Iaşi Facultatea de Psihologie și Ştiinţe ale Educaţiei

1. Universitatea Al.I.Cuza IaşiFacultatea de Psihologie și Ştiinţe ale Educaţiei Lucrare metodico-ştiinţifică pentru obţinerea gradului didactic I STRATEGII INSTRUCTIV-EDUCATIVE DE STIMULARE A CREATIVITĂŢII ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR Candidat,înv. Alina Ciobanu Coordonator, Prof.univ.dr. Ana Constantin 2010

2. CUPRINS: • Argument • I. Creativitatea – delimitări conceptuale şi terminologice • II. Specificul creativităţii la vârsta scolarităţii mici • III. Invăţământul şi creativitatea • IV. Strategii instructiv-educative de stimulare a creativităţii în învăţământul primar Strategia I Prezentare generală; particularizare la clasa I Strategia a II - aAlternativa curriculumului opţional ca modalitate de stimulare a creativităţii şcolarului mic

3. Motto: „ Să nu-i educăm pe copii pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari. Şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.” (Maria Montessori)

4. ARGUMENT •Încă din şcoala primară, dacă nu chiar mai devreme, se poate vorbi de creativitate potenţială, care face posibilă creaţia ca activitate psihică, dar desăvârşirea ei depinde de acţiunea experienţială din primele vârste ale copilului. Având în vedere receptivitatea maximǎ a vârstei şcolare mici, care obligǎ la preocupări pentru un proces formativ timpuriu, cred că, în cadrul procesului educativ din şcoala primară, stimularea creativităţii trebuie sǎ deţină un loc deosebit. În acest context, consider actuală şi utilă promovarea unor modalităţi concrete de antrenare şi dezvoltare a creativităţii la vârsta şcolară mică. •Interesul tot mai accentuat al societăţii contemporane pentru stimularea şi educarea creativităţii elevilor este reliefat chiar de esenţa idealului educaţional, formulat în Legea învăţământului din 1995, art.3: „ Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi creative”. •Ceea ce lipseşte învăţământului, într-o epocă sau alta , nu este existenţa unui ideal, ca formulare abstractă - în cazul nostru - educatorul creativităţii, ci claritatea obiectivelor ce decurg de aici, conturarea unei strategii specifice dezvoltării comportamentului creativ precum şi conştientizarea mai accentuată a necesităţii dezvoltării creativităţii individuale şi sociale

5. I. Creativitatea – delimitări conceptuale şi terminologiceI.1. Concept şi sensuri ale creativităţii • Termenul de creativitate îşi are originea în cuvântul latin creare, care înseamnă a zămisli, a făuri, a naşte. • El a fost introdus în vocabularul psihologic de către G. W. Allport, în 1937. • Ana Stoica remarcă nenumărate denumiri metaforice ale creativităţii: “inteligenţa fluidă”(R.B. Cattell), “gândire direcţionată creator”(J.P.Guilford), “rezolvare de probleme” (A. Simion şi I. Bruner), “imaginaţie creatoare” (T.Ribot şi Piaget), “imaginaţie constructivă” (A. Osborn ) • Definiţii ale conceptului de creativitate: Al. Roşca : “aptitudinea sau capacitatea de a produce ceva nou şi de valoare” P. Popescu- Neveanu : “dispoziţie generală a personalităţii spre nou, o anumită organizare a proceselor psihice în sistem de personalitate” S. M. Bădulescu: “modalitate integrativă a personalităţii umane care exprimă ansamblul de calităţi care duc la generarea noului, la originalitate” D. Potolea: “disponibilitatea generală a personalităţii orientată către nou”

6. I.2. Fazele procesului de creaţie În concepţia lui G.Wallas, actul creaţiei ştiinţifice parcurge patru faze sau etape: • prepararea, • incubaţia • iluminarea • verificarea. Pregătirea (prepararea) este o fază complexă şi desfăşurarea ei depinde de creator, de pregătirea lui generală şi în specialitatea respectivă. În aşa zisa fază de incubaţie, care poate fi de mai lungă sau mai scurtă durată, problema pare să fie părăsită sau uitată, dar, la un moment dat, apare rezolvarea pe neaşteptate sau după o aşteptare tensională. Iluminarea (echivalentă cu inspiraţia sau intuiţia) este faza în care procesul de creaţie ajunge la punctul culminant. Verificarea este stadiul final al procesului de creaţie în care materialul obişnuit, brut, furnizat de căutările anterioare şi de ,,iluminări”, în măsura în care a avut loc, este finisat.

