UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE ŞI REFORMELE LUI AL. I. CUZA

1. UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE ŞI REFORMELE LUI AL. I. CUZA Prof. Cornelia Cucu Liceul cu Program Sportiv Bacău

2. “Hora Unirii la Craiova”, Theodor Aman

3. SUMAR

4. 1. Dicţionar 2. Context 3. Problema românească – problemă europeană 4. Domnia lui Al.I.Cuza (1859-1866) 5. Importanţa Unirii şi a domniei lui Al.I.Cuza 6.Fişă de evaluare

5. Dicţionar

6. Adunări ad-hoc= adunări speciale, reprezentative şi consultative, convocate în 1857 la Iaşi şi Bucureşti pentru a se pronunţa asupra unirii Moldovei cu Ţara Românească; • Caimacam =locţiitor al domnului în caz de absenţă a acestuia din ţară sau de vacanţă a tronului; • Locotenenţă domnească =organ executiv, format din câţiva membri, care ţinea locul domnitorului; • Plebiscit =consultarea alegătorilor, solicitaţi să-şi exprime poziţia prin da sau nu asupra unei probleme de importanţă majoră din viaţa ţării; • Secularizare = trecerea averilor Bisericii sau ale mănăstirilor în proprietatea statului, în schimbul unei despăgubiri.

7. Context

8. a. Contextul intern • 1849 = Convenţia de la Balta-Liman(Rusia şi Turcia): - reintroducerea Regulamentelor Organice; - accentuarea tutelei politice a Imperiului Otoman şi a Rusiei; - domn numit pe 7 ani de puterea suzerană (considerat înalt funcţionar al Imperiului Otoman); - Adunările Obşteşti erau dizolvate şi înlocuite cu Divanuri formate din mari boieri numiţi de domn. • domnii regulamentare :- Barbu Ştirbei (Ţara Românească) = politică reformatoare de tip iluminist; - Grigore Alexandru Ghica (Moldova) = a permis reîntoarcerea revoluţionarilor.

9. b. Contextul extern • redeschiderea “problemei orientale” a transformat problema româneascăîntr-o problemă europeană. • 1853-1856, Războiul Crimeei (Rusia şi Turcia cu implicarea marilor puteri: Franţa, Anglia, Sardinia).

10. Problema românească – problemă europeană

11. a. 1856- Congresul de pace de la Paris • Marile Puteri abordează problema românească prin prisma propriilor interese: • Franţa, Sardinia, Prusia, Rusia – sunt favorabile unirii; • Austria şi Turcia se opun categoric, fiind susţinute ulterior de Anglia; Tratatul din 18/30 martie 1856prevedea: • libertatea navigaţiei pe Dunăre; • sudul Basarabiei (Cahul, Ismail şi Bolgrad) revenea Moldovei; • menţinerea suzeranităţii otomane; • înlăturarea protectoratului Rusiei şi instituirea garanţiei colective a marilor puteri semnatare; • consultarea locuitorilor prin intermediul adunărilor ad-hoc; • la Bucureşti se constituia o comisie formată din reprezentanţii puterilor garante.

12. Congresul de pace de la Paris

13. b. Adunările ad-hoc (1857) • Aceste adunări , convocate la Bucureşti şi Iaşi, aveau un caracter reprezentativ şi consultativ . • Au existat încercări de falsificare a listelor pentru Adunarea ad-hoc din Moldova, de către caimacamul Nicolae Vogoride. Rezoluţiile Adunărilor ad-hoc: • autonomie; • unirea într-un sigur stat cu numele de România; • prinţ străin; • neutralitatea pământului românesc; • adunare reprezentativă.

15. “Solemnitatea deschiderii Adunării ad-hoc din Ţara Româneasca”, litografie de Carol Popp de Szathmáry

16. c. Conferinţa de la Paris(1858) • Conferinţa a luat în discuţie hotărârile Adunărilor ad-hoc. • Este adoptatăConvenţia de la Paris : • unirea sub numele de Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti (domni, guverne, adunări separate); • instituţii comune : Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie şi Comisia Centrală cu sediul la Focşani; • menţinerea suzeranităţii otomane; • garanţia colectivă a celor şapte Mari Puteri; • desfiinţarea privilegiilor; • egalitate în faţa legii; • stabilirea unor noi raporturi între proprietari şi ţărani.

17. d. Dubla alegere a lui Al. I. Cuza • Sunt numiţi trei caimacami cu misiunea de a organiza alegerile pentru adunările elective. • Moldova -partida naţională era puternică; - 5 ianuarie 1859, cu unanimate de voturi , Alexandru Ioan Cuza este ales domn. • Ţara Românească – adunarea electivă era dominată de conservatori; - 24 ianuarie 1859, sub presiunea populaţiei bucureştene, Al. I. Cuza este ales domn. • Dubla alegere a lui Al.I.Cuza a însemnat Unirea Principatelor Româneşi punerea Marilor Puteri în faţa faptului împlinit.

