COMBATEREA ZGOMOTULUI Noţiuni generale

1. COMBATEREA ZGOMOTULUINoţiuni generale jr.Ionel PETREA ing.Viorel DUMITRU ing. Chirilă MICU

2. Deşi performanţele tehnologice ale utilajelor moderne sunt spectaculoase, nu se poate spune acelaşi lucru şi despre performanţele lor în privinţa condiţiilor pe care le crează. Se cunoaşte că de obicei unele dintre acestea sunt deficitare la capitolul silenţiozitate.

3. Sistemul auditiv transmite sistemului nervos central informaţii cu privire la variaţiile de presiune din aer. Mecanismul transmiţător este compus din: 1. urechea externă şi urechea medie; 2. cohleea sau melcul; 3. nervul auditiv şi căile spre diferitele structuri nervoase centrale

4. URECHEA

5. Cu cât zgomotul este mai puternic, cu atât mai repede apar leziunile auditive. Chiar şi o diminuare moderată a sensibilităţii auditive poate fi deranjantă, întrucât determină dificultăţi de comunicare. Acest lucru este mai uşor de observat în cazul discuţiilor în grup, când individul poate fi deranjat de faptul că mai multe persoane vorbesc în acelaşi timp.

6. Dezavantajul pe care îl prezintă zgomotele este acela că ne împiedică să percepem alte sunete. • În aceste cazuri scad sensibil şi posibilităţile de a percepe semnale acustice de avertizare. • Zgomotele pot deci constitui şi un risc indirect de accidentare.

7. INFRASUNETELE • Sunt sunete cu frecvenţe de până la 22 Hz. • Sunt percepute doar într-o măsură limitată de organele auditive ale omului. • Influenţa acestora asupra indivizilor este manifestată prin somnolenţă, reacţii de agitaţie, irascibilitate etc. • Infrasunetele sunt generate în procese tehnologice sau instalaţii care presupun punerea în mişcare a unor mase de aer sau obiecte cu suprafeţe mari.

8. ULTRASUNETELE • Sunt sunete cu frecvenţe de peste 18000 Hz. • După o perioadă de expunere suficient de lungă, ele pot provoca leziuni auditive, dacă nivelul acustic este suficient de înalt. • În industrie ultrasunetele se folosesc în special la prelucrarea materialelor plastice (sudarea plasticului), curăţare şi diferite forme de supraveghere. • Antifoanele relativ simple oferă o bună amortizare a ultrasunetelor.

9. Combaterea zgomotului, în sine, după cum se observă este o problemă de sistem. Sistemul fiind ansamblul format din sursa de zgomot, mediul (căile) de propagare a energiei acustice şi receptorul.

10. Abordarea sistemică a combaterii zgomotului înseamnă: • metode de combatere a zgomotului la sursă, • metode de combatere a zgomotului pe căile de propagare, • metode de combatere a zgomotului la receptor.

11. Înainte de a alege o metodă de combatere a zgomotului trebuie avut în vedere: • asigurarea protecţiei oamenilor sub raportul efectelor locale, deci diminuarea, pe cât posibil, a pericolului de apariţie a surdităţii profesionale; • asigurarea protecţiei sub raportul efectelor generale, adică asigurarea inteligibilităţii comunicaţiilor (în special a semnalelor de securitate care este foarte importantă); • asigurarea confortului acustic într-o comunitate umană.

12. Combaterea zgomotului înseamnă aceea activitate care are ca scop modificarea unui câmp acustic perceput astfel încât acesta să fie în limitele stabilite pentru receptor.

13. SURSA DE ZGOMOT Se identifică în mod normal cu punctul de origine a zgomotului. În marile unităţi industriale pot exista câteva sute de surse potenţiale de zgomot care deranjează.

14. CALEA DE PROPAGARE Se identifică cu toate mediile de propagare a undelor prin care se transmite energia acustică de la sursă la receptor. • transmisia directă a zgomotului prin aer; • transmisia reflectată a zgomotului prin aer; • câmpuri acustice reverberante; • transmisia prin conductă; • vibraţia mediului solid; • zgomotul şi vibraţia transmisă prin lichide; • zgomotul structural.

15. RECEPTORUL Se identifică cu ocupantul locului afectat cel mai mult de acţiunea dăunătoare a zgomotului . Este o singură persoană, care poate fi operatorul unei maşini zgomotoase sau persoana cea mai apropiată de o activitate zgomotoasă.

16. Combaterea zgomotului poate fi realizată în oricare punct al circuitului de transmisie a zgomotului. Regulă principală, prevede că, acolo unde este posibil, intervenţia primară în sistem trebuie să aibă loc la sursă.

17. EXEMPLU B A

18. COMBATEREA LA SURSĂ • modificarea sau înlocuirea procesului de muncă pentru reducerea zgomotului rezultat; • atenuarea zgomotului prin intervenţia asupra motorului; • atenuarea zgomotului prin intervenţia asupra postamentului pe care se află motorul; • montarea piesei de prelucrat pe un suport atenuator de zgomot; • aplicarea unui material detaşabil, vibroizolant piesei de prelucrat; • amplasarea activităţii de lucru într-o incintă închisă; • amplasarea unei învelitori fonoizolante deasupra sursei de zgomot; • modificarea orarului de lucru pentru reducerea duratei zilnice totale de expunere la zgomot • montarea postamentului pe un suport vibroizolant.

19. COMBATEREA PE CALEA DE PROPAGARE • reducerea componentelor directe ale câmpului acustic prin amplasarea receptorului B mai departe de sursă; • diminuarea câmpului reverberant prin tratamente fonoabsorbante la plafon şi pereţi; • reducerea zgomotului structural prin discontinuităţi vibroizolante în pardoseală.

20. COMBATEREA LA RECEPTORUL A • reducerea expunerii zilnice la zgomot prin schimbarea operatorului la anumite intervale (în restul timpului rămas, operatorul efectuează o activitate mai silenţioasă); • dotarea cu mijloace individuale de protecţie împotriva zgomotului.

21. COMBATEREA LA RECEPTORUL B • compartimentare fonoizolantă; • amplasarea de ecrane fonoizolante; • asigurarea absorbţiei locale a zgomotului; • realizarea unei pardoseli fonoizolante; • reducerea perioadei de expunere la nivel de zgomot ridicat; • dotarea cu mijloace individuale de protecţie împotriva zgomotului.

22. În cazul intervenţiei la sursă există două beneficii majore ale combaterii zgomotului, şi anume: • rezultatele sunt apreciabile în întreg câmpul acustic; • examinarea mecanismului prin care ia naştere zgomotul (ce trebuie diminuat), duce mereu la îmbunătăţirea maşinii sau a tehnologiei de lucru.

23. Dacă intervenim pe calea de propagare care implică numai radiaţia zgomotului aerian produs de motor, cel mai eficient mijloc de obţinere a atenuării necesare ar fi închiderea totală a motorului printr-o carcasă fonoizolantă sau folosirea de ecrane fonoizolante.

24. În final, dacă intervenim asupra receptorului, acesta poate fi izolat de sursele de zgomot, utilizând cabine fonoizolante, atunci când funcţionarea şi supravegherea echipamentelor sau a proceselor permit acest lucru sau permit folosirea mijloacelor individuale de protecţie împotriva zgomotului.

25. În concluzie, problemele legate de zgomotul din mediul de muncă implică întotdeauna un număr de persoane care se află în mod normal în vecinătatea imediată sau mai depărtată a proceselor generatoare de zgomot.

26. Răspunsul fiinţei umane la acţiunea zgomotului, fie în mod singular, fie în grup, constituie evident o problemă pe care angajatorul o poate rezolva, mai mult sau mai puţin, încercând să implementeze măsurile de asigurare a securităţii şi sănătăţii angajaţilor ţinând cont de principiile generale de prevenire evidenţiate în legislaţia europeană şi ratificată, în mare parte, în legislaţia naţională.