7. I.3.Niveluri ale creativităţii • I. Taylor distinge cinci trepte (niveluri) ale creativităţii: • expresivă, • productivă • inventivă • inovativă • emergentă • Primele două corespund creativităţii psihologice, a treia corespunde celei capabile de invenţii şi inovaţii, a patra - creativităţii manifestate de mari reprezentanţi ai artei şi ştiinţei şi - ultima celei concretizate în opere geniale.

8. I.4.Factorii structurali ai creativităţii • Factorii care determină creativitatea pot fi clasificaţi astfel: Factori psihici: - cognitiv-aptitudinali; - non-cognitivi Factorii sociali: - culturali, - educativi - mediul socio-economic Factorii biologici: - diferenţe de sex -vârsta

9. I.5.Blocajele creativităţii • Blocaje percepţionale • Blocaje emoţionale • Blocaje culturale Blocajele percepţionale se referă în primul rând la greutatea de a identifica problema ce trebuie rezolvată. Cele emoţionale şi cele culturale vizează fetişizarea raţiunii în dauna afectivităţii şi teama de a greşi. Ana Stoica Constantin furnizează în lucrarea “Creativitatea pentru studenţi şi profesori”, cea mai complexă sinteză a blocajelor psihologice ale creativităţii:  • Factori stimulativi ai creativităţii, deveniţi blocaje prin absenţă; • Blocaje interne ale creativităţii

10. II. Specificul creativităţii la vârsta şcolară micăII.1.Consideraţii generale asupra dezvoltării copilului de vârstă şcolară mică • Ştiinţa psihologică – în ansamblu – şi psihologia vârstelor – în special – concep dezvoltarea fiinţei umane ca o devenire complexă şi unitar integratoare, realizându-se în trei planuri fundamentale: biologic, psihic şi social. • A.N. Leontiev propune următoarele stadii de evoluţie ontogenetice: < stadiul copilului mic (0-3 ani), perioada de însuşire a deprinderilor elementare de autoservire şi a instrumentelor independenţei, mersul şi vorbirea; < perioada preşcolară, de la 3 ani până la intrarea copilului în şcoală, ce se caracterizeazăprin punerea bazelor personalităţii; < perioada şcolară mică (6-10 ani) echivalează cu formarea de strategii de învăţare organizată; < perioada şcolară mijlocie (10-14 ani) este considerată de Leontiev ca o perioadă de accelerare a dezvoltării şi maturizării în toate sferele activităţii psihice; < perioada adolescenţei (14-18 ani), ce se caracterizează prin dezvoltare psihică şi orientare socio-profesională.

11. II.2.Particularităţile psihofiziologice ale copilului de vârstă şcolară mică din perspectiva stimulării creativităţii sale Dezvoltarea socială şi dezvoltarea intelectuală constituie aspectele principale ale creşterii personalităţii în actuala perioadă de vârstă, caracterizată prin spargerea cadrului familial şi prin destrămarea mentalităţii infantile primordiale. Desprinzând aspectele esenţiale ale acestui stadiu, P. Osterrieth împrumută de la Gessel următoarea caracterizare: • 6 ani: vârsta extremismului, a tensiunii, a agitaţiei; • 7 ani: vârsta calmului, a preocupărilor interioare, a meditaţiei, în care apare pentru prima dată „interioritatea”; • 8 ani: „vârsta cosmopolită”, a expansiunii, a extravaganţei, a interesului universal: • 9 ani: vârsta autocriticii, a autodeterminării; • 10 ani: „apogeul copilăriei”

12. II.3. Creativitatea la vârsta şcolară mică • În perioada micii şcolarităţi, imaginaţia se află în plin progres, atât sub raportul conţinutului, cât şi al formei. Comparativ cu vârsta preşcolară, ea devine însă mai <<critică>>, se apropie mai mult de realitate, copilul însuşi adoptând acum faţă de propria imaginaţie o atitudine mai circumspectă, de autocontrol. • La copiii de vârstǎ şcolarǎ mică remarcǎm potenţial creativ, manifestat în cadrul unor activitǎţi specifice vârstei (comunicare, desen, joc). Identificarea potenţialului creativ al copilului constituie o primǎ etapǎ în dezvoltarea creativitǎţii sale. Creativitatea nu se realizeazǎ de la sine, ci este nevoie de acţiuni continue şi organizate, de stimulare şi activare a potenţialului creativ. Stimularea potenţialului creativ al elevului impune cunoaşterea specificului şi nivelului sǎu de dezvoltare, a particularitǎţilor de vârstǎ şi individuale ale copilului şi relaţiilor determinative, în care este implicată creativitatea.