18. “Unirea Principatelor”, Theodor Aman

20. Domnia lui Al.I.Cuza (1859-1866)

21. a. Realizarea unirii depline a Principatelor (1859-1862) • Obţinerea recunoaşterii internaţionale: • 1859, Marile Puteri recunoasc dubla alegere a lui Al.I.Cuza (Conferinţa de la Paris); • 1861, recunoaşterea unirii depline doar pe timpul domniei lui Al.I.Cuza (Conferinţa de la Constantinopol).

22. Unificarea instituţiilor: • unificarea poştei; • serviciului vamal; • telegraful; • agenţiile diplomatice; • armata; • minister unic de război; • capitala la Bucureşti; • 22 ianuarie 1862 – guvern uniccondus de Barbu Catargiu; • 24 ianuarie 1862– parlament unic; • 1862, Principatele Unite adoptănumele oficial de România.

23. b. Etapa domniei constituţionale (1862-1864) • Este perioada marilor reforme care au contribuit la modernizarea statului. • 1863, domnul îl numeşte ca prim-ministru pe MihailKogălniceanu. • Principalele legi: • 1863 - legea secularizării averilor mănăstireşti; • 1864 – Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris; • - legea electorală; • - legea agrară/rurală; • - legea instrucţiunii publice; • - legea organizării armatei • -Codul civil.

25. c. Etapa domniei autoritare (1864-1866) • A treia etapă a domniei lui Al.I.Cuză, începută de fapt chiar prin lovitura de stat din 2 mai 1864, este cea a domniei autoritare. Cuza adoptă un nou act cu valoare constituţională, Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris care sporea atribuţiile domnului, dar înfiinţa şi o nouă cameră legislativă, Corpul Ponderator (Senat). Domnitorul avea iniţiativă legislativă, drept de veto, numea preşedinţii Camerei Deputaţilor şi ai Senatului. • Adversarii lui Cuza, de dreapta (conservatorii) şi de stânga (liberalii radicali) s-au unit alcătuind o alianţă , “monstruoasa coaliţie” , al cărei scop era îndepărtarea domnului. • 11 februarie 1866, abdicarea lui Al.I.Cuza.

27. Importanţa Unirii şi a domniei lui Al.I.Cuza

28. Unirea s-a înfăptuit prin voinţa naţiunii române. Dubla alegere a lui Al.I.Cuza, la 24 ianuarie 1859, a reprezentat un act energic şi curajos , care a pus Marile Puteri “în faţa faptului împlinit” • Actul istoric de la 1859 a permis legiferarea şi aplicarea unui vast program de reforme , care a contribuit în mod decisiv la construcţia României moderne. • Făurirea statului naţional român a reprezentat un pas important în direcţia cuceririi independenţei absolute a României şi a desăvârşirii unităţii sale naţionale.

30. Fişă de evaluare

31. I. Alegeţi răspunsul corect: 1.Congresul de pace de la Paris (1856) aşeza Principatele sub: a.protectorat rusesc; b. suzeranitate otomană; c. garanţia colectivă a Marilor Puteri. 2.Denumirea de “Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti” a fost adoptată de: a. Congresul de la Paris (1856); Adunările ad-hoc (1857); Convenţia de la Paris (1858). II. Adăugaţi datelor de mai jos , faptele istorice: 1.5 ianuarie 1859……………………………………………………………….. 2. 24 ianuarie 1859……………………………………………………………… 3. 11 februarie 1866……………………………………………………………... III. Construiţi, cu fiecare termen de mai jos, câte un enunţ referitor la istoria românilor: protectorat, suzeranitate, secularizare, clăcaşi. IV. Menţionaţi doi factori favorizanţi ai adoptării Legii rurale (august 1864) şi două consecinţe ale acestei legi. V. Comparaţi hotărârile Congresului de la Paris (1856) cu prevederile Convenţiei de la Paris (1858), având în vedere: -câte o condiţie/cauză a desfăşurării fiecărei întruniri a Marilor Puteri; -câte două prevederi ale fiecărui document; -o asemănăre/o deosebire între hotărârile celor două documente.

32. Bibliografie: 1. Boicu, L., Diplomaţia europeanăşi triumful cauzei române, Iaşi, 1978 2. Ivănescu, D., Unirea Principatelor. Momente, fapte, protagonişti, Iaşi, 2005 3. Ivănescu, D., Turliuc, C., Cântec, F., Vârstele Unirii. De la conştiinţa etnică la unitatea naţională, Iaşi, 2001 4. Lazăr, L., Lupu, V., Istoria Românilor, manual pentru clasa a VIII-a, Editura Teora, 2000 5. Oane,S., Ochescu, M., Istorie, manual pentru clasa a VIII-a, Editura Humanitas, 2000 5. www.wikipedia.ro

33. SFÂRŞIT