Universitatea “Ovidius” Constanţa Facultatea de Psihologie şi Ştiintele Educaţiei Specializarea:Psihologie

1. Universitatea “Ovidius” Constanţa Facultatea de Psihologie şi Ştiintele Educaţiei Specializarea:Psihologie Imaginea de sine la şcolarul supradotat Lucrare de licenţă Coordonator ştiinţific, Conf.univ.,dr., Doru Vlad Popovici Absolvent, Malanca Mirela(Capatina) Constanţa 2006

2. Argument • În literatura de specialitate privind supradotarea, se consideră că, datorită self-conceptul-ului pozitiv (imaginii de sine pozitive), supradotaţii sunt mai capabili de a înfrunta sarcinile cognitive noi. • Sentimentul propriei valori, ca atitudine faţă de sine (cea mai generală) e o structură componentă a personalităţii, un barometru al adaptării eficiente. • Au adolescenţii supradotaţi un sentiment al propriei valori mai ridicat faţă de adolescenţii normal QI? Supradotarea cognitivă implică şi o inteligenţă emoţională la fel de ridicată?

3. II.Cadrul teoretic privind imaginea de sine şi supradotarea • Imaginea de sine este expresia concretizată a modului în care” se vede” o persoană oarecare(sau se reprezintă pe sine),ca trăire a aspectului unificator de coeziune a personalităţii. • Eul, care se manifestă sub influenţa dezvoltării lente a schemei corporale proprii, se modifică drept consecinţă a relaţiilor sociale, pană la punctual în care se poate spune că eul e un produs social. • Elaborând percepţii şi trăiri afective relative la corp sau/şi la sine, individul se adaptează la realitatea fizică şi socială prin adevărate strategii personale. • Imaginea de sine se conturează în adolescenţă. • Configurarea identităţii presupune, mai întâi, rezolvarea crizei identităţii, criză resimţită ca o dezechilibrare a imaginii de sine şi presupune reorganizarea sau redefinirea identităţii pe noi coordonate.

4. • Pentru mulţi tineri supradotaţi, perioada adolescenţei e o etapă de tulburi şi discontinuităţi materializate prin dificultăţi de identificare, insecuritate şi acceptare greoaie în grupul de covârstnici. • În perioada adolescenţei, la supradotaţi se constată o scădere a self-concept-ului academic, din nevoia de a se adapta grupului social. • Diferenţa dintre vârsta cronologică şi cea mentală a elevilor supradotaţi implică o dezvoltare diferită la nivel emoţional şi social(dezvoltare de tip heterocronic). • Nu toţi elevii supradotaţi pot fi caracterizaţi de o imagine de sine bine conturată şi o adaptare superioară la mediul social, deoarece unii dintre aceştia au dificultăţi în a se percepe realist, însă apreciază realist marile aşteptări ale celor din jurul său. • La vârsta adolescenţei, supradotarea prin ea însăşi, nu garantează o adaptare optimă şi eficientă, pentru toţi elevii, de aceea se impune ca realizarea performanţelor să presupună înlănţuirea dintre abilităţile intelectuale superioare şi un mediu de stimulare emoţională şi cognitivă.

5. III.Metodologia cercetării 3.1.Obiectivele şi ipotezele cercetării Obiectivul principal: Cercetarea caracteristicilor psihoindividuale ale adolescenţilor supradotaţi, în legătură cu imaginea de sine. Obiective secundare: 1.Evaluarea intelectuală a elevilor din cadrul eşantionului de experiment şi a eşantionului martor, în relaţie cu inteligenţa emoţională. 2. Studierea aspectelor generale şi particulare ale stimei de sine la adolescenţii supradotaţi şi normal QI. 3.Analiza trăsăturilor de personalitate ale adolescenţilor supradotaţi-profilul general al supradotaţilor cu imagine de sine pozitivă, respectiv, negativă.

6. Ipoteze: Ipoteza de bază: Se prezumă că adolescenţii supradotaţi nu au o imagine de sine mai bună, comparativ cu adolescenţii normal QI • Ipoteze secundare • Se prezumă că adolescenţii supradotaţi nu au o inteligenţă emoţională superioară adolescenţilor normal QI. • 2. Se prezumă că elevii supradotaţi nu au o stimă de sine mai ridicată, comparativ cu elevii normal QI. • 3. Se prezumă că factorii de personalitate sunt în stransă legătură cu stima de sine şi cu inteligenţa emoţională.