13. III.Învăţământul şi creativitateaIII.1.Importanta teoretică si practică a creativităţii in etapa actuală • Educarea gândirii creatoare a elevilor este o preocupare generată nu de o modă didactică, ci de însăşi necesităţile timpului actual . Dinamica extraordinară în domeniul activităţii umane, cu dezvoltări ale ştiinţei si tehnicii, cu apariţii de noi direcţii ale cercetării, reclamă oameni creatori, rapid adaptabili unei societăţi in continuu progres. • Prioritatea fundamentala a învăţământului românesc este acum realizarea ,,omului de tip nou, cu stil eficient“, a omului cu calităţi sedimentare si cu simţul datoriei, punerea in valoare a ,,aurului cenuşiu“, dezvoltarea la maxim a potenţialului individual de la cele mai fragede vârste. • Asigurarea succesului la învăţătură al copiilor in funcţie de potenţialul lor biologic si psihic, pe de o parte si depăşirea eşecului pe de alta parte , se prezintă ca obiective educaţionale de mare complexitate in etapa actuală de dezvoltare a teoriei si practicii pedagogice

14. III.2.Reforma curriculară, între aspiraţii si reuşite • Aplicarea noului plan-cadru de învăţământ • Introducerea disciplinelor opţionale • Decongestionarea programelor şcolare • Folosirea unui nou sistem de evaluare (calificative, diplome pentru fiecare disciplină, renunţarea la media anuală, descriptori de performanţă) • Măsurile de ameliorare ale managementului şcolar • Noua structură a anului şcolar pe semestre • Reforma nu s-a încheiat, ea se află în plin proces de desfăşurare. Chiar dacă acest proces a cunoscut - şi va cunoaşte - suişuri, coborâşuri, zigzaguri inevitabile, poate, dincolo de toate acestea există, totuşi, un set de rezultate incontestabile care nu pot fi trecute cu vederea.

15. III.3. Studierea limbii şi literaturii române în ciclul primar din perspectiva stimulării creativităţii • Scopul studierii limbii şi literaturii române în învăţământul obligatoriu este acela ,,de a forma progresiv un tânăr cu o cultură comunicaţională şi literară de bază, capabil să înţeleagă lumea din jurul său, să comunice şi să interacţioneze cu semenii, exprimându-şi gânduri, stări, sentimente, opinii etc., să fie sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de om, să se integreze efectiv în contextul viitorului parcurs şcolar, respectiv profesional, să- şi utilizeze în mod eficient şi creativ capacităţile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete în viaţa de zi cu zi, să poată continua în orice fază a existenţei sale procesul de învăţare.” Schimbările făcute în cadrul ariei Limbă şi comunicare au fost susţinute prin introducerea unor strategii cât mai diverse de predare-învăţare, de o nouă modalitate de organizare a timpului şcolar pe activităţi monodisciplinare şi transdisciplinare şi de utilizare a unor instrumente adecvate de evaluare, astfel încât la sfârşitul ciclului primar elevii să atingă standardele curriculare de performanţă.

16. IV. Strategii instructiv-educative de stimulare a creativităţii în învăţământul primar Strategia I Prezentare generală; particularizare la clasa I IV.1.Strategii didactice - Delimitări metodologice IV.2.Strategii didactice de stimulare a potenţialului creativ la elevii din clasa I Strategia a II - aAlternativa curriculumului opţional ca modalitate de stimulare a creativităţii şcolarului mic Preambul IV.3. Curriculum opţional ,,Ne jucăm, limba şi literatura română învăţăm” - proiect de programă IV.4.Proiecte didactice

20. Jocul didactic-metodă principală de dezvoltare a creativităţii la clasa I

22. Strategia a II - a • Alternativa curriculumului opţional ca modalitate de stimulare a creativităţii şcolarului mic

23. Preambul • Conform OMEC nr. 3638/2001, în schema orară a fiecărui elev din învăţământul obligatoriu trebuie să existe minimum o oră de opţional. Lucrul acesta, alături de experienţa didactică din ultimii ani, cât şi cunoaşterea realităţii contemporane, a modului în care şcolarii mici îşi petrec timpul liber, faptul că în clasa I vin şi copii de 6 ani m-au motivat în alegerea şi propunerea unui proiect de programă pentru o disciplină opţională. • Consider că disciplinele opţionale îi pot ajuta pe şcolarii mici să răspundă la problemele şi întrebările pe care şi le pun în legătură cu experienţele de viaţă cotidiene. Lucrul acesta necesită găsirea unor modalităţi de atragere a şcolarilor mici către un univers plăcut, atractiv, relaxant, acela al jocului dar şi al lecturii. • Acest univers mirific trebuie redescoperit de către micii şcolari, prin antrenarea şi desfăşurarea unor jocuri noi, interesante, bogate în conţinut informaţional, cu valenţe formative şi capabile să readucă în conştiinţa lor adevăratul sens al copilăriei. • Iată de ce consider că, nu întâmplător, disciplina opţională propusă de mine vine în întâmpinarea cerinţelor a mai multor direcţii: interesul elevilor, dorinţa părinţilor şi nu în ultimul rând împlinirea unor obiective majore ale instrucţiei şi educaţiei.

24. NE JUCĂM, LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ ÎNVĂŢĂMCURRICULUM OPŢIONAL PENTRU CLASA IArgument • Ştim cu toţii că, atunci când îi anunţăm pe elevi la un moment dat, într-o activitate didactică: ,,Acum vom face un joc!”, atenţia şi entuziasmul cresc. De ce să nu avem aşadar, în orar, o oră numai de jocuri, în cadrul opţionalului? La clasa I, este foarte necesară o astfel de oră, în condiţiile în care prin aceste jocuri, se continuă stilul de lucru din grădiniţă, făcându-se mai uşor trecerea la activităţile şcolare. • Prezenta programă propune o serie de jocuri, diverse ca tematică şi scop. Jocurile propuse sunt variate din punct de vedere al naturii cerinţelor, al fondului de cuvinte rulat cât şi al gradului de solicitare intelectuală. Ele se adresează prin sporirea treptată a gradului de complexitate, tuturor categoriilor de elevi (şi celor capabili de performanţe lingvistice şi literare). • Sperăm că jocurile propuse să trezească atenţia micului şcolar, să-i stârnească plăcerea de a citi, să-l obişnuiască să lucreze în grup, să-i stimuleze creativitatea, să cultive încrederea în forţele proprii, dar să fie utile şi învăţătorilor care predau la clasa I.

25. Jocuri didactice lingvistice • a)Jocuri fonetice/fonologice: c) Jocuri morfologice: -“ Jocul sunetelor şi a literelor” - ,,Eu spun una, tu spui multe!” -” Găseşte silaba lipsă” - ,,Eu spun multe, tu spui una!” -“Să găsim silabe” - ,,Fă din una, două!” -“Scara cuvintelor” - ,,Potriveşte însuşirea!” -“Literele amestecate” b) Jocuri lexicale semantice: d) Jocuri sintactice : - ,,Cuvinte certate” - ,,Spune mai departe” - ,,Cuvinte surori” - ,,Povestea neterminată” - ,,Cuvinte lipite” - ,,Măreşte, micşorează,(alintă)...” e) Jocuri stilistice

26. Jocuri didactice literare • ,,Recunoaşteţi personajul!” • ,,Cine a spus?” • ,,Recunoaşteţi opera literară!” • ,,Personajul uituc” • ,,Personajul intrus” • ,,Autorul distrat” • ,,Întâmplarea rătăcită” • ,,Trăistuţa cu poveşti” • ,,Continuă povestea/povestirea!” • ,,Jocul cu trei probe”

27. Jocuri didactice de comunicare orală • ,,Jocuri de rol” -,,Telefonul fără fir” • ,,Mim” • ,,Onomatopee din natură” • ,,Întrebări şi răspunsuri” • ,,Amintiri ... dintr-o poveste” • ,,Ştirea zilei” • ,,În vizită la prieteni” • ,,Micii jurnalişti” • ,,De ziua ta” • ,,Vreau să fiu ca...” • ,,Primim oaspeţi” - ,,Ştii mai departe?” -

28. Jocuri didactice de comunicare scrisă - ,,Cuvinte răsucite” -,,Adaugă cuvântul potrivit!” -,,Scrie cuv. care lipsesc” - ,,Să completăm!” • ,,Ne jucăm cu litera...” • - ,,Ştim să continuăm?” - ,,Cuvinte răsturnate” - ,,Să căutăm cuvinte potrivite!” - ,,Cuvinte şi silabe pitite”

29. Jocuri cu imagini - ,,Cuvinte ilustrate” - ,,Trăistuţa fermecată” -,, Locul cuvintelor” - ,,Evantaiul fermecat” - ,,Descrie ce se potriveşte” - ,,Să desenăm” - ,,Interviu în direct” - ,,Cuvinte în imagini” - ,,Lanţul cuvintelor” - ,,Povestiri în imagini” - ,,Loto cu litere” - ,,Telefonul fără fir”

30. Scara cuvintelor • Găseşte cuvinte care încep cu silaba indicată, formate din două, trei, patru silabe: re __ ma __ re __ __ ma __ __ re __ __ __ ma __ __ __

31. Unul din două! • Alege şi completează versurile.(Atenţie la rimă!) ,,Mama mea m-a învăţat Ca să fiu mereu................. 1.bucuros 2.curat Serile şi dimineaţa, Îmi spăl mâinile şi.............. 1.faţa 2.dinţii Mi-a mai spus mama aşa: ,,Înainte de-a.................... 1.veni 2.pleca Te speli bine cu ..............” 1.săpun 2.periuţa Sfatul mamei este bun.” ,,Sfatul mamei”-Florin Iordănescu

32. Eu zic una, tu zici multe! melc -............................ mac -....................................... mic -............................... rac -....................................... nucă-............................ colac-..................................... ac-................................ sac-....................................... Alege trei cuvinte din cele scrise de tine si alcătuieşte trei propozitii.

33. „Cuvinte prietene” Uneşte cu ajutorul săgeţilor cuvintele cu înţeles asemănător: elev ţară steagprietenfecior zăpadă amic băiatpatrieşcolardrapelomăt

34. „Cuvinte certate” • Uneşte cu ajutorul săgeţilor cuvintele cu sens opus: înalt frumos curat umed adevărat murdar fals uscat scund urât

35. „Jocul literelor” • Completaţi cuvintele cu atâtea litere câte puncte sunt, ţinând seama şi de explicaţiile din paranteze: a . . ( de băut ) i . . ( din nou ) b . . ( luminează ) l . . ( regele animalelor ) c . . ( animal ) m . . ( bătrân ) d . . ( cadou ) r . . ( paradis ) E . . ( nume de fată ) ş . . ( jocul minţii ) f . . ( dă căldură ) t . . ( nu vorbesc ) g . . ( cenuşiu ) u . . ( hibernează ) h . . . ( joc popular ) v . . ( are viaţă )

36. CONCLUZII • Creativitatea nu se realizeazǎ de la sine, ci este nevoie de acţiuni continue şi organizate, de stimulare şi activare a potenţialului creativ. Stimularea potenţialului creativ al elevului impune cunoaşterea specificului şi nivelului sǎu de dezvoltare, a particularitǎţilor de vârstǎ şi individuale ale copilului şi relaţiilor determinative, în care este implicată creativitatea. • Optimizarea demersului pedagogic de stimulare a creativitǎţii elevilor presupune utilizarea eficientă a multitudinii de metode cunoscute. Ele devin instrumente care ne permit să conturăm bazele teoretice şi operaţionale ale creativităţii literar-artistice a elevilor. • Trăim într-o lume ce se schimbă mereu. Ea cere insistenţă de idei şi fapte noi. În avangarda transformărilor este şcoala, profesorul, elevul, iar prin ei – întreaga societate. • Într-un proverb românesc se spune: „Învăţătura e o comoară, iar munca cheia ei. Păzeşte bine cheia, să nu pierzi comoara.”