Conferin ţa finală “Înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Calificări”

1. Conferinţa finală“Înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Calificări” Sinaia, 31-01/01-02/2008 Johan van Rens

2. Principalele teme ale prezentării • Cadrul European al Calificărilor (EQF) • Cadre Naţionale ale Calificărilor • Acumularea de credite şi transferul competenţelor în formarea profesională (ECVET) • Abordările sectoriale în formarea profesională

3. Principalele elemente ale EQF

4. EQF: catalizator al dezvoltărilor la nivel naţional • Sprijin semnificativ din partea statelor membre • Instrument pentru mobilităţile transnaţionale şi pentru stimularea strategiilor în domeniul învăţării permanente (lifelong learning) • Impuls pentru dezvoltarea şi articularea cadrelor naţionale de calificare

5. Cele 8 niveluri EQF Cunoştinţe Fiecare nivel de referinţă EQF Abilităţi Competenţe personale şi profesionale mai largi

7. Primul şi cel mai important pas: Armonizarea nivelurilor de calificare naţionale cu EQF Ţările au cerut ca nivelurile lor de calificare să fie armonizate cu cele EQF până în 2010, iar diplomele şi certificatele vor îndeplini criteriile EQF până în 2012 Ţările vor armoniza nivelurile de calificare cu EQF prin definirea rezultatelor învăţării Principiul “cel mai potrivit” – cum să iei decizii care să confere încredere în plasarea nivelurilor de calificare

8. Cadre Naţionale de Calificare şi Sisteme Naţionale de Calificări Un Cadru Naţional al Calificărilor este o parte opţională a unui Sistem Naţional al Calificărilor Un Sistem Naţional al Calificărilor adoptă toate structurile şi procesele care conduc la elaborarea şi certificarea unei calificări Sistemele Naţionale ale Calificărilor sunt adesea complexe, fragmentate şi lipsite de transparenţă. Cadrul Naţional al Calificărilor are scopul de a face nivelurile mai clare, mai explicite şi de a oferi transparenţă pentru acces, transfer şi progres

9. Armonizarea Cadrelor Naţionale de Calificări în Europa NQF există deja în :Irlanda, Marea Britanie (Anglia, Scotia şi Ţara Galilor), Franţa, Malta Angajament şi pregătire în: Austria, Belgia, Bulgaria, Croatia, Republica Cehă, Germania, Uungaria, Italia, Letonia, Portugalia, Romania, Slovacia Republica Slovacă, Slovenia, Spania and Turcia A fost luat în considerare în: Danemarca, Estonia, Lituania, Luxemburg, Olanda, Norvegia, PoloniaşiSuedia Nici un fel de pregătiri în: Cipru, Finlanda, Grecia, Islanda

10. NQF în Europa- aspecte comune Rezultatele învăţării reprezintă reperul pentru a clasifica şi descrie nivelurile Aigurarea calităţii reprezintă cea mai importantă preocupare Cele mai multe ţări leagă NQF cu validarea învăţării dobândite în contexte nonformale Un număr important de ţări utilizează structura cu 8 niveluri Unele ţări au dezvoltat inventare ale calificărilor naţionale

11. Credite şi sisteme de acumulare • Un sistem de credite este o metodă care face posibilă divizarea unei calificări sau a unui set de obiective ale unui program de formare profesională în unităţi. • Fiecare unitate este definită în termeni de cunoştinţe, abilităţi şi competenţe. Poate fi caracterizată în funcţie de importanţă prin puncte. Fiecare unitate poate fi certificată separat.

12. Principiile ECVET la nivel european Descrierea calificărilor în termeni de transferabilitate şi acumulare a unităţilor care cuprind rezultatele învăţării Facilitarea transferului şi a acumulării dintr-un context de învăţare în altul, dintr-un sistem de calificare în altul Existenţa sinergiei între furnizori de formare diferiţi pentru a uşura transferul şi acumularea de credite într-un parcurs individual de învăţare Adoptarea şi implementarea este voluntară

13. Baza ECVET: Unităţile • Se referă la rezultate aşteptate şi realizabile ale procesului de învăţare • Sunt caracterizate prin cunoştinţe, abilităţi şi competenţe ce urmează a fi dobândite corespunzător unui anumit nivel • Reprezintă cea mai mică parte a unei calificări ce poate fi evaluată, validată şi certificată • Poate fi specifică unei singure calificări sau comună mai multor calificări • Caracteristicile sale sunt definite de un organism competent, cu responsabilităţi în domeniul calificărilor

14. Consens european cu privire la ECVET (1) Acord cu privire la obiectivele europene şi la importanţa necesităţii de a întări încrederea reciprocă şi cooperarea Întâmpinarea eforturilor de a elabora o abordare comună în domeniul transferului şi recunoaşterii calificărilor profesionale Transferul proceselor ECVET trebuie sprijinit prin evaluarea, validarea şi recunoaşterea rezultatelor învăţării Asigurarea calităţii este factorul cheie în construirea încrederii reciproce, condiţie a succesului implementării

