Referat la materia: Economie

1. Turismulinternaţional Referat la materia: Economie Colegiul Economic Transilvania Şooş Anca Cls XI-F Prof.dr Bălan Sorina

2. Concepte, definiţii şi noţiuni de bazăale turismului internaţional • Primele încercări de definire a turismului, ca fenomen economic şi social, datează de la jumătatea secolului al XIX-lea. Între timp, activitatea de turism a cunoscut evoluţii mai lente sau mai spectaculoase, îndeosebi începând din anii ’60 ai secolului XX, transformându-se într-un adevărat „fenomen specific lumii moderne” şi care a devenit, prin amploarea activităţilor desfăşurate, prin contribuţia la crearea produsului brut mondial şi la crearea de locuri de muncă, prima „industrie” a lumii. • Definiţie • Theobald sugera că din punct de vedere etimologic, cuvântul „tur” derivă din limba latină (turnare) şi din limba greacă (tornos), cu sensul de cerc – mişcarea în jurul unui punct central sau o axă. Preluat în limba engleză cuvântul tour a căpătat semnificaţia acţiunii de a se mişca în cerc. În consecinţă, un tur/tour reprezintă o călătorie dus-întors şi cel care întreprinde o astfel de călătorie poartă numele de turist/tourist. • Secolul XIX nu a adus, însă, omenirii, doar acest nou cuvânt (turism), ci şi unele elemente importante de tehnologie care au contribuit, în mod esenţial, la dezvoltarea activităţii turistice, în primul rând utilizarea căii ferate, a trenurilor de pasageri, în scopul deplasărilor turistice. • Dacă la jumătatea secolului XIX, aveau să apară şi să se dezvolte, tot în Marea Britanie, primele agenţii de turism şi primele călătorii organizate la preţuri ieftine, către sfârşitul secolului şi-au făcut apariţia şi primele hoteluri de lux, sub impulsul lui Charles Ritzs secolul XX avea să devină, însă, „Epoca de Aur” a turismului

3. Înfuncţie de o ţară dată, conform definiţiilor EUROSTAT, se pot distinge trei forme elementare ale turismului: • 1) Turismul intern- cuprinzând activităţile rezidenţilor unei ţări care călătoresc doar în interiorul acelei ţări, dar în afara reşedinţei lor obişnuite. • 2) Turismul receptor- cuprinzând activităţile non-rezidenţilor care călătoresc într-o ţară dată, alta decât cea unde îşi au reşedinţa obişnuită. • 3) Turismul emiţător (emitent)- cuprinzând activităţile rezidenţilor unei ţări date, care călătoresc şi îşi petrec sejururile într-o altă ţară decât cea în care îşi au reşedinţa lor obişnuită. • Aceste forme elementare ale turismului pot fi combinate între ele, în mai multe moduri, rezultând următoarele categorii ale turismului: • a) Turismul interior- format din turismul intern şi turismul receptor • b) Turismul naţional-format din turismul intern şi turismul emiţător (emitent) • c) Turismul internaţional (al unei ţări)- format din turismul emiţător şi turismul receptor. • O definiţie oficială a turismului internaţional a fost adoptată, la solicitarea O.M.T., în cadrul Conferinţei internaţionale privind statisticile şi sondajele, în iulie 1991.

4. Principalii indicatori utilizaţi încuantificarea dimensiunilor turismului internaţional • Indicatorii principali de cuantificare a circulaţiei turistice cuprind şi redau, într-o exprimare sintetică, matematică, informaţii privind diferite aspecte ale activităţii turistice. • Cei mai importanţi indicatori ai turismului internaţional pot fi clasificaţi astfel: • indicatori de bază- referitori la cei doi factori corelativi ai pieţei (cererea şi oferta) şi care au scopul de a urmări repartiţia, evoluţia şi modificarea în tendinţe a acestor mărimi, Idem, p. 38 • indicatori ai corelaţiei dintre cerere şi ofertă(capacitatea pieţei, gradul de ocupare a capacităţii etc.) • indicatori ai efectelor economice directeale turismului asupra economiei, în ansamblul său ori asupra anumitor sectoare ale acestora; • indicatori ai utilizării forţei de muncă- ce reflectă situaţia, repartiţia şi evoluţia ocupării forţei de muncă, pe ramuri de activitate

5. Statistici şi clasificări în turismul internaţional • În 2008, au fost peste 922 milioane de sosiri în turismul internaţional, cu o creştere de 1.9% în comparaţie cu anul 2007. În 2009, sosirile de turişti internaţionali au scăzut la 880 milioane, ceea ce a însemnat un declin de 4% pe plan mondial faţă de anul 2008[. Cea mai afectată regiune a fost Europa cu un declin de 6%. Din cei 880 milioane de turişti străini, mai mult de jumătate dintre aceştia au vizitat Europa, 20,6% regiunea Asia-Pacific 15,9% cele două Americi, în timp ce Orientul Mijlociu şi Africa au atras 6%, respectiv 5,2% dintre turiştii străini • Organizaţia Mondială a Turismului raportează următoarele zece ţări ca fiind cele mai vizitate pe plan internaţional din 2006 până în 2009. • Franţa • Statele Unite ale Americii • Spania • China • Italia • Marea Britanie • Turcia • Germania • Malaezia

6. Concluzii • În concluzie turismul este călătoria realizată în scopul recreării, odihnei sau pentru afaceri • Totodată turismul a devenit o activitate de recreere globală populară fiind ramura economică cea mai puternică pe plan mondial • Alături de serviciile de transport, cele de cazare turistică reprezintă două dintre serviciile turistice de bază, ce nu pot lipsi din componenţa oricărui produs turistic, aşa cum rezultă, de fapt, din însăşi definiţia turismului.

7. Bibliografie • www.referate.ro. • Manual turismul internaţional