7. 3.2 Instrumentele de investigare

8. -Conceptul de inteligenţă emotionala Cuvântul”emoţie” provine din latinescul “emovere”=”ceva care pune mintea în miscare, fie către o acţiune dăunătoare, fie către una neutră sau pozitivă”(Daniel Goleman, 2005, pag. 132). IE(EQ) a intrat în preocupările psihologilor americani la începutul anilor ’90. John Mayer-psiholog la Universitatea din New Hampshire, alături de psihologul Peter Salovey de la Yale, au formulat teoria inteligenţei emoţionale. Ei au încercat să-şi formuleze o imagine mai largă asupra inteligenţei , reinventând-o la nivelul necesităţilor pentru reuşita în viaţă. Construirea chestionarului: În general, este acceptat faptul că inteligenţa emoţională este alcuită din cinci componente sau domenii de aptitudini(Robert Wood, Harry Tolley, 2003): 1.autoreglarea=a fi capabil în dirijarea şi controlarea propriei stări emoţionale; 2.conştiinţa de sine=cunoaşterea şi înţelegerea propriilor sentimente; 3.motivaţia=canalizarea sentimentelor pentru atingerea anumitor scopuri; 4.empatia=identificarea şi descifrarea sentimentelor celorlalţi; 5.abilităţile sociale=a stabili relaţii cu ceilalţi şi a-i influenţa. Chestionarul conţine 16 întrebări, care încep cu enunţul: “Cât de mult te deranjează, atunci când?”, cu răspunsuri la alegere, pe o scală de apreciere în 5 trepte. Punctajul maxim este acordat pentru răspunsul “foarte puţin”. Chestionar “Inteligenta emotionala”

9. Validarea chestionarului •test-retest- calcularea coeficientului de corelaţie “Bravais Pearson”(r= 0,44) •“Spleat-Half”(r=0,769) •analiza consistenţei interne-“AlfaCronbah”(r=0,604). Etalonare-decile

10. 3.3 Subiecţii • Eşantionul pe care s-a desfăşurat cercetarea a fost alcătuit din 19 elevi din clasele X-XII care participau (în cadrul Centrului de Excelenţă-Constanţa)la un concurs internaţional organizat de către NASA(USA), pe tema”Space Settlement Design Contest”cu două proiecte: echipa “Nefer”-“Aşezare artificială în jurul Pămantului-la egală distanţă dintre Pămant şi Lună”, echipa”Aresam”-“Aşezare artificială în jurul lui Marte”.Ceilalţi adolescenţi care au completat grupul de experiment au fost selectaţi din randul elevilor care frecventează “Centrul de Excelenţă” sau nu, dintr-un liceu de prestigiu-cu menţiunea că toţi membrii grupului de experiment au obţinut punctaje echivalente supradotării, la testul de inteligenţă “Domino 70”(stanina IX:36-42 puncte, din 44 posibile,media grupului fiind 39). Eşantionul de control este alcătuit din elevi selectaţi în aceleaşi condiţii, ca şi ceilalţi adolescenţi, cu menţiunea că aparţin unui liceu cu profil de turism. Rezultatele la testul de inteligenţă au fost selectate de la staninele 2-8(punctaje cuprinse între 21-33,media obţinută fiind 28, corespunzătoare staninei 5, care are echivalent QI 100, corespunzător normalităţii).Cele două eşantioane sunt corelate.

11. Histograme-Test “Domino 70” 1)Elevi supradotaţi 2)Elevi normal QI • media=39; mediana=27 σ2=2,3; σ=1, σ2=9,5; σ=3,1

12. IV.Rezultatele cercetării şi interpretarea acestora4.1. Prezentarea şi analiza datelor, interpretarea calitativă a rezultatelor4.1.2. Ipoteza psihologică 1:Se prezumă că adolescenţii supradotaţi nu au o inteligenţă emoţională superioară adolescenţilor normal QI Ipoteza nulă:Elevii normal QI au o inteligenţă emoţională mai mare decât elevii supradotati.(Ipoteza nula se infirma.) Studiul de faţă privind inteligenţa emoţională a elevilor supradotaţi a dovedit că aceştia nu sunt diferiţi de adolescenţii de aceeaşi varstă cronologică . Comparand graficele pe itemi ale testului de inteligenţă emoţională, se desprind cateva caracteristici proprii elevilor supradotaţi: aceştia posedă o inteligenţă emoţională mai bună decat a celorlalţi elevi normal QI privind motivaţia, dar au o inteligenţă emoţională inferioară privind abilităţile sociale.

13. 4.1.3. Ipoteza psihologică 2: Se prezumă că elevii supradotaţi nu au o stimă de sine mai ridicată, comparativ cu elevii normal QI Ipoteza nulă:Elevii supradotaţi au o stimă de sine mai mare decât elevii normal QI. Criteriul HI patrat-hi patrat=0,25 Hi pătrat are prag minim de semnificaţie p=0,05(95% incredere) pentru 3,81→ipoteza nulă se infirmă.

14. Stima de sine la elevii adolescenţi supradotati LEGENDA 1. Sinele emoţional 2. Sinele social 3. Sinele şcolar 4. Sinele fizic 5. Sinele prospectiv •Interpretarea calitativă a rezultatelor • Nivelul stimei de sine constituie un indicator al echilibrului intern şi un barometru al adaptării. . Analizand contribuţia în procente a” faţetelor” stimei de sine-sinele emoţional, social, fizic, şcolar şi prospectiv-se observă că scorul cel mai mic este obţinut la sinele emoţional(17%),acesta fiind motivul scăderii stimei de sine la unii dintre elevii supradotaţi, de asemanea,percepţia unora dintre ei, privind propriile competenţe(performanţe şcolare) nu se află la un nivel ridicat(19%)-supradotaţii fiind autoritari şi autocritici, exigenţi privind performanţele proprii.Contribuţia sinelui social a fost cea mai mare(24%),sinele fizic şi prospectiv participand în părţi egale(20%)

15. 4.1.4. Ipoteza psihologică 3:Se prezumă că stima de sine e în stransă legătură cu factorii de personalitate şi cu inteligenţa emoţională Semnificaţia coeficientului de variaţie”Pearson” V=100σ/m Examinand valoarea coeficientului de variaţie”Pearson” în cele două eşantioane de elevi, se observă că ele sunt destul de omogene, pe fiecare factor, cu cateva excepţii: ambele grupuri au factorul c neomogen, elevii supradotaţi avand în plus şi factorii j,q3,q4,chiar şi factorii”i,”o”.

16. Media la testul de personalitate e reprezentativa Elevi supradotati Elevi normal QI Analizand rezultatele chestionarului de personalitate”HSPQ”, se observă că, în ansamblu, nu există diferenţe între personalitatea elevilor normal QI şi a supradotaţilor(mediile fiind egale, grupurile avand o omogenitate destul de semnificativă, mai ales în grupul de control).

17. Selectarea factorilor, în funcţie de neomogenitatea datelor Elevi supradotati Elevi normal QI Factorul c e considerat, de obicei, un factor ce exprimă gradul de realizare a integrării dinamice şi a controlului emoţional –adică succesul instruirii emoţionale-Eysenckşi Cattell susţin că forţa eului nu e în întregime o problemă de formaţie, pentru că tendinţele constituţionale determină dificultăţi în realizarea controlului emoţional.Copiii cu C- sunt uşor contrariaţi de lucruri şi de oameni, sunt adesea nemulţumiţi de familie şi de şcoală, îşi păstrează cu greu calmul, sunt deranjaţi de inaptitudinea lor de a respecta regulile de conduită.Revenind la cele două eşantioane de elevi, se observă ca există în ambele grupe elevi cu un eu slab, instabil, cat şi elevi cu un eu puternic, adaptabil.

18. Elevii supradotaţi-neomogenitatea datelor Factorul j se regăseşre în grupul adolescenţilor supradotaţi, repartizat neomogen:exisţă elevi care-şi construiesc personalitatea în acţiuni de grup,dar şi tineri opozanţi prin excelenţă, înclinaţi să cantărească totul.Aceştia sunt dificil de satisfăcut fizic şi intellectual, reflectă la greşelile făcute şi la modul cum pot fi evitate,tind să nu uite dacă au fost nedrept trataţi, au vederi personale. Factorul q3 exprimă gradul în care individual a adoptat un sentiment faţă de el însuşi ideal, prin care el îşi dirijează comportamentul.E denumit factorul “gyroscopic”al personalităţii , furnizand stabilitate şi orientare.Dezvoltarea sa poate fi stimulată printr-o educaţie a valorilor directă, constructivă şi o încurajare a respectului de sine. Acest factor indică un sentiment de sine slab-individul fiind în conflict cu sine(q3-) sau un sentiment de sine puternic-individul fiind puternic, exigent, voluntar. Un elev cu un q3+ se controlează foarte bine, străduindu-se să aprobe normele etice acceptate, are consideraţie pentru alţii.

19. Factorii:q4, i, o Factorul q4 indică o tensiune ergică joasă(q4- individual e destines, calm)sau tensiune ergică înaltă(q4+ tensionat, excitabil, frustrat). Factorul”i” nu este temperamental, ci determinat de mediu şi de cultură.Printre elevii supradotaţi se află şi tineri încrezători în sine-pană la cinism(haria”i-“), dar şi adolescenţi(jumătate din grup) care sunt dependenţi afectiv, imaturi emoţional, sensibili, căutand ajutor şi simpatie(premsia”i+”). Factorul “o”măsoară încrederea în sine((o-) sau tendinţa la culpabilizare(o+).Adolescenţii cu încredere în sine sunt eficienţi, se adaptează uşor, pe cand ceilalţi sunt timizi, solitari, absorbiţi; ei găsesc că oamenii nu sunt aşa de morali şi atenţi pe cat ar trebui să fie; sunt slab adaptaţi social-nu sunt acceptaţi în colectiv. Un profil al supradotaţilor cu imagine de sine ridicată, ar cuprinde caracteristicile: echilibraţi emoţional(eu puternic), veseli,,sociabili, pozitivişti, legaţi de grup, încrezători,sufficient de controlaţi,satisfăcuţi. Un profil al supradotaţilor cu o imagine de sine scăzută, s-ar caracteriza astfel:hipersensibili, rezervaţi, suspicioşi, imaturi emoţional, individualişti, cu sentimente de culpabilitate, în conflict cu sine, tensionaţi.

20. Coeficientul de corelatie a rangurilor”Spearman” ”Inteligenţa emotională şi “Stima de sine”(0.8-Orice corelaţie are semnificaţie pentru valorile cuprinse între -1 şi +1, deci se corelează inteligenţa emoţională cu stima de sine.) Norul de puncte-corelatie pozitiva

21. Coeficientul de corelaţie a rangurilor”Spearman” Stima de sine si HSPQ(0,9-Orice corelaţie are semnificaţie pentru valorile cuprinse între -1 şi +1, deci se corelează stima de sine cu factorii de personalitate. Norul de puncte(corelatie pozitiva)

22. Coeficientul de corelaţie a rangurilor”Spearman” • Inteligenţa emotională” şi “HSPQ(0,9-Orice corelaţie are semnificaţie pentru valorile cuprinse între -1 şi +1, deci se corelează inteligenţa emoţională cu factorii de personalitate. İntre stima de sine, inteligenţa emoţională şi factorii de personalitate există corelaţii positive, în sensul că, dacă inteligenţa emoţională e peste medie, şi stima de sine creşte, iar factorii de personalitate favorizează imaginea de sine. Concluzie: Factorii de personalitate sunt în stransă legătură cu stima de sine şi cu inteligenţa emoţională. Un profil al supradotaţilor cu o imagine de sine scăzută, s-ar caracteriza astfel:hipersensibili, rezervaţi, suspicioşi, imaturi emoţional, individualişti, cu sentimente de culpabilitate, în conflict cu sine, tensionaţi. Profilul general al unui adolescent supradotat cu imagine de sine pozitivă ar putea deţine caracteristici psihice, ca: echilibru emoţional(eu puternic), veselie,sociabilitate, pozitivism, legat de grup, încrezător,suficient de controlat,satisfăcut. Norul de puncte

23. VI.Concluzii şi implicaţii ale cercetării în practica psihologică • Ipoteza de bază, conform căreia adolescenţii supradotaţi nu au o imagine de sine mai bună, comparativ cu adolescenţii normal QI, se confirmă. • În urma acestei cercetări se desprinde necesitatea întocmirii unor programe care acordă o atenţie sporită nu numai inteligenţei cognitive, ci şi “ştiinţei sinelui”care să-i ajute pe copiii supradotaţi să descifreze semnificaţia trăirilor lor afective, prin : conştientizare, receptivitate, vaorizare.O astfel de programă ar putea cuprinde următoarele componente:conştiinţa de sine, administrarea sentimentelor, dezvoltarea empatiei, a comunicării, acceptarea de sine, afirmarea, rezolvarea conflictelor ş.a.Totodată, pentru punerea în practică , e nevoie de cadre calificate , care să îşi desfăşoare activitatea, începând cu clasele primare.

24. Bibliografie selectiva • Atkinson, R.L., 2002, Introducere în psihologie, Bucureşti, editura Tehnică • Benito, Y. , 2003, Copiii supradotati , Iasi, Ed. Polirom • Creţu, C., 1997, Psihopedagogia succesului, Iaşi, Editura Polirom, • Goleman, D. , 2001 , Inteligenţa emotională, Bucureşti, Ed. Curtea Veche • Golu, P., 2000, Fundamentele psihologiei sociale, Constanţa, editura Ex-Ponto • Hart, D., 1989, The Adolescent Self-Concept in Social Context, in Lapsley, K.D., Power, F.K., Editors-Self Ego and Identity, Integrativ approaches, Springer-Verlag, New York, pag. 71-89 • Iluţ, P., 2001, Sinele şi cunoaşterea lui, Iaşi, Editura Polirom • Jigău, M. ,1994 , Copiii supradotaţi , Bucureşti, Ed. Societatea Stiintifică & Tehnică • Marcotte, P., 2000, Gândirea pozitivă pentru adolescenţi, Bucureşti, Editura Teora • Minulescu, M., 1991, Inventare multifazice de personalitate, Bucureşti, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei de orientare şcolară şi profesională • Mitrofan,N.,Mitrofan,L.,2005, Testarea psihologică.Inteligenţa şi aptitudinile, Iaşi, Polirom • Novak, A. , 1977, Metode statistice în pedagogie şi psihologie, Bucureşti , Ed. Didactică si Pedagogică • Popovici, D. V. , 2004, Introducere în psihopedagogia supradotaţilor, Bucureşti, Ed. Fundaţiei Humanitas • Prună, T., 1974, Conştiinţa de sine la adolescenţi, în Brânzei, P., Adolescenţă şi adaptare, • Radu, I., Iluţ, P., Matei, L., 1994, Psihologie socială, Cluj-Napoca, editura Exe S.R.L. • Roco, M., 2001, Creativitate şi inteligenţă emoţională, Iaşi, editura Polirom • Şchiopu, U. , 1997, Dicţionar de psihologie, Bucureşti, Ed. Babel • Şchiopu, U. , 2002, Introducere în psihodiagnostic, Bucureşti, Ed. Fundaţiei Humanitas • Şchiopu, U., Verza, E., 1989, Adolescenţa.Personalitate şi limbaj, Bucureşti, Editura Albatros • Stănescu, M., 2002, Instruirea diferenţiată a copiilor supradotaţi, Iaşi, Editura Polirom • Sumption, M. R., Luecking E. M., 1981, Natura supradotării, în Bogdan, T.(coordinator),Copiii capabili de performanţe superioare, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică • Verza, F.E., 2000, Psihologia vârstelor, Bucureşti , Ed. Pro Humanitas • Wood, R. , Tolley, H., 2003, Inteligenţa emotională prin teste, Bucureşti , Ed. Meteor Press • Zapartan, M., 1990, Eficienţa cunoaşterii factorilor de personalitate în orientarea şcolară şi profesională, Cluj-Napoca, Editura Dacia • Zissulescu, S., 1971, Aptitudini şi talente, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică • Zlate, M. , 2002, Eul si personalitatea, Bucureşti, Ed. Trei • Zurflch, J., 1992, Copiii supradotaţi, Buletin de Informare Tematică, Bucureşti, B.C.P. • Iluţ, P., 1985, Atitudinea faţă de valori la preadolescenţi şi tineri-teză de doctorat-Cluj, Universitatea Babeş Bolyai • Stănescu, M.L., 2002, Strategii de instruire diferenţiată a elevilor supradotaţi- teză de doctorat-Universitatea Bucureşti • Creţu, C., 1993, Aria semantică a conceptului de dotare superioară, Revista de Pedagogie nr. 4-5 • Jigău, M., 1991, Copiii supradotaţi şi problemele actuale ale învăţământului, Revista de Pedagogie nr. 1-6 • Jigău,M., 1992, Copiii supradotaţi, Revista de Psihologie nr. 1 • Popovici, D.V., Balotă A., 2004, Aspecte psihopedagogice ale supradotii la preşcolari, Revista de Psihopedagogie nr. 1, Bucureşti, Editura Fundaţiei Humanitas • Strătulescu, D., 2000, Indicatori ai comportamentului interpersonal în formarea identităţii adolescentului performant, Revista de Psihologie Nr. 1-2 • Relation entre le portrait comportamental de l`élève et l`action pedagogique de l` enseignement, Revue des STAPS, nr. 39, 1996, pag. 7