Politici de creştere a natalităţii: posibilităţi şi limite

1. Politici de creştere a natalităţii: posibilităţi şi limite Gagauz О., dr. în sociologie Şef Sector Demografie, IIEŞP al AŞM Comisia Naţională pentru Populaţie şi Dezvoltare 20 octombrie 2011

2. Politici familiale din anii 1981-1989 Hotărîrea Consiliului Suprem al URSS№235 din 1981 г. concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de un an şi concediul suplimentar pînă la împlinirea vîrstei de 1,5 ani fără menţinerea salariului Hotărîrea Consiliului Suprem al URSS din 22.08.1989 г. concediul parţial plătit pentru îngrijirea copiilor pînă la împlinirea vîrstei de 1,5 ani şi concediul suplimentar pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani fără menţinerea salariului

3. Ratele fertilităţii pe vîrste şi medii sociale, anii 1980-2010 Urban Rural

4. Efectele politicilor familiale din anii 1981-1989 • destabilizarea puternică a calendarului naşterilor, care a fost marcată de scăderea vîrstei medii a mamei la naştere şi reducerea intervalelor de timp dintre naşterile succesive • scăderea bruscă a natalităţii după anul 1990

5. Învăţămîntele trecutului Influenţa măsurilor financiare de stimulare a natalităţii este mai mare asupra calendarului naşterilor, decît asupra fertilităţii finale (numărului de copii per femeie de vîrstă fertilă).

6. Ce trebuie să luăm în considerare în elaborarea politicilor de creştere a natalităţii?

7. 1. Dinamica numărului de femei în vîrsta reproductivă, anii 2009-2015

8. 2. Numărul de naşteri variază sinusoidal. Pot fi ani, cînd fără o intervenţie specială a statului numărul de naşteri va fi în creştere şi ani, cînd orice măsuri ar fi întreprinse, numărul de naşteri va fi în descreştere.

9. 3. Este necesar ca politicile orientate spre creşterea natalităţii să fie comprehensive şi integrate, centrate pe familie, care să cuprindă diferite domenii, inclusiv ocuparea forţei de muncă, asigurarea cu locuinţe, incluziunea socială, sănătatea, pensiile, educaţia, taxele fiscale etc. Conform experienţei ţărilor europene, cea mai bună cale constă în combinarea politicilor menţionate, şi nu centrarea pe una dintre măsurile specifice. Stimulentele economice, în egală măsură schimbările instituţionale, separat pot avea un impact foarte limitat în ceea ce priveşte comportamentul reproductiv al populaţiei. Doar o aplicare coerentă a măsurilor de natură pro-natalistă pe o perioadă de lungă durată vor oferi rezultate pozitive (P. McDonald).

10. 4. Dacă volumul îndemnizaţiilor şi serviciilor adresate familiilor cu copii va fi scăzut, respectiv, şi efectul va fi unul minim, în cel mai bun caz va provoca o creştere temporară a natalităţii. Politicile privind formarea familiei și exercitarea funcţiilor părinteşti par a fi complexe la prima vedere, însă în realitate ele pot fi neacoperite cu mijloacele financiare necesare.

11. Care pot fi direcţiile prioritare ale politicilor de creştere a natalităţii?

12. 1. Măsuri, care ar preîntîmpina amînarea de către familii naşterilor planificate şi ar contribui la realizarea deplină a necesităţilor de a avea un număr dorit de copii. • Subvenţii pentru procurarea locuinţelor pentru familii tinere; • Dezvoltarea serviciilor de educaţie extrafamilială, creşterea calităţii lor; • Creşterea salariilor şi ameliorarea bunăstării familiale; • Perfecţionarea sistemului de îndemnizaţii adresate familiiei la naşterea copilului şi pentru perioada de îngrijire; • Sprijinirea reconcilierii vieţii profesionale cu viaţa de familie; • Sprijinirea familiilor cu copii prin intermediul alocaţiilor familiale de stat, scutiri de taxe,şi măsuri de susţinere a ocupării profesionale a părinţilor. • Ameliorarea sănătăţii reproductive a populaţiei, profilaxia avorturilor şi dezvoltarea culturii contraceptive

13. Luînd în vedere specificul situaţiei demografice în Republica Moldova, o direcţie prioritară constituie reducerea migraţiei de muncă. Pe parcursul iltimelor ani pierderile anuale în numărul de naşteri din cauza migraţiei constituie circa 10%. O atenţie deosebită trebuie acordată dezvoltării infrastructurii sociale în mediul rural. Nivelul actual al natalităţii se menţine datorită populaţiei rurale (circa 62% din numărul anual de naşteri). Cu depopularea satelor scăderea natalităţii va avea proporţii mai mari.

14. 2. Măsuri, care ar contribui la creşterea valorilor familiale în general şi a copiilor, în particular. • Promovarea valorilor familiale prin mass media, şcoli, organizaţii non-guvernamentale, biserica şi alţi actori sociali; • Dezvoltarea unui mediu de viaţă, luînd în considerare nevoile copiilor şi familiilor cu copii, crearea de oportunităţi depetrecere a timpului liber şi recreereadecvate şi accesibile pentru copii şi familiile cu copii. • Pregătirea persoanelor pentru a forma familie şi a deveni părinţi, sprijinirea acestoraprin intermediul programelor respective de dezvoltarea  serviciilor de consiliere. • Crearea condiţiilor pentru toţi copiii în ceea ce priveşte posibilităţi de obţinere aeducaţiei, care să corespundăvârstei şi abilităţilor, crearea oportunităţilor pentru activităţile de hobby, de dezvoltare şisusţinere a culturii copilului

15. Realizarea politicilor urmează a fi insoţită de monitoringul natalităţii şi a comportamentului reproductiv. Monitorizarea este necesară pentru evaluarea schimbărilor în dinamica natalităţii, depistarea celor mai importante măsuri în funcţie de diferite categorii ale familiilor, ceea ce va contribui la perfecţionarea politicilor demografice. Este important de a utiliza nu numai caracterisitici statisitce ale natalităţii, ci şi indicatorii sociologici ale comportamentului reproductiv.

16. În acest scop este necesar a organiza sistemul de cercetări sociologice în problemele familiei şi natalităţii, bazate pe metodici standarde, care se vor desfăşura periodic, o dată în 4-5 ani. Un suport important în elaborarea politicilor de creştere a natalităţii ar constitui realizarea programului „Gender and Generation”, implementat în circa 20 de ţări europene sub egida UNECE cu participarea instituţiilor demografice principale.

17. Pregătirea cadrelor. În prezent există un deficit de cadre calificate în domeniul populaţiei. Este necesar de a organiza pregătirea demografilor-analişti, precum şi recalificarea specialiştilor, care în prezent activează în domeniul demografic, neavînd o pregătire specială.

18. Vă mulţumesc pentru atenţie!