15. Consens european cu privire la ECVET (2) Alocarea punctelor de credit fiecărei unităţi şi calificări poate oferi informaţii suplimentare asupra rezultatelor învăţării şi poate facilita transferul acestora Memorandumul de Înţelegere este un instrument esenţial pentru dezvoltările ulterioare ECVET trebuie armonizat cu ale instrumente europene, în mod special cu Europass Asumare importantă pentru dezvoltarea şi implementarea ECVET în următoarea perioadă

16. Dezvoltări viitoare comune la nivelul UE: • Clarificarea definiţiilor şi scopului • O descriere mai clară a insrumentelor de atingere a obiectivelor • Specificaţii tehnice asupra unor elemente concrete şi instrumente suplimentare (ghiduri, manuale…) • Testarea prin scheme pilot şi dezvoltarea unor proceduri specifice; sisteme de evaluarea a acestor scheme pilot • Concentrarea asupra unor aspecte cheie: unităţi care cuprind rezultatele învăţării, puncte de credit, ECVET şi Europass, ECVET şi ECTS

17. Probleme critice în dezbatere Cum se formulează şi se evaluează rezultatele învăţării şi unităţile corespunzătoare acestora? Care este legătura dintre calificări şi unităţi? Mărime şi actualizări Alocarea unităţilor şi coerenţa acestora cu rezultatele învăţării Nevoia punctelor de credit, dar şi a intrărilor, ieşirilor sau a valorilor de referinţă Ce sprijin poate aduceEuropass pentru înregistrarea componentelor ECVET, cum ar fi unităţile, punctele de credit sau procesele de transfer existente? Cum poate fi realizată coerenţa între viitorul ECVET şi ECTS existent acum în învăţământul superior? Definirea organismelor competente, rolul tuturor actorilor implicaţi; distribuirea responsabilităţilor şi a nivelurilor de competenţă

18. Corelarea calificărilor cu EQF: rolul actorilor interesaţi la nivel sectorial Sectoarele au exprimat nevoia unui punct comun de referinţă Centrarea pe rezultate şi abordarea bazată pe competenţe Sunt în derulare proiecte pentru calificări la nivel de sector

19. Avantaje ale nivelului sectorial în formarea profesională • O mai bună înţelegere a abilităţilor şi nevoilor de formare într-o economie (ocupaţii specifice unui sector versus ocupaţii transversale) • Este mai uşor să construieşti parteneriate între diferiţi actori interesaţi, datorită similitudinilor de cultură organizaţională şi instituţională dintr-un anumit sector • Din perspectiva UE, faciliteză implementarea politicilor generale(cum ar fi EQF, proiectele Leonardo)

20. Limite ale nivelului sectorial în formare profesională • Riscul centrării pe abilităţile specifice unui sector, în detrimentul abilităţilor generale • Ar putea fi dificil să se rezolve unele aspecte specifice unor subsectoare • Cum convingem angajatorii să se implice în activităţi sectoriale

21. Privire de ansamblu asupra abordărilor sectoriale în formarea profesională la nivelul UE (1) • Parteneriate între furnizorii de formare profesională şi organismele sectoriale (ex. Olanda cu cele 19 Centre de Cunoaştere) • Contracte colective la nivel de sector (Danemarca, Olanda, Germania, Belgia etc) • Fonduri sectoriale (ex. 99 de fonduri sectoriale în Franţa, Spania, Belgia, Olanda etc)

22. Privire de ansamblu asupra abordărilor sectoriale în formarea profesională la nivelul UE (2) • Consilii sectoriale pentru formare profesională (ex. 22 angajatori conduc în Marea Britanie sau 71 de comitete sectoriale bipartite în Spania) • Organisme sectoriale care oferă formare şi servicii de coniliere şi orientare (ex. în Belgia (Wal) 18 centre de competenţe) • Calificări sectoriale (în multe sectoare la nivel european, unele chiar şi cu cadre de calificări)

23. Abordări sectoriale: concluzii • O tendinţă clară în multe ţări ale UE de a atribui o importanţă considerabilă nivelului setorial în sistemele de formare profesională • Rolul partenerilor sociali este extrem de important în aceste dezvoltări • Există câteva forme diferite de abordare sectorială; în unele ţări nu se implementează formare profesională la nivel de sector • Multe abordări sectoriale ale formării profesionale se centrează pe: • => Reducerea decalajelor de competenţă (eşecul statului) • => Creşterea implicării angajatorilor (eşecul pieţei)

24. Sugestii şi propuneri pentru sectoare Învăţaţi din cooperarea cu alte ţări UE şi de la alte organizaţii sectoriale Participaţi în proiecte europene şi în activităţi de tip “peer” Utilizaţi informaţii electronice disponibile pe serverul Europa sau European Training Village Integraţi învăţarea permanentă pe agenda dialogului social (sectorial) şi în dezbaterile la nivel naţional Luaţi în considerare recomandările europene cât mai curând posibil şi implementaţi-le pentru a accelera reformele la nivel